“Amatorii de vin” au propria asociație, un mason e președintele asociației ortodoxe, Stepaniuc – președintele “Forum-Moldova”

Privind lista noilor organizații necomerciale din registrul Ministerului Justiției, poți afla multe lucruri interesante și să faci haz de unele denumiri năstrușnice. Pentru unele persoane un ONG a devenit foarte important, un soi de “carte de vizită”, care îți oferă “importanță colosală”.

Iată că începând cu anul acesta, în Republica Moldova va exista un “Club al amatorilor de vin”, președintele Snejana Zacepa. Probabil, asociația va avea un mare success, în rândurile ei s-ar putea înscrie o mare parte a moldovenilor. Păcat că nu avem un partid politic al amatorilor de vin, o astfel de formațiune ar putea acumula majoritatea absolută de voturi, pornind de la idea că suntem cei mai mari consumatori de băuturi alcoolice din lume.

Fostul Mare Maiestru al Lojei Masonice Anatolii Coman și-a tras și el un ONG: Alianţa Internaţională Creştin Ortodoxă, care își are adresa juridică pe Alexandru Lăpușneanu 3, sediul Uniunii Centriste din Moldova.

De ce răspândesc unii “dezvăluiri şocante” despre sine însuşi?

De vre-o lună de zile, o organizaţie de esenţă securistă se tot chinuie să răspândească „materiale compromiţătoare” debile împotriva sa. Metoda mai are denumirea şi de „vaccină informaţională” şi are drept scop elaborarea, la un anumit grup-ţintă, a unor „anticorpi informaţionali”, care i-ar proteja de informaţii compromiţătoare adevărate, venite din alte surse.

Ce să facă o organizaţie pentru a preveni pericolul dezvăluirii informaţiilor cu privire la adevărata sa activitate? „Dacă nu poţi înăbuşi o răscoală, condu-o”, spune o maximă orientală. În acelaşi fel putem vorbi despre sfera informaţională: „dacă rişti să fii deconspirat, răspândeşte zeci, sute de informaţii „compromiţătoare” la adresa ta (care nu vot reprezenta decât jumătate de adevăr), pentru ca nimeni să nu mai priceapă unde este adevărul şi unde este minciună.

Chiar dacă cineva va îndrăzni să spună adevărul despre tine, adevărul său îşi va pierde din însemnătate şi valoare printre alte sutele de „adevăruri” (măsluite de tine).

Procuratura Generală – cele mai sentimentale comunicate de presă!

Procuratura Generală din Republica Moldova trebuie să primească premiul pentru cele mai ingenioase comunicate de presă. PG deseori dă dovadă de mult umor, fantezie şi perspicacitate. Doar titlul cât face!

Atenţie! Textul de mai jos nu este o invenţie şi produs al imaginaţiei, este într-adevăr un Comunicat de Presă al Procuraturii Generale:

Comunicat de presă

Dragoste la preţul de 238400 lei

O femeie de 37 ani este învinuită de procurori de comiterea escrocheriei şi a furtului, partea vătămată fiind chiar concubinul ei.

În fapt, ultima este învinuită de procurori că, având scopul dobândirii ilicite a bunurilor, i-a invocat bărbatului faptul că este însărcinată şi, sub pretextul că are nevoie de un spaţiu locativ, a însuşit de la ultimul bani în sumă de 2000 euro.

Apoi, sub pretextul că are nevoie de mobilier în eventualul apartament, a însuşit încă 17000 lei.

Motivând că nu mai doreşte să păstreze copilul şi are nevoie de bani pentru a face un avort, a însuşit de la concubin 9750 lei.

Ulterior, înşelând bărbatul precum că activează în calitate de contabil şef la o bancă comercială din capitală şi, pentru al favoriza pe ultimul în faţa directorului băncii în acordarea unui credit, periodic, sub pretextul procurării de cadouri pentru funcţionar şi membrii familiei acestuia, a însuşit bani în sumă de 96900 lei (cosmetică, televizor, un pandantiv din aur, lap-top şi bani în plic).

Un ziar de la Bucureşti: “în Basarabia românii sunt în minoritate, iar la şcoală se învaţă Lenin”

Evenimentul Zilei publică un articol dezvăluie cunoştinţele profunde a ziariştilor de la Bucureşti despre realităţile de la Chişinău. În editorialul cu titlul exclamativ: „Ajutaţi Basarabia! Acum!”, Florian Bichir descrie un tablou de groază în Basarabia: „… acolo încă domneşte KGB-ul, că românii nu mai sunt majoritari, că există o minoritate rusă foarte puternică. Că Lenin este învăţat încă în şcoală şi că în ansamblu Basarabia seamănă cu România anilor ,90”.

Probabil, cetăţeanului român îi era greu să dea în căutare pe Google.ro „Republica Moldova”, pentru a afla informaţii elementare despre statul care se află în “vecinătatea sa apropiată”, nu pe Marte, nici pe Lună, ci mai la est de  râul Prut.

Cu titlul de informaţie pentru Bichir şi alţi regăţeni de teapa lui: în Republica Moldova locuiesc 2 638 125 de români, ceea ce reprezintă 78,4 la sută din populaţie, iar „minoritatea rusă” este reprezentată de 201.218 de cetăţeni, ceea ce înseamnă 5,9% din totalul populaţiei.

Să comparăm aceste date cu cele din România unde locuiesc peste 535 250 de ţigani ( din păcate, nu ştim câţi din acest grup  etnic s-au declarat “români”) şi 1,4 milioane de maghiari.

Furatul mirelui sau specificul tradiţiilor preelectorale din Republica Moldova

La închiderea sesiunii parlamentare, Serafim Urechean a decis să spună şi el un cuvânt de adio. Urcându-şi anevoios trupul îngreunat de zeci de ani de muncă în cadrul structurile partinice, ştergându-şi sudoarea de pe frunte cu o băsmăluţă galbenă,  acesta înghiţi cu sete ultima picătură de apă din paharul de lângă microfon, a respirat adânc şi cu privirea obosită şi plictisită a început să silabisească de pe o foiţă, pe care neobositul lider, luptător şi părinte spiritual al democraţiei moldave, o păstrează mereu pentru ocazii speciale.

- Dragi tovarăşi, zbura o dată o păsărică…

- Mai lent, vă rog…, se auzi un glas alcoolizat din sală, eu notez!

- Şuric, nu mă enerva , ieşi afară, animală!

Deputatul Alexandru Oleinic şi-a strâns supărat coada între vine şi ieşise din sală. Leonid Bujor  îl privi cu o compasiune şi solidaritate tacită pe Şuric. „Ehh, iată ne vom duce aşa, unul câte unul…”, spusese în gând cu tristeţe Leonid. „Nu-i nimic, răspunsese în gând Oleinic, furăm, – bem – votăm, furăm – bem – votăm…romantică! Şi totuşi, ne invidiază lumea!”.

Înainte de a dispărea din sală acesta acesta se mai întorsese încă o dată cu faţa spre cel din prezidiu şi arătă limba.

„Nu-i frumos”, a spus în glas Leonea, dar nimeni din deputaţi nu reacţionase la această remarcă. Negăsind nici un confrate de idei, privirea lui Leonea se îndreptă spre Slavic Untilă, care în răstimp încerca cu disperare să şteargă de pe masă inscripţia „Slavic-kaziol!”