Identitarianismul este un termen care cuprinde mișcarea europeană a Noii Drepte și simpatizanților ei. Principiul ideologic central este păstrarea și dezvoltarea identității etnice și cultura, precum și critica situației în care a ajuns azi Occidentul. Identarianismul își trage rădăcinile din Franța, însă este larg răspândit în țările Scandinave și alte părți ale Europei.
Continuă lectura
Cea mai discriminată minoritate sunt alcosexualii. Explic pentru cei care nu sunt în temă: alcosexualii sunt persoane de orientare sexuală netradițională, care simt o atracție față de băuturile alcoolice.
Iată zece probleme majore cu care se confruntă această minoritate:
Idea separării bisericii de stat izvorăște din principiile Marii Revoluției Franceze din 1789 (laïcité). Acest principiu nu doar presupune neutralitatea religioasă a statului, dar și implicarea activă a statului în reglementarea vieții religioase. În Franța, spre exemplu, toate lăcașurile de cult se află în proprietatea statului sau autorităților locale, afișarea simbolurilor religioase în spații publice este interzisă, iar orice întruniri cu caracter politic în biserici este pedepsită.
În afară de statele care formal recunosc separarea bisericii de stat, pe continentul european mai există state în care biserica națională reprezintă o parte indispensabilă a sistemului politic, oferindu-i un fundament etic și moral. Spre surprinderea unor, în aceste țări nimeni nu este ars pe rug, savanții nu sunt persecutați și nici inchiziție nu există. În multe privințe, aceste țări funcționează mult mai bine decât cele “laice”. Continuă lectura
Generația noastră va fi martora unor schimbări profunde ale lumii în care au trăit părinții noștri. Deocamdată lucrurile nu au devenit suficient de evidente pentru noi, din cauza aflării noastre la o margine de lume, unde schimbările sunt resimțite cu întârziere.
E vorba de sfârșitul acelei epoci istorice care își are începul după finalul celui de-al doilea război mondial, perioada paradei idealiste, în care fiecare individ va trăi fericit și liber de orice limitări, în pace și dragoste frățească, iar statul va asigura cele mai înalte standarde de viață, în care se credea că frontierele dintre state sunt condamnate la dispariție, că adoptarea convențiilor și tratatele, înființarea unor structuri vor putea rezolva problemele pe care nu au fost în stare să le rezolve statele și legile naționale. Un astfel de vis au trăit cei de lagărul socialist-comunist, același vis l-au trăit și cei din lumea occidentală. Continuă lectura
Ultimul sondaj, realizat de IMAS, la comanda Centrului de Prevenire a Conflictelor Early Warning ne prezintă o realitate tristă în ceea ce privește profilul identitar, pe care, din păcate, a ignorat o bună parte a presei.
De fapt, studiul demonstrează cum criza identitară este una mai profundă decât ne imaginam și nu e legată nicidecum de veșnica dezbatere “moldoveni-români”.
Așadar, la întrebarea: “Din următoarele sintagme, care descrie cel mai bine identitatea dvs.?”, 53 la sută din respondenți au plasat pe primul loc cetățenia Republicii Moldova, în timp ce identitate etno-culturală este plasată pe primul loc doar de 9 la sută, iar pe locul doi de 18 la sută din respondenți. Continuă lectura
Declarațiile ambasadorului SUA de la Chișinău sunt pe cale să producă o adevărată revoluție în mințile adepților unionismului din Basarabia, nuanțând foarte clar faptul că agenda SUA de extindere a frontierelor euro-atlantice nu presupune o agendă de unificare a Republicii Moldova cu România. În harta geopolitică americană, în ceea ce privește relațiile cu Federația Rusă, pachetului problemelor Ucrainei și Republicii Moldova i se rezervă un rol separat.
Enunțarea ideii de “națiune moldovenească” nici pe departe nu presupune o susținere a unor curente filoruse. Dimpotrivă, prin filiera rețelelor miliardarului american George Soros, în ultimii ani, în spațiul public din Basarabia se încearcă promovarea activă a așa-numitului concept al “națiunii civice”. Desigur, e vorba de un nou tip de moldovenism, care, de această dată, nu se alimentează din tezele ideologilor sovietici, ci tocmai din tezele liberalilor americani.
Cine stăpânește lumea ideilor, controlează și realitățile politice și sociale. Iată de ce abordarea SUA, care nu este nicidecum una nouă, nu trebuie să ne mire.
Uniunea Europeană este produsul idealismului european. E visul utopic la o cetate în care nu există inechitate socială, frontiere sau războaie, iar toate imperfecțiunile societății umane pot fi eradicate prin control și aplicarea unor reguli sau legi care ar reglementa toate sferele vieții cotidiene.
