Cauzele eşecului campaniei împotriva legii nediscriminării

Sursa imaginii: unimedia.md

Am fost şi eu împreună cu mai multă lume la protestul îndreptat împotriva adoptării aşa-numitului proiect al legii cu privire la asigurarea egalităţii de şansă. A fost multă lume bună şi mai puţin bună, însă luând în consideraţia viteza cu care s-a mobilizat parlamentarii, ne bucură totuşi activismul civic al oamenilor care au venit dis-de-dimineaţă în faţa Palatului Republicii să-şi exprime pentru ultima dată LIBER poziţia. Cu toate astea, acţiunea a şi dezvăluit cauzele eşecului suferit de întreaga campanie organizată la acest subiect.

În primul rând, una din cauzele majore este cea care a măcinat dintotdeauna societatea noastră: lipsa unităţii şi a unei viziuni unice asupra situaţiei existente şi asupra strategii care trebuie adoptată în lupta împotriva unui inamic comun.

Vestul vrea un regim autoritar în Republica Moldova?

Să vezi,  unii din analişti americani şi-au schimbat macazul. Dacă mai ieri moldovenii erau îndemnaţi să se opună regimului autoritar, astăzi cu non-şalanţă se declară că „prea multă democraţie strică” iar Moldova are nevoi de un regim autoritar „iluminat”. Desigur, este vorba de o „dictatură liberală”, o sintagmă care sună la fel de absurd ca şi „dictatura proletariatului”. Astfel de idei a emanat în cadrul unei emisiuni de PublikaTV Vladimir Socor, expert al Jamestown Foundation. Un exemplu pe care l-a oferit americanul este cel al Georgiei, lăudând progresele obţinute de reigmul autoritar Saakaşvili în domeniul corupţiei şi reforma organelor de forţă (unicele lucruri cu care se mai poate lăuda această ţară). Mai puţin s-a vorbit despre faptul că bugetul statului georgian este suplinit de protectorul său – Statele Unite ale Americii, georgienii nevând capacitatea de autofinanţare. Investiţiile în instituţiile represive nu au avut decât un singur raţionament: menţinerea stabilităţii unui regim marionetă. În opinia lui Socor, situaţia din Republica Moldova este mai proastă chiar decât în Belorus şi Azerbaidjan, sugerând că un regim asemenea lui Lukaşenko ar fi mai  dorit pentru Moldova.

De mâine sunt un criminal

Mâine Parlamentul urmează să voteze aşa-numita lege cu privire de şanse. O lege care nu este dorită de societate, o lege care nu vine atât să apere pe cineva, ci să marginalizeze pe cei care nu corespund ideologic cu „valorile europene”. Precum s-a mai spus, legislaţia existentă deja prevede apărarea tuturor categoriilor sociale. Proiectul legii nediscriminare este, în primul rând, un document ideologic, nu juridic, care va justifica înfiinţare unei noi inchiziţii, fiind un preludiu a unui proces de anihilare valorică şi un etnocid al populaţiei locale. A nu se uita că același proiect de lege va oficializa, practic, limba rusă, facilitând procesul de rusificare a românilor basarabeni.

Azi încă mai sunt un om de rând. De mâine, odată cu aprobarea proiectului, voi fi considerat un criminal, un criminal care ar urma să fie marginalizat şi redus la tăcere. Însăşi existenţa mea, însăşi modul meu de a fi, viziunile mele faţă de lume vor fi scoase în afara legii, declarate „periculoase”, „sexiste”, „rasiste”, „incitatoarere la ură şi discriminare” – într-un cuvânt “neobolșevism”. De ce m-aş îngrijora, de ce m-aş revolta?

Economia parazitară, nediscriminare și exodul basarabenilor

Nu suntem atât un stat captiv, cât o societate captivă. Organismului social în mijocul căruia ne ducem existenţa îi este rezervat doar rolul de întreţinere a unei clase conducătoare parazitare. Astfel, toată energia care ar putea fi direcţionată spre o creştere şi prosperare este depozitată în hambarele celor mari, iar generaţiile care vin sunt tot mai mult condamnate la o existenţă mizeră și chinuitoare.

