Globalizarea readuce etnicitatea în actualitate

În procesul modernizării, nu poate fi ignorat factorul etnic. Etnicitatea, inconştientul colectiv este, practic, ADN-ul care contribuie la naşterea şi formarea organismului politic. Indiscutabil, statul este un produs şi o expresie al unui grup etnic – în calitatea lui de comunitate cu un trecut şi viitor comun, nu al unui contract dintre indivizi anonimi, lipsiţi de orice viziune istorică. Iată ca orice stat este ETNOCRATIC, mai întâi de toate, chiar dacă acest termen provoacă frică şi asociaţii negative la unii. Desigur, noţiunea de “etnocraţie” devine înfricoşătoare în cazul în care este gândita prin prisma ideilor din secolul trecut.

Cu ce ne-ar putea fi util Şevciuc?

Desigur, nu putem pretinde şi spera multe de la noua administraţie de la Tiraspol, pentru că „nu vremea este sub om, ci omul sub vremi”. Dacă cineva speră că noul lider al regiunii separatiste va veni cu braţele deschise la Chişinău, se înşeală amarnic. Pe lângă unele circumstanţe subiective (cum ar fi ambiţiile foştilor lideri transnistreni) există şi unele circumstanţe obiective (interesele geopolitice a Rusiei, existenţa anumitor structuri şi relaţii economice).

Opoziţia rusă – condamnată să protesteze, poporul rus – condamnat să piardă

Precum scriam în luna noiembrie, în pofida tam-tamurilor politice în spaţiul mediatic, în Rusia nici nu miroase a situaţie revoluţionară. Este adevărat că în vârfurile puterii există o aparentă schimbare de atitudine, iar măsurile represive faţă de opoziţie au devenit mai relaxate. Dar asta este o tactică de moment. Până atunci, opoziţia rusă rămâne a fi divizată nu doar ideologic (extrema dreaptă, liberali, extrema stângă), dar şi organizaţional – nu există o poziţie comună faţă de actuala putere, fiecare fracţiune îşi promovează propriul candidat la funcţia de preşedinte, chiar şi acţiunile de protest sunt organizate separat.

АКТУЕЛНОСТ КОДРЕАНУОВОГ НАСЛЕЂА

Aveți mai jos o traducere în sârbă a unui articol de-al meu dedicat personalității lui Codreanu. Mulțumesc din suflet fratelui întru idei Стево Лапчевић.

Да ли је, и због чега је Корнелиу Зелеа Кодреану, херој међуратног периода, још увек значајан? Пре него што дамо одговор на ово питање потребно је да покушамо да схватимо шта је у својим проповедима настојао да каже “Капетан”, како су поштоваоци и саборци звали Кодреануа.

На првом месту, треба знати да Кодреануов легионарски покрет није био уско националистичка организација. Ако се пажљиво размотре основни принципи и циљеви овог покрета, лако се може уочити да се они по много чему разликују од готово свих националних покрета онога времена, како на подручју Румуније, тако и у читавој Европи. 

De ce în Rusia nu există o opoziție politică? Rușii – între apatie și explozie socială

Protestele opoziției ruse a demonstrat starea de apatie care predomină în societate. Probabil opinia publică internațională și cea din Rusia avea să ignore cu desăvârșire manifestațiile celor câtorva sute de cetățeni în centrul capitalei ruse dacă autoritățile nu ar fi mobilizat în cel din urmă ceas forțele armate și mii de simpatizanți ai Kremlinului. Voluntar sau involuntar, reprezentanții puterii au creat, de fapt, niște decorații care au transformat o manifestație jalnică într-o aparență a unui “protest de masă”.  În realitate, chiar și opoziția belorusă a reușit să mobilizeze mai multă lume la ultimele alegeri prezidențiale în condiții mult mai dure.

Despre Congo

Africa este un continent care ne-ar ajuta să înțelegem propria noastră civilizație. Multe din elementele culturale și instituții, precum și logica gândirii sunt greu de înțeles pentru un european, din cauza că noi am pierdut mult din natura noastră primară, însă meditând asupra unor lucruri, am putea identifica elemente care în trecut au existat și în spațiul nostru.

Emanuel, băiatul venit în Republica Moldova pentru o scurtă perioadă de practică, este originar din Congo. Este foarte ușor să porți cu el un dialog, pentru că abordările lui sunt lipsite de niște idei preconcepute, ca în cazul europenilor occidentali.

În pofida imaginii pe care o avem noi despre continentul african, acesta este probabil cel mai divers, din punct de vedere cultural, loc de pe pământ. Poate din acest motiv africanii acceptă mai ușor diversitatea, dar în același timp sunt foarte tradiționaliști. E un paradox care în cazul acestei civilizații nu creează probleme. Cel puțin acum.

Conflictele violente au devenit o normă aici. Cruzimea cu care sunt omorâți forțele de opoziție este de neimaginat. Dar nu din cauza unor divergențe politice, etnice sau religioase. O bună parte din măceluri au loc aici sub influența occidentului și cu acordul tacit al occidentului. Dacă în spațiul european unele lucruri se ascund, în Africa nimeni nu dă doi bani pe opinia publică, iar toate crimele sunt săvârșite fără scrupule de cei care promovează democrația și valorile europene.

Uniunea Eurasiatică și „ideea celor cinci Europe”

Ideea eurasianistă nu este una nouă. Originile ei le regăsim în perioada interbelică, când intelectualii ruși din exil încercau să identifice o nouă idee națională pentru conaționalii lor, care să se opună atât ideologiei comuniste a Uniunii Sovietice, cât și promovării ideilor liberale. Părintele-fondator al eurasianismului poate fi considerat kneazul Nikolai Trubețkoi (1890-1938), care publică în anul 1920 un eseu, întitulat „Europa și umanitatea”, unde încearcă să analizeze natura civilizației europene și a ceea ce numește el „civilizație eurasiatică”.

Ulterior, noului curent s-au alăturat istoricul Gheorghii Vladimirovici Vernandskii (1886-1967), geograful Piotr Nikolaevici Savițkii (1895-1968), filosoful Gheorghe Vasilievici Florovskii (1893-1976), Lev Gumilev (1912-1992). Mai târziu, eurasianismul a pătruns sub diferite forme și în gândirea europeană. Una din manifestările sale extremă, spre exemplu, a fost cea a belgianului Jean-François Thiriart, care a promovat ideea Imperiului Eurasiatic “de la Vladivostok la Dublin”, care ar cuprinde Europa și Uniunea Sovietică, opus imperialismului american.

Идеология «Легиона Архангела Михаила» – настоящий интернационализм

Почему Корнелиу Зеля Кодряну, герой межвоенного периода до сих пор актуален? Перед тем как ответить на этот вопрос необходимо попытаться понять то, что пытался проповедовать Капитан.

В первую очередь надо понять, что легионерское движение не было националистической организацией. Если внимательно присмотреться к легионерской идеологии, мы увидим, что ее цели не совпадали ни с одной националистической организацией Румынии или Европы того времени.