Foarte mult depinde din ce perspectivă privim noi capitalismul. Dacă privim din direcţia gândirii economice, critica economiei de piaţă liberale se transformă involuntar într-un discurs marxist. Nu cred că gândirea economică va reuşi cândva să împace capra cu varza, să depăşească contradicţiile care apar în momentul în care pledăm pentru capitalism sau socialism.

În momentul în care ieşim din dimensiunea economică, începem să depăşim ambele extreme. În momentul în care începem să gândim în afara valorilor materiale, ne înălţăm pe o treaptă superioară a existenţei. „Arianismul”, rasismul spiritual este o formă de trecere de la condiţia omului profan la condiţia „omului de elită” – aristocrat, nobil, cavaler, cu alte cuvinte acel „Omul Nou” care reprezintă mereu „sarea pământului”. Naşterea acestui „om nou”, este ca o explozie enormă în sânul unei civilizaţii, unui neam, acea „Revoluţie Conservatoare” care modifică radical faţa unei naţiuni, resuscitând puterea creatoare a comunităţii etnice.

Ce face capitalismul? Capitalismul violează viaţa interioară a individului. Capitalismul are ca finalitate înstrăinarea omului, nu doar de produsul muncii sale, dar şi de sine însuşi. Omul nu mai trăieşte sentimente autentice, manifestările sale externe nu mai exprimă trăirea interioară, iar acest lucru conduce la faptul că oamenii pur şi simplu încetează să mai înţeleagă unul pe altul. Atunci când oamenii pierd capacitatea de a trăi într-o comunitate etnică sau religioasă, ei devin elemente atomizate, aparent libere, dar vulnerabile la diverse cataclisme naturale, economice, politice şi sociale, supuse Sistemului, în interiorul căruia omul nu este decât o piesă de schimb.

Cel mai frumos acest lucru este prezentat în „Matrix”, un film-fabulă în care este redat foarte reuşit natura societăţii liberal-capitaliste.