Un lucru devine tot mai probabil, indiferent dacă Oazu Nantoi va fi ales în calitate de președinte al Republicii Moldova sau nu, există o mare probabilitate ca el să devină o figură pentru o nouă opoziție. Nu, nu lider al unui partid politic, ci mai degrabă un nucleu pentru o forță civică care ar impune o anumită agendă guvernării.
Dar cine va impune această agendă? Oare nu acei ai căror produs este actuala situație politică? Analiștii și experții noștri se grăbesc deja să se spele pe mâni și să treacă rapid în tabără opozanților, de unde își revarsă veninul asupra actualei guvernări, transformând această ocupație într-un sport național.
Deloc nu exagerez atunci când spun că întreaga “societate civilă”, care a impus în mod agresiv o “noua clasă” politică, printr-o violare grosolană a opiniei publice, începând cu anul 2007 și culminând cu 7 aprilie 2009, poartă vina pentru tot ce se înâmplă. Oare nu modul în care a avut loc schimbarea puterii, satanizarea la maxim a puterii politice, prin utilizarea tehnicilor de război informațional subversiv, a produs actuala situație? Oare nu ei au impus minciuna și anarhia politică drept normă în lupta politică?
Desigur, puterea de atunci era și ea plină de proprii nemernicii, însă asta nu însemna că “codul deontologic al luptei politice” trebuia călcat în picioare de cei care se considerau a fi de opoziție. Cutia Pandorei a fost deschisă și mulțimea de josnicii au împlut mediul politic.
De ce atunci aș avea mari speranțe în cei care astăzi vor încerca să se adune în jurul domnului Oazu Nantoi, încercând să realizeze deja o nouă răsturnare “revoluționară”, mai nou, împotriva actualei puteri? Mă miră cum astăzi ei discută despre situația politică din țară, de parcă în ultimii cinci ani nimic nu s-ar fi întâmplat, de parcă nu ei ar fi fost cei care au scris scenaiul, autorii morali ai actualului peisaj social și politic.
Șocant este faptul că orice nu ar face, orice nu ar spune, această pleadă a “societății civile” rămâne curată și neprehănită în fața opiniei publice, pentru că ei sunt ceva mai “flexibili” decât clasa politică.
Desigur, Oazu Nantoi este o persoană foarte potrivită pentru funcția de președinte al Republicii Moldova, dar mă deranjează mediul “experților” în care activează dumnealui, care conduși de anumite clișee și agende străine, duc Basarabia dintr-un faliment în altul. Pe mine un astfel de “front comun” nu mă entuziasmează deloc, așa cum nu m-a entuziasmat nici „revoluția” din 2009. Noul președinte nu trebuie să devină nici sclavul oligarhiei, dar nici al adepților “revoluției permanente”.
Astăzi nu doar clasa politică, dar și societatea civilă trebuie să suporte o schimbare radicală. Altfel nu se poate.
Succese, domnule Nantoi!
Dumitru Pogolşa – Nu am participat la protestele din 2009 votînd atunci pentru PPCD – după 2 alegeri la care am votat PL – astăzi sunt unul dintre activiştii societăţii civile şi a grupului de susţinători ai lui Oazu Nantoi. Majoritatea sunt oameni culţi şi nicidecum revoluţionari. Vedeţi că nici nu chemăm la proteste, deşi suntem mulţi – spre deosebire de multstimatul preşedinte Iurie Roşca şi comunişti. Nu dezinforma, dragă neo-nazist.
defineste termenii mai atent… societatea civilă sunt toți cetățeni…
Păi, așa credeți dvs. “Toți cetățenii” este o formulă prea vagă, care e foarte departe de realitate. Dacă comparăm societatea civilă cu alte forme sociale: familie, trib, gintă, etnos, popor, națiune etc. vedem că ea are cu totul altă natură.
1. Societatea civilă are la bază principii universaliste
2. Societatea civilă respinge indentitatea colectivă
3. Societatea civilă are la bază contractualismul.
Pe lângă aceasta, societatea civilă este o formă postmodernă, care se opune atât formelor moderne (statului), cât și formelor premoderne (etnosului, poporului), fiind integrată în societatea civilă globală.
În Republica Moldova se păstrează încă formele tradiționaliste, iată de ce la noi “societatea civilă” reprezintă o minoritate, dar și aceasta este una infiltrată artificial.
Am greșit în formulări?