Sărăcia și natalitatea – care este legătura logică? Cum soluționăm problema?

Este larg răspândit mitul precum că nivelul înalt al natalității este una din cauzele majore ale sărăciei, fără a se indica care ar fi legătura logică între aceste fenomene. Ni se oferă drept exemplu țările lumii a treia, însă dacă facem o comparație dintre cifrele care indică PIB-ul pe cap de locuitor, vedem că principalul factor aici este unul de natură economică – Occidentul exploatează la preț mic resursele minerale și forța de muncă ieftină din aceste țări fără a investi în economia națională. Cu sau fără copii, popoarele lumii a treia sunt condamnați să trăiască în mizerie.

Cum se explică atunci creșterea natalității? Prin instinctul conservării speciei. În condiții vitrege, nașterea de copii este cea mai bună investiție în securitate socială. Într-o colectivitate mare și unită (cum ar fi familia extinsă) un individ are mai mari șansă să supraviețuiască decât de unul singur.

Există o legitate universală potrivit căreia numărul celor exploatați este într-o continuă creștere, iar a celor care nu sunt integrați în mecanismele de exploatare – scade. Acest lucru se observă în lumea animalieră: numărul animalelor domestice este în creștere, în timp ce numărul animalelor sălbatice scade.

Idee națională pentru Basarabia/Republica Moldova

Incapacitatea de a purta discuții în jurul subiectului ideii naționale este dictată de o inabilitate de a conștientiza esența problemelor. Dezbaterile publice sunt deturnate de discuții pe probleme identitare și istorice. În mare parte acest lucru este cauzat de o tratare foarte simplistă a conceptului de etnic, care indiscutabil, este legat de problema ideii naționale.

La noi problema identității etnice se rezumă de cele mai dese ori la dispute în jurul problemei dacă sunt sau nu moldovenii români sau care a fost rolul Rusiei în istoria Basarabiei. Mai puțini încearcă să intre în esența problemei pentru a putea găsi niște răspunsuri la probleme fundamentale.

Nu trebuie să confundăm etnonimul cu însăși cultura etnică. Dacă facem aici o delimitare clară, o bună parte a disputelor devin inutile și începem să înțelegem care ar fi idea națională.

Despre domnișoara Frolov(a) și amicii săi

Am tot încercat să aflu ce specializare și ce grad are domnișoara (sau doamna, nici nu mai știu cum să le spunem) Angela Frolov, activista inveterată a asociației GenderDoc-M, încât îndrăznește să împartă tuturor etichete de competență și incompetență în problema minorităților sexuale.  Mă întreb ce studiu, ce cultură generală are domnița, în afară de instructajul de la seminarele și training-urile în care se pregătesc lobby-știi pro-gay? O fi avut domnia sa o profesie sau merite în domeniul cercetărilor medicale și psiho-sociale, însă în fața opiniei publice nu o cunoaștem decât în calitate de [cenzurat].

Când ne vom respecta propriile “standarde”?

Deja a devenit o modă iritantă utilizarea expresiei “standarde europene”, “cultură europeană”, fără a avea nici o definiție clară asupra ceea ce reprezintă aceste misterioase etaloane. Adevărul este că însăși Europa occidentală este foarte diversă, iar populației continentului îi lipsește o conștiință a unității europene. Se prea poate că europenii nu au și nici nu au avut nevoie vre-o dată de o astfel de conștiință. Unii chiar ajung să se îndoiască de existența Europei ca atare.

Cât de justificat este “dreptul de a nu naște”?

Atunci când discutăm despre natalitate, trebuie să luăm în considerație faptul că aceasta reprezintă un soi de jertfă, o renunțare de benevolă a omului la anumite comodități ale vieții, pe care este obligat să o facă oricine a fost născut dintr-o mamă. Iată de ce un om care nu dorește, în principiu, să cedeze nimic din propria comoditate este incapabil de a procrea – indiferent de nivelul bunăstării sale materiale. Iată de ce atunci când vorbim de problema familiei, nu trebuie să rămânem fixați pe problema economică, ci să atragem atenție și asupra aspectelor culturale și spirituale.

