Internetul – un nou mijloc de manipulare?

Suntem obișnuiți să considerăm internetul drept un spațiu al libertății și non-manipulării. În contrast cu el, televizorul, un simbol al unei epoci mai vechi, apare drept un mijloc al dirijării „minții umane”. Într-adevăr, inițial televiziunea constrângea omului să respecte nu doar un anumit orar de programe, dar și să se acomodeze la conținutul emisiunilor. Internetul ca un mijloc de restrângere a timpului și spațiului, utilizatorul a primit posibilitatea de a alege când și ce dorește să vadă.

Este foarte important să privim aceste două surse de informare nu ca niște simple unelte, ci ca niște simboluri a unor paradigme: televiziunea – simbolul paradigmei moderne – cu norme rigide, care impune individului anumite modele de comportament, internetul – simbolul paradigmei postmoderne, relativ lipsit de norme, flexibil față de necesitățile individului. În primul caz omul este spectator, în cel de al doilea caz – utilizator.

Despre domnișoara Frolov(a) și amicii săi

Am tot încercat să aflu ce specializare și ce grad are domnișoara (sau doamna, nici nu mai știu cum să le spunem) Angela Frolov, activista