Așa cum idealismul este o latură esențială a politicului, realizarea utopiei UE era privită ca o realizare a unificării politice a continentului european. Din acest raționament s-au născut instituțiile europene, iar o uniune care era percepută inițial ca una strict economică și valorică a devenit tot mai mult una politică și mai birocratică. Continuă lectura
Варшавский саммит 8-9 июля может стать концом военного американского триумфального марша по Европе, точно так, как это случилось в 2008 году, когда путь Грузии и Украины в НАТО был окончательно закрыт по итогам Бухарестского саммита. Конец милитаризации Восточной Европы и падение непопулярных режимов, которые основываются на инструментализации антироссийской истерии и безоговорочной американской поддержки.
На чём могут основываться такие высказывания? На ярких противоречиях в позиции американских и европейских официальных лиц. Continuă lectura
Концептуализация национальной идеи Республики Молдова должна строиться на трех китах: суверенитет, идентичность и нейтралитет. Именно через глубокое осмысление этих понятий и их идеологическое обоснование мы имеем шанс приблизиться к тому, что можно назвать «основой государственности» и «национальный проект».
В последние десятилетия «глобализация» стала модным словом, но так и не состоялась как научный термин, оставаясь (как и термин «капитализм») скорее всего в идеологической сфере. В неолиберальном и немарксистском понимании, глобализм выражается как гегемонистский и западоцентричный идеологический конструкт, со скептическим отношением к идее суверенитета и любой идентичности. В консервативном понимании, глобализация видится как угроза национальному суверенитету и идентичности, как основе устройства каждой цивилизации. Continuă lectura
Mitul cu care vin partizanii așa-numitei legi cu privire la egalitate de șanse este că norma ar veni să apere niște drepturi. În realitate, legea doar dublează prevederile altor norme, cum ar fi Constituția, Codul Muncii, legea cu privire la drepturile consumatorului. Legislația Republicii Moldova era suficientă pentru a asigura drepturi egale pentru toți cetățenii (chiar și a celor cu orientare sexuală anormală). Care a fost atunci scopul unei legi care nu aduce nimic nou și de ce ar fi ea nocivă? Continuă lectura
De ce ar fi oamenii cu viziuni conservatoare deranjați de o legalizare a „căsătoriilor” între persoane de același sex? Aparent, e o chestie care nu îi vizează, că ar fi vorba de viața privată a fiecăruia. Cu ce ar fi afectată o familie tradițională de existența unei “familii netradiționale”?
Familia nu este o organizație neguvernamentală și niciun SRL în care oamenii se asociază pentru realizarea unor interese comune, ci o instituție tradițională (arhaică), care nu cunoaște relații contractuale, ci sentimentul de dragoste (mamă-tată, părinți-copii și frați) și instinctul procreării. Da, familia are sens atât timp cât este privită ca o celulă reproductivă a societății, ca un garant al continuității etno-culturale, morale și biologice ale unei colectivități naționale. Anume din aceste considerente, instituția familiei beneficiază de o protecție specială din partea unui stat care este preocupat de existența propriului popor. Statul există atât timp cât există un popor care împărtășește un sistem comun de valori fundamentale pentru identitatea lui politică. Continuă lectura
Cea mai mare umilință e să fii respectat pentru că ești „om”. Omul nu a fost niciodată o realitate. E o noțiunea filosofică abstractă, prin care se desemnează o specie animală lipsită de identitate și calități, un anonim. În societatea tradițională fiecare ins avea o personalitate. Era femeie sau bărbat, flăcău sau fată, țăran, răzeș sau boier, creștin sau păgân, venetic sau băștinaș, un nume și nume de familie, iar toate aceste noțiuni oferea o semnificație concretă a ceea ce reprezintă existența ta ca persoană. Astăzi, a fi om presupune să nu fii nimeni și respectul pentru „calitatea de om” reprezintă un respect pentru un vid, nulitate. Nu există „demnitate umană”. Există doar o demnitate a fiecărei persoanei concrete care se dobândește pe parcursul vieții prin luptă și muncă.