Altfel despre fenomenul cumătrismului

În perioada post-sovietică, rețelele de relații sociale neformale au devenit unul din mijloace de ascensiune pe scară socială. Fenomenul  a devenit răspândit într-o bună parte a statelor ex-comuniste fiind numit de cercetătoarea americană Natalia Dinello drept o  trecere „de la plan la clan” - modernizarea societății prin evitarea regulelor economiei liberale de piață. (“Comparing clans in Hungary and Russia”, Natalia Dinello. The George Washington University, 2000). Cercetătoarea consideră că structura de clan reprezintă o formă intermediară între societatea puternic ierarhizată și cea cu o economie liberală.

Recensământul și problema identitară

Peste doi ani urmează să aibă loc un nou recensământ al populației, la care, probabil, se vor ridica din nou problemele legate de identitatea etnică a cetățenilor. În perioada guvernării comuniștilor s-au făcut multe speculații cu privire la falsificarea datelor, însă faptul că în 2014 rezultatele vor arăta aproximativ la fel, va demonstra că este nevoie de o altă abordare a problemei.

În calitate de fost operator la recensământul populației în municipiu Chișinău, pot să confirm că activitatea de colectare a datelor s-a efectuat cu maximă corectitudine. Într-adevăr, au existat și cazuri de completare a fișierelor cu creionul simplu (chiar și eu am făcut-o), dar acest lucru se făcea cu scopul pentru evitarea unor greșeli în completarea chestionarelor: uneori discuția cu respondenții dura câte o jumătate de oră, iar operatorul avea un sector pe care trebuia să-l chestioneze în limitele stabilite, iar graba putea să se răsfrângă negativ asupra calității lucrului. Completarea se făcea cu creionul spre a avea posibilitatea de a corecta eventualele greșeli. După scandalurile declanșate în presă, s-a renunțat la această practică, care nu a influențat nicidecum rezultatul recensământului.

Timpul – cel mai prețios din toate bunurile

În spatele oricărui ban se ascund minutele, orele, zilele, anii de viață a fiecărui om. Muncind în calitate de salariat, noi nu facem decât să ne vindem propria noastră viață angajatorului.

Cât ne-am fi putut permite în cazul în care acest timp ar fi rămas doar la dispoziția noastră și l-am fi petrecut util alături de cei dragi sau ocupându-ne cu lucruri pe care ne-ar plăcea să le facem! Anume din acest motiv adevărată bunăstarea a unui om se poate măsură nu în bunurile pe care le are, ci în cantitatea de timp liber de care dispune.

Avem nevoie de un nou spațiu de dialog politic

Divizarea faunei politice în cea de „dreapta” și de „stânga” este una absolut formală, cu toții știm acest lucru. Însă acest lucru nu s-a întâmplat din cauza pășirii clasei politice basarabene în era postmodernității, nicidecum. Mai curând e vorba de o lipsă de idei, pentru că a fi de dreapta sau de stânga nu ține neapărat de un mesaj electoral, ci de ideile și valorile de care te conduci în acțiunile politice.

Din păcate, politicienii noștri nu sunt capabili sau nu doresc să vadă lucrurile dincolo de campaniile electorale. Iată de ce de cele mai dese ori o idee este „bună” atât timp cât poate fi exploatată electoral și disprețuită când nu mai aduce simpatiile publicului. Dintr-o astfel de perspectivă nici nu poate fi vorba de existența unei „drepte” sau „stângi” veritabile în Republica Moldova.

Riscă PCRM să-și piardă electoratul?

O schimbare posibilă a președintelui PCRM ar reprezenta un adevărat test pentru comuniști. În sfârșit vom afla și noi care a fost secretul popularității celui mai mare partid de stânga din Republica Moldova – liderul său, programul politic sau brandul „comunist”.

Dacă secretul a constat în alura de tătucă a lui Voronin, atunci PCRM așteaptă vremuri foarte grele, pentru că figura lui Iurie Munteanu este atât de ștearsă și lipsită de carismă, încât electoratul tradițional comunist ar putea cu ușurință migra spre alte formațiuni, fie ele chiar și de dreapta. În politică e ca în fizica vaselor comunicante – scăderea nivelului într-un vas înseamnă creșterea în altul.