Oazu Nantoi, liderul unui viitor “front civic”?

Un lucru devine tot mai probabil,  indiferent dacă Oazu Nantoi va fi ales în calitate de președinte al Republicii Moldova sau nu, există o mare probabilitate ca el să devină o figură pentru o nouă opoziție. Nu, nu lider al unui partid politic, ci mai degrabă un nucleu pentru o forță civică care ar impune o anumită agendă guvernării.

Dar cine va impune această agendă? Oare nu acei ai căror produs este actuala situație politică? Analiștii și experții noștri se grăbesc deja să se spele pe mâni și să treacă rapid în tabără opozanților, de unde își revarsă  veninul asupra actualei guvernări, transformând această ocupație într-un sport național.

AIE a aruncat mingea în terenul comuniștilor

După un prelung hârâit în interiorul său, AIE a decis să arunce mingea alegerii președintelui în terenul comuniștilor. O mare parte din politicieni au lăsat opinia publică să creadă precum că ei ar fi încrezuți că alegerile Parlamentare anticipate sunt inevitabile, cel puțin, asta putem înțelege din ultimele mesaje și lăsarea patetică a brațelor în jos în fața camerelor de luat vederi.

Despre societatea civilă

Îmi displace noțiunea de “societate civilă”, din considerentul că este o formulă postmodernistă, care respinge caracterul organic al unei populații umane. Prin urmare, însăși umanitatea (sau omenia) omului. Profesorul de la Universitatea de Stat de la Moscova, Aleksandr Dughin consideră că așa-numita “societatea civilă” este cea de-a patra formă socială, care apare în postmodernitate, și vine să înlocuiască etnosul, poporul și națiunea. Prin negarea a identității colective, “societatea civilă” nu recunoaște decât un singur subiect – individul (dar și unicitatea acestuia este supusă îndoielii) și autoritatea unei singure norme – Declarația Universală ale Drepturilor Omului.

În afară de aceasta, există un organism social, cu mecanismele sale firești de reacție la atacurile din afară și disfuncțiile interne. Democrația organică, în acest caz, este capacitatea societății de autoreglare. Această autoreglare presupune existența unor valori perene, a unei Tradiții primordiale și conștientizarea superiorității comunității de destin față de interesele și patimile egoiste.