Expresia veche românească de genul „mergea pe drum un om și o femeie” are o semnificație antropologică și metafizică profundă. Femeia nu e om. Ea este, în primul rând o femeie (fată, iubită, mamă, soție, soră, bunică etc.) și prin asta ea capătă valoare ca ființă, iar omul (în înțelesul vechi al termenului) este bărbatul (frate, iubit, tată, soț, bunel, războinic etc.). E vorba doi inși cu o identitate și personalitate distinctă. Astfel, cea mai mare înjosire a femeii în istoria civilizației umane este momentul în care ea a început să fie considerată „om” (un non-femeie), termenul de „om” încetând să mai fie sinonim al „bărbatului”, fiind mai curând un sinonim cu o unitate statistică lipsită de orice profil. Continuă lectura
În Republica Moldova există câteva grupuri de activiști civici care încearcă insistent să impună societății o agendă de dezbateri despre egalitatea gender, discriminare, hărțuire sexuală, homofobie, violență în familie, educație sexuală, aducând tot felul de argumente sofistice și emotive.
Mai puțin sau deloc se discută un aspect foarte important: în ce măsură statul trebuie să se implice în viața privată, în relația dintre copii și părinți, soț și soție sau între cetățeni, să penalizeze o viziune sau atitudine? Cât de mult ne-ar plăcea ca statul să vegheze asupra modului în care, cum și ce vorbim, ce atitudine avem față de o categorie socială sau alta? Aici vorbim despre zona libertăților individuale, despre care unii activiști vorbesc foarte mult, dar în același timp tind să promoveze modelul unui stat totalitar bazat pe frica de a-ți declara deschis atitudinea față de anumite fenomene. Iluzia în care ei cred cu sinceritate că interzicerea expunerii unei opinii, atitudini sau poziții va însemna dispariția unui mod de a fi. Dacă privim spre oricare țară din UE, am putea vedea că lucrurile nu stau deloc așa. Continuă lectura
Game of Thrones e interesant mai curând pentru personajele sale foarte simbolice, puternic politizate în buna tradiție cinematografică americană care încearcă să reflecte lupta pe viață și pe moarte dintre democrați și republicani.
Spre exemplu, Daenerys, cea care conduce o armată de bărbați castrați (a se vedea mitul lui Uranus castrat cu secera, instrumentul care amenință ciocanul la comuniști), reprezintă chipul liberalismului american (feminism, egalitarism, progresism) și a ideii „revoluției mondiale democratice”. E un soi de întruchipare a Hillary Clinton (și ea este soția unui fost lider, mort din punct de vedere politic), care promite să declanșeze război împotriva „lumii nedemocratice și patriarhale” pentru salvarea celor exploatați și oropsiți (femeile, săracii, homosexualii, musulmanii, hispanicii și negrii).
Scena finală este una destul de simbolică pentru discursul marxist anti-patriarhal: mistuirea în foc în templu sacru a războinicilor-aristocrați dothrakieni care refuză să i se supună, împiedicând mersul firesc al revoluției mondiale. Văzând această scenă tot poporul „barbar” oripilat i se închină. „Revoluția socialistă” a învins.
PS: Există si o paralelă între Daenerys – „mama dragonilor” (reptile, simbol lunar) şi figura Lilith, prima femeie, care potrivit tradiţiei apocrife iudaice a fost izgonită din rai pentru că şi-a dorit să fie egală cu Adam. Ulterior ea se împerechează cu şarpele şi devine „mama dracilor” (drac – din latină draco – „șarpe, balaur”).
Vizita lui Plahotniuc în SUA și tam-tam cu tehnica militară care își propune să irite factorul rusesc prin defilarea de ziua de 9 mai în centru Chișinăului nu par a fi niște coincidențe. Apariția Victoria Nuland alături de controversatul oligarh de pe malul Bâcului vine ca un mesaj adresat stăpânilor lumii: acesta este și va fi stăpânul vostru. Mai puțin contează ce cred și ce își doresc cetățenii Republicii Moldova, din momentul în care Casa Albă e preocupat mai mult de jocurile militare în Europa de Est.
Ce își dorește Plahotniuc? Putem presupune că acest personaj al politicului moldovenesc își propune să devină un guvernator de provincie cu acte în regulă. Nici mai mult, nici mai puțin – președinte al Republicii Moldova. Continuă lectura
Intenția puterii de la Chișinău de a organiza defilarea tehnicii militare americane de ziua de 9 mai nu poate fi considerată decât o prostie și incapacitate de a realiza niște realități geopolitice și regionale care induc niște riscuri pentru Republica Moldova. După o perioadă de blocaj al relațiilor economice și diplomatice între Chișinău și Moscova, care sunt de o necesitate vitală pentru cetățenii moldoveni, iată că eforturile Ministerului de Externe de a stabili o punte de dialog ruso-moldovenesc sunt spulberate de un gest simbolic nesăbuit, care ar putea fi percepute ca o declarație de război. Continuă lectura
Toată epoca modernă a fost marcată de discuțiile despre limitele intervenției statului în viața cetățeanului. De dragul unei teze sau alteia au izbucnit revoluții sau războaie civile. Una din astfel de tabere, s-o numim convențional „idealiști”, cred sincer că extinderea statului în sfera vieții private va aduce mai mult echitate socială, în timp ce cealaltă tabără, s-o numim convențional “conservatori”, au insistat pe sacralitatea vieții private. În special, astfel de discursuri pot fi observate în mediile americane, dar și în dezbaterile din spațiul european. Continuă lectura
La o distanță de 25 de ani de la destrămarea URSS, mai există o categorie mare de cetățeni care se arată nostalgici după trecutul sovietic, alții chiar, inclusiv cei care nu au avut ocazia să trăiască în acel sistem, încearcă să creeze o imagine idealizată a ceea ce a prezentat acea structură supranațională. Paradoxal este că mulți din cei care se prezintă ca nostalgici, au mai curând viziuni conservatoare decât de comuniste, mai curând tradiționaliste decât progresiste. Astfel putem întâlni foarte des oameni care au convingeri religioase și anti-occidentale puternice, dar care regretă eșecul proiectului sovietic.
Nostalgicii sunt convinși că URSS a fost un proiect anti-occidental, ceea ce este absolut fals. Uniunea Sovietică nu a fost concepută ca un proiect care se opunea sistemului de valori a occidentului, ci ca o continuare a acelui sistem, ca o tentativă de a întrece Occidentul în ceea ce la nivel global se percepea ca “progres social”. Să nu uităm că întregul aparat conceptual al ideologiei comuniste este de origine europeană și s-a dezvoltat exclusiv în limitele unei logici vest-europene. URSS a încercat să devină „mai occidentală” decât occidentul. Comuniștii sovietici nu au inventat nimic nou, nimic din ceea ce nu ar fi existat în Occident, nimic ce s-ar putea opune idealurilor intelectualului european: egalitatea, pacea, fraternitatea, protecție socială, educație, bunăstarea materială etc. De altfel, idealurile Uniunii Sovietice se regăsesc, într-o formă sau alta, în ceea ce reprezintă astăzi Uniunea Europeană. Continuă lectura
Pseudoinvestigația celor de la Centrul de Investigații Jurnalistice mi-a amintit de stilul documentarului “Atac asupra Moldovei” dedicat evenimentelor din 7 aprilie. Compilație de adevăruri și falsuri, interpretări eronate prin care se încearcă prezentarea unei realități absolut distorsionate. Am fost șocat, de fapt, de o astfel de mostră de bombă propagandistică, care nu are nicio legătură cu activitatea de jurnalist.
Nu vreau să cred că e vorba de un război informațional, de o tentativă de subminare autorității unei instituții fundamentale pentru societatea noastră. Aș prefera să cred că e o goană după senzațional și o justificare a cheltuielelor în fața finanțatorilor externi. Continuă lectura
Termenul de “egalitate/inegalitate” e unul foarte relativ. Spre exemplu, un constructor și o funcționară de la primărie sunt inegali ca status social. E mult mai prestigios să lucrez într-o instituție de stat decât într-un șantier. În același timp, pe plan material, constructorul poate fi superior angajatului de la primărie prin salariul pe care îl primește.
Să ne imaginăm că avem în față două obiecte absolut diferite. Pentru cineva obiectele vor fi egale dacă au aceeași lungime. Pentru altcineva – dacă vor avea o lățime egală. Pentru alții va conta mai mult volumul, greutatea sau materialul confecționat. În toate cazurile, nu vom putea vorbi despre o egalitate absolută. Unica afirmație care ar putea pretinde la o doză mai mare de adevăr este că cele două obiecte sunt distincte, pur și simplu.
Modul în care stabilim cine este egal sau inegal depinde de criteriile pe care le alegem sau ideologia la care ne raportăm. În sine, orice discurs egalitarist tinde să construiască o realitate socială falsă, tinzând mai curând să inventeze noi “probleme sociale” imaginare decât să rezolve ceva. Inventarea noilor probleme „care necesită soluții urgente” e o afacere foarte bănoasă pentru ONG-iștii care nu fac decât să trăiască din consumul de granturi.
Cu același succes ne-am putea trezi într-o bună zi cu activiștii care vor descoperi că șobolanii din oraș sunt grav discriminați în raport cu pisicile, această problemă devenind brusc una „vitală pentru dezvoltarea unei societăți tolerante și umane”. Se vor găsi imediat și granturi, autori unor proiecte de lege prin care să se lupte împotriva tratamentul inuman al bietelor rozătoare. Continuă lectura
Noi perspective de dreapta 