Care au fost cauzele căderii comunismului şi imperiului sovietic? Dezintegrarea morală a elitelor, pătrunderea ideilor liberale în toate straturi ale societăţii, dizolvarea tuturor valorilor sociale, tradiţionale, naţionale, comuniste.

Nomenclatura, elita societăţii comuniste, a încetat să mai fie comunistă. Comunismul său, spre deosebire de generaţia care a săvârşit revoluţia din 1917, era unul formal care era afişat doar pentru accederea în castele privilegiate.

Căderea comunismului nu a demonstrat utopia sa, cum nici realismul său. Căderea URSS nu a demonstrat nimic, ea pur şi simplu s-a dezintegrat ca orice alt imperiu. Indiscutabil, oricare alt imperiu  va urma aceeaşi soartă : Statele Unite sau Uniunea Europeană. Nici căderea acestor imperii nu va demonstra nimic omenirii în afară de faptul că nimic nu este veşnic pe pământ.

Am putea privi fenomenul dezintegrării unui imperiu ca un fapt pozitiv în sine?

Deloc. Orice dezintegrare este ca un virus, care mai devreme sau mai târziu va pătrunde şi în interiorul societăţii care a ieşit din imperiu.

Elita post-sovietică nu şi-a pierdut funcţia distructivă. Din inerţie, aceasta continuă să distrugă ceea ce conduce. Dacă ieri ţinta anihilării era societatea sovietică, astăzi ţinta acesteia este societatea moldovenească.

Ideologia clasei post sovietice se defineşte prin „anti”, cu alte cuvinte, opoziţia faţă de tot ce există. În pofida faptului că în Republica Moldova demult nu mai miroase a comunism (nici măcar PCRM-ul lui Voronin nu are nimic în comun ideologia comunistă), elita liberală continuă să promoveze o direcţie anticomunistă.

Împotriva cui luptă liberalii, totuşi?

Bine, pe de o parte, „anticomunismul” liberalilor este utilizat în calitate de „antibrand electoral” în lupta împotriva PCRM-ului. Pe de altă parte, tot ce este tradiţional, „neliberal”, este calificat drept „comunist”. Morala creştină devine brusc „comunistă”, Biserica Ortodoxă – „comunistă”, tradiţionalismul autentic românesc -  „comunist”, euroscepticismul – „comunism”, Eminescu, în opinia liberalului, este comunist şi el!

Observăm că dincolo de retorica electorală „anticomunistă”, care este tolerabilă, liberalismul începe să iasă din graniţele closetului, riscând să pătrundă acolo unde nu are dreptul moral să pătrundă.

Liberalismul se transformă tot mai mult în cancer naţional, care riscă să dezintegreze tot ce a mai rămas în picioare după căderea comunismului în 1989 -1991.

Iată de ce românii basarabeni au nevoie, în regim de urgenţă, de un proiect ideologic naţional-conservator, care ar porni direct de la spiritul autentic românesc.

O altă cale, pur şi simplu, nu există.