Acest proces are loc cel puţin pe două căi: exportul forţei de muncă – tot mai mulţi moldoveni pleacă la munci peste hotare pentru a putea supravieţui şi stimularea consumului în dauna producţiei – producţia autohtonă este discurajată, economia menţinându-se preponderent din contul consumului mărfurilor străine de cătrei cei rămaşi acasă. Cel ce stăpâneşte vămile, stăpâneşte ţara!

“Patru zile din mai” – un film “incorect politic” despre cel de-al doilea război mondial

Filmul „Patru zile din mai” (“4 tage im mai”) este un film care vine să deconstruiască miturile din perioada războiului, stereotipurile propagandistice „neamţ-fascist”, „armata sovietică – armata eliberatoare”. În locul filmelor care de obicei vin să continue războiul imaginar, acest film vine să elimine componenta ideologică, aducând mesajul împăcării. Filmul iese din cadrul politic, centrându-şi atenţia pe viaţa omului simplu.

Problema Basarabiei şi modernitatea

Pavel Kiseliov – modernizatorul ţărilor româneşti

Problema Basarabiei nu poate fi privit excluzând contextele globale. Toată drama pe care au trăit-o românii din aceste teritorii nu este deloc unica pentru istoria omenirii, ci a atins şi alte popoare – multe din ele având sorţi mult mai vitrege. Este foarte important să înţelegem logica internă a acestor drame pentru a stabili relaţia „duşman – aliat”.

Mitologia zilei de 9 mai

La 9 mai, Uniunea Sovietică sărbătorea capitularea Germaniei. În pofida faptului că era vorba de un război între state, cu propriile substraturi politice şi economice, aliaţii au oferit acestui război o dimensiune ideologică: occidentul – victoria liberalismului, URSS – victoria comunismului asupra ceea ce au numit ei cu un termen general „fascism” (fără a mai intra în detalii). Se uită niciun tribunal internaţional nu a condamnat “fascismul”, ci crimele de război, însăşi judecătorii fiind nişte criminali de război nu mai puţin nevinovaţi decât cei inculpaţi.  Subiecte precum rolul capitalului american în declanşarea războiului sunt trecute cu tăcerea în dezbaterile publice.

Julius Evola despre revoluţia conservatoare

Straniu destin al cuvintelor:  de fapt, „revoluţie” în accepţia sa originară etimologică latină nici nu însemna altceva; derivat de la revolvere, termenul exprimă o mişcare care se întoarce la punctul de plecare, la origine. Aşadar, chiar de la origini ar trebui să extragem forţa „revoluţionară” şi reînnoitoare, pentru a o face să acţioneze împotriva situaţiei existente.

