Îmi displace noțiunea de “societate civilă”, din considerentul că este o formulă postmodernistă, care respinge caracterul organic al unei populații umane. Prin urmare, însăși umanitatea (sau omenia) omului. Profesorul de la Universitatea de Stat de la Moscova, Aleksandr Dughin consideră că așa-numita “societatea civilă” este cea de-a patra formă socială, care apare în postmodernitate, și vine să înlocuiască etnosul, poporul și națiunea. Prin negarea a identității colective, “societatea civilă” nu recunoaște decât un singur subiect – individul (dar și unicitatea acestuia este supusă îndoielii) și autoritatea unei singure norme – Declarația Universală ale Drepturilor Omului.
În afară de aceasta, există un organism social, cu mecanismele sale firești de reacție la atacurile din afară și disfuncțiile interne. Democrația organică, în acest caz, este capacitatea societății de autoreglare. Această autoreglare presupune existența unor valori perene, a unei Tradiții primordiale și conștientizarea superiorității comunității de destin față de interesele și patimile egoiste.
În cazul Republicii Moldova, avem o societate lipsită de orice mecanism de reacție la răul social. Mai mult decât atât, răul este primit cu entuziasm și brațele deschise de o masa sinucigașă de indivizi, lipsiți de orice identitate, iar binele este ostracizat și luat în derâdere. De ce? Pentru că am fost lipsiți de coloana vertebrală, de axa de valori care ne permitea să ne orientăm în spațiu și să deosebim binele de rău. Tradiția a fost acel element suprem care ne permitea să existăm ca o colectivitate umană. Uniunea Sovietică, ne-a distrus capacitatea de a fi un ansamblu de comunități vii, iar astăzi același lucru îl realizează tăvălugul globalizării.
În pofida unor stereotipuri răspândită în legătură cu perioada antică și medievală, societatea acelor vremuri oferea oamenilor mult mai multă libertate, iar reacțiile comunitățile la abuzurile puterii centrale erau mult mai hotărâte. Obștile aveau capacitatea fantastică de a se mobiliza pentru rezolvarea anumitor probleme sociale (a se vedea “claca”), obștile aveau capacitatea de a lua decizii în comun chiar și în situații litigioase, ceea ce nu avem astăzi. În acele condiții, omul avea libertatea deplină de a se manifesta și în același timp simțea siguranța protecției obștii în care s-a născut. Anume aceasta a fost formă veritabilă a unei democrații sănătoase.
Așa-numita “societatea civilă” de astăzi nu reprezintă decât pârghii ale organismelor internaționale, care mențin în Republica Moldova o democrație dirijată în direcția care asigură o atmosferă prielnică intereselor anumitor actori globali. Iar reprezentanții societății civile locale (burghezie compradoră), care pretinde a fi “elită”, nu este decât o pătură superpusă, care se află în serviciul factorilor externi. Desigur, un astfel de sistem nu poate fi numit nicidecum o “democrație veritabilă”, chiar dacă respectă toate normele și canoanele unei democrații de tip occidental. Un bolnav, al cărui funcții vitale sunt menținute artificial de niște aparate, nu poate fi numit un om sănătos.
Experții, și activiști societății civile, care realizează o agendă străină (cât de frumoasă și utilă nu ar fi ea) sunt inutili și contraproductivi dacă sunt lipsiți de o conștiință, o viziune națională și o verticalitate morală.
Astăzi, în Republica Moldova, burghezimea compradoră s-a mutat din societatea civilă în sfera politică, de unde implementează deja în mod direct agenda străină.
Iată că am înlocuit un regim autoritar, cu o democrație a spectacolului, unde ai dreptul de a țipa, a urla, a plânge și a protesta, dar nu mai ai șansa să fii auzit. Democrația morții, mizeriei morale, mizeriei materiale și indiferenței continuă să-și ridice gheara. Se adoptă documente frumoase și bine ticluite, se deschid noi posturi TV, mall-uri, reviste glamouroase, clădiri de sticlă în vitrinele cărora tinerii caută gadgeturi de ultimă oră. Iar în răstimpul acesta, pe neobservate, murim cu toții.
0 Răspunsuri to “Despre societatea civilă”