AIE a aruncat mingea în terenul comuniștilor

După un prelung hârâit în interiorul său, AIE a decis să arunce mingea alegerii președintelui în terenul comuniștilor. O mare parte din politicieni au lăsat opinia publică să creadă precum că ei ar fi încrezuți că alegerile Parlamentare anticipate sunt inevitabile, cel puțin, asta putem înțelege din ultimele mesaje și lăsarea patetică a brațelor în jos în fața camerelor de luat vederi.

Există o probabilitate mare că asistăm la un joc care testează nervii oponentului. Situația se aseamănă cu jocul din filmele americane, în care două automobile vin cu o viteză mare, unul în întâmpinarea altuia, sperând că cel din față va ceda primul.

Conform scenariului spectacolului, cele trei partide aflate la guvernare sunt sigure că PCRM dorește cu orice preț dizolvarea actualului legislativ, iată de ce au schimbat brusc tactica și comportamentul, sperând că vor dezorienta și vor domoli “avântul protestatar” al comuniștilor. Acum, prin întoarcerea la 180 de grade, AIE, de facto, a silit PCRM să renunțe la boicot și poziția sa de “opoziție intransigentă”. “Comuniștii sunt unica salvare. Așteptăm candidatura lor”, a spus Ghimpu cu un surâs pe sub mustăți.

Iată că acum cei care au boicotat alegerea președintelui, vor fi nevoiți să explice, în cazul unei campanii electorale, propriilor alegători, de ce au ratat șansa de a propune un candidat, atunci când AIE, “s-a predate de bună voie”. Adevărat, “s-a predat”,  aparent, dar electoratul nu este amatorul prea multor teorii.

Iată de ce comuniștii nu își doresc alegeri, iar drept drept dovada avem schimbarea bruscă de comportament și “deschiderea” lor față de cei din AIE. Se pare că tot „revoluționarismul” (în duhul lui Che Guevara) nu a fost decât o încercare de a-și spori propriul capital politic în negocierile care ar fi trebuit să înceapă, mai devreme sau mai târziu (la moldoveni, această metodă se numește “a juca la durcă”).

Situația este destul de neplăcută pentru comuniști, pentru că ei sunt nevoiți fie să identifice cea mai onorabilă cale de a trece balonul în terenul AIE, fie să rezolve, pe cont propriu, criza politică. O soluție pentru PCRM ar fi propunerea câtorva candidați pe care alianța nu ar avea destule motive pentru a-i respinge.

Aici apare o altă necunoscută. Oare au luat în calcul reprezentanții AIE posibilitatea înaintării de către comuniști a unei (sau câteva) candidaturi neutre? Am putea presupune că au luat în calcul. Însă evenimentele din ultimii 2 ani ne arată că de cele mai dese ori am supraapreciat capacitatea politicienilor noștri de a gândi tactic. Jocul continuă.