Dacă apoi dorim includerea ideii „conservării” (revoluţiei conservatoare) trebuie să procedăm cu precauţie. Dată fiind interpretarea susţinută de mişcările şi elementele de stânga, denumirea de „conservatori” înspăimântă azi tot atât de mult ca acea de „reacţionari”. Evident este vorba să stabilim ce dorim să „conservăm”. În prezent, există foarte puţin care merită să fie „conservat”, dacă ne referim la planul realităţii, ca structuri sociale şi instituţii. Aceasta este valabil, aproape fără nicio rezervă, pentru Italia; putea fi valabil până mai ieri, în măsura mai mică pentru Anglia şi pentru Franţa, şi mai puţin pentru ţările Europei centrale, unde continuaseră să existe, şi pe planul realităţii, vestigii de tradiţii superioare. În realitate, formula „revoluţiei conservatoare” a fost aleasă de elementele germane, imediat după primul război mondial, chiar şi cu referiri istorice destul de apropiate în timp. În rest, trebuie să recunoaştem realitatea unei situaţii care se pretează la polemica forţelor de stânga, după opinia cărora conservatorii ar fi apărătorii nu ai ideilor, ci ai intereselor unei clase economice speciale, a celei capitaliste, mai mult sau mai puţin organizată politic, pentru a perpetua în avantaj propriu, ceea ce se presupune a fi doar un regim de privelegii şi de nedreptăţi sociale. În acest fel, a fost uşor să-i pui în aceeaşi grămadă, mai mult sau mai puţin, pe conservatori, pe „reacţionari”, pe capitalişti şi pe burghezi. „Ţinta falsă”, cum se spune în artilerie, a fost creată. De altfel, nu alta a fost tactica folosită în perioada în care trupele de asalt ale subversiunii mondiale nu aveau încă drept drapel marxismul şi comunismul, ci erau reprezentate de liberalism şi de constituţionalism. Eficacitatea unei asemenea tactici se datora faptului că acelor conservatori de ieri, nu diferiţi de cei de azi, chiar dacă erau o extracţie incontestabil superioară, ajunseseră să le placă doar poziţiile lor politico-sociale, interesele materiale ale unui mediu determinat, ale unei demnităţi, a unui patrimoniu impersonal de valori, de idei, de principii în primul rând. În aceasta a constat slăbiciunea lor fundamentală.

Dintr-o altă perspectivă: Neonazismul ca o subcultură a masculinităţii

Fenomenul neonazismului în Europa trebuie privit din perspectiva dominaţiei ordinii matriarhale în cultura contemporană, de impactul sistemului social, politic şi cultural asupra tinerilor de sex masculin.

În trecut, în mediile academice era acceptată în unanimitate ipoteza precum că extremismul se naşte în mediul în care domină inegalitatea socială, sărăcia şi nivelul scăzut de cultură. Cu toate astea, ascensiunea extremei drepte în Europa în statele în care nivelul de trai este ridicat, ne face să reanalizăm aceste fenomene. Ultimele studii sociologice din mai multe state europene arată că fenomenul neonazismului este tot mai mult răspândit în mediul persoanelor cu studii superioare, cu venituri mari, spulberă aceste presupuneri. Astfel sociologii sunt nevoiţi să caute alte rădăcini ale ascensiunii mişcărilor de extremă dreapta.

Pentru un conservatorism postmodern

Chiar din momentul naşterii sale, conservatorismul s-a aflat mereu într-o poziţie de defensivă, o poziţia defensivă, aş îndrăzni să spun, timidă. Modernitatea a înaintat cu paşi agresiv distrugând orânduirea firească a lumii, în timp ce conservatorii cu paşi timizi băteau în retragere. Liberalismul, naţionalismul şi comunismul au fluturat steagul revoluţiei progresiste, în timp ce conservatorii nu au fost mereu surprinşi fără replică, fără argumente care le-ar apăra poziţiile. Conservatorii căzuseră pradă lirismului, scepticismului şi deznădejdii, ceea ce a oferit şi mai multă înverşunare curentelor distructive.

Despre arta profană

Arta este ca şi femeia – fără o doză de mister este lipsită de valoare. Aici se ascunde şi diferenţa dintre arta contemporană şi cea clasică – artiştii de astăzi tratează actul creator drept un mijloc de exprimare a propriilor fantezii şi trăiri, în timp ce artistul din trecut nu aparţinea sie însuşi, el nu era decât un instrument dintre dimensiunile metafizice şi lumea fizică. Iată de ce în conceptul artei clasice există ideea de canoane estetice: poezia, pictura, sculptura, muzica devin artă din momentul în care corespund unor criterii artistice prestabilite (proporţii, echilibru, simetrie, consonanţă etc.).

Filat trebuie să-şi răscumpere vina în faţa Bisericii Ortodoxe

După o îndelungată perioadă de presiune fără precedent, Mitropolia Moldovei a decis să meargă în întâmpinarea Guvernului, acceptând în principiu proiectul legii nediscriminare, cu condiţia excluderii noţiunii de “orientare sexuală”.

Desigur, această excludere nu va lichida în niciun fel esenţa problemei. Prin simplul fapt că lista criteriilor de discriminare este una deschisă, persoanele cu devieri ale comportamentului sexual vor continua să fie prezente indirect în listă, iar persoanele care vor încerca să apere anumite norme şi valori morale şi religioase vor risca în continuare să fie persecutaţi pentru viziunile sale.

În acelaşi timp, presiunile externe nu vor înceta până Republica Moldova nu va accepta ultimaturile impuse de “Poarta Europeană”. Pe lângă aceasta, se vorbeşte şi despre o asumare a răspunderii Guvernului pentru proiectul legii nediscriminare, fapt care va pune într-o situaţie neplăcută PD şi PL. Nimeni nu îşi doreşte demisia Cabinetului de Miniştri într-o perioadă complicată.  Iată de ce există şanse mari ca proiectul să fie aprobat de legislativ.

Metafizica fascismului

Virilitatea a constituit principiul primar al creaţiei. Opusul său, feminitatea, reprezinta acel neant care trebuia să fie supus pentru a pune începutul lumii noi. Asemenea vânătorului, Creatorul străpunge trupul Nimicului săvârşind cea dintâi Jertfă – Moartea prin care se dă naşterea unei noi Vieţi.

În acest fel, odată constituită, ierarhia universală devine o punte dintre Eternitate şi Om, între Sacru şi Profan, între Cer şi Pământ. Urcând pe această punte, omul păşeşte pe calea fie calea Eroului, fie a Ascetului, devenind în cele din urmă un SupraOm.

Am ajuns s-o vedem și pe asta: organele de forță reprimă pe cei care se opun propagandei homosexuale

Dacă anterior spuneam că mișcarea pentru promovarea intereselor minorităților sexuale se va transforma în scurt timp persecuții în încălcări ale dreptului la libertatea religioasă, libertatea opiniei și libertatea exprimării libere,  se părea o aiureală, iată că astăzi lucrurile devin tot mai evidente. Se părea că judecarea unui blogger, precum și atacurile asupra site-ului PRIVESC.EU sunt doar cazuri singulare. Iată că lucrurile au luat o altă întorsătură în ajunul dezbaterilor în jurul legii nediscriminare.

Revoluție conservatoare: Patru dimensiuni ale Omului Nou

Societatea noastră are nevoie ca niciodată de o reformă profundă. Nu atât una instituțională cât una morală. În perioada interbelică, conceptul central care definea această revoluție spirituală a fost – OMUL NOU.

Trebuie din start de specificat că acest Om Nou nu presupune un model abstract după care se încearcă modelarea a omului contemporan. Omul Nou este „nou” doar în raport cu contemporanitatea, pentru că este opus ontologic ei, dar este vechi în raport cu istoria. El este un om al Tradiției, un om al firescului, opus falsității lumii moderne.

De ce nu am putea utiliza oficial numele de “Basarabia”?

Una din soluțiile la problema identitară ar fi oficializarea numelui de Basarabia alături de cel al Republicii Moldova. Știu, unii ar zice că e o idee prea exotică și prea utopică, care totuși merită să fie pusă în discuție. Propunerile legate de utilizarea a termenului de „moldovean” doar în sens civic este și mai utopică din câteva considerente.

Primul: prin moldoveni se înțelege un grup etnic, din care minoritățile etnice nu fac parte. Mai exact, când spunem „moldoveni” înțelegem un grup etnic distinct (fie el și românesc). Găgăuzii, rușii, ucrainenii și bulgarii se percep drept grupuri diferite față de „moldoveni” (care sunt percepuți ca „națiune titulară”). E vorba de o percepție adânc înrădăcinată în conștiința populației, care nu va putea fi modelată prin niște decizii arbitrare sau prin formule abstracte.

«Румынизм» и «молдовенизм» – война между культурной и политической парадигмами

Столкновение между так-называемым «молдовенизмом» и «румынизмом» в Республике Молдова не так уж просто расшифровать. В видимой части конфликта существуют и некоторые переменные, которые требуют более глубокого анализа. Рассмотрим некоторые детали.

«Румынизм», как термин, впервые был предложен молдавским историком Василе Александреску Урекия в 1858-ом году, который подразумевал под этим культурную и историческую общность всего восточного романства. Очень важен тот факт, что Урекия отличал «румынизм» от «национализма» – политическую позицию, которую он глубоко презирал. Идейно румынизм зарождается в 17-ом веке, выражая идею господства Молдовы в румыноязычном пространстве. Особенно ярко это выразилось при господстве господаря Василе Лупу, который активно проводил   политику объединения Молдовы, Мунтении и Трансильвании, являясь при этом автором первого герба объединенных румынских княжеств. В 1646 году по приказу Василе Лупу в Яссах издается первый молдавский сборник законов – «Румынская книга учений» („Cartea românească de învăţătură”) – в предисловии которой господарь напоминает о «единстве всего рода румынского».

Clubul ERANOS, ședința nr.2: liberalismul și extinderea Uniunii Europene

La cea de a doua ședință a Clubului „Eranos” invitatul special a fost senatorul român Cristian David, care în același timp este și vicepreședintele Internaționalei Liberale. Au fost și prezenți și ceva tineri din partea organizației de tineret a PL, care în ultimul timp încearcă să stabilească relații de colaborare cu PNL România, din câte se pare. Chiar dacă subiectul a vizat rolul liberalismului în extinderea Uniunii Europene, discuțiile au plecat (cum se întâmplă de obicei) și spre alte domenii. În primul rând, domnul senator a specificat că Uniunea  Europeană este un proiect liberal, prin esență, chiar dacă într-o bună parte a statelor europene, formațiunile liberale nu se află la guvernare. În opinia lui Cristian David, aderarea Republicii Moldova la această structură supranațională nu poartă nici un risc și niciun dezavantaj.

Clubul “ERANOS” – PRIMA ȘEDINȚĂ

Ceva mai devreme scriam că în Republica Moldova lipsește o platformă de dialog politic, diferită decât cea a partidelor politice. Iată că această situație a și inspirat un grup de tineri la înființarea unui club de discuți ideologice, unde ar urma să fie abordate mai multe subiecte din perspective diferite. Proiectul este realizat sub auspiciului Institutului de Politici Alternative (IPA).

Clubul se numește “Eranos” – ceea ce în limba greacă presupune un banchet la care fiecare invitat vine cu propriile sale bucate. Desigur, prin bucate înțelegem bagajul de cunoștințe și viziuni originale asupra fenomenelor sociale, economice, politice și culturale, astfel ca fiecare din participant să ia cunoștință în mod direct cu ideile și concepțiile opuse,  remodelându-și, fie reconsolidându-și propriile sale poziții.

O nouă platformă de dialog: Clubul “Eranos”

Institutul de Politici Alternative (IPA) invită pe cei interesați la deschiderea Clubului de discuții ideologice ”Eranos”. Clubul își propune crearea unei platforme de dialog între reprezentanții diverselor curente doctrinare, pentru a analiza subiecte de importanță locală, națională sau globală și a iniția o sinergie conceptual-doctrinară în stare să răspundă provocărilor unei societăți postmoderne.

Printre subiectele care urmează a fi abordate la ședințele Clubului se numără: Uniunea Europeană sau Uniunea Eurasiatică?; Stat polietnic sau stat național?; Criza statului asistențial sau criza capitalismului?; Postmodernitatea și a patra teorie politică – conservatorismul; Globalizare, alterglobalizare sau antiglobalizare?; Concepția dominației culturale a lui Antonio Gramsci; E posibilă alternativă socialismului și capitalismului?; Locul Doctrinei National-Liberale din RM în contextul politicii de extindere a UE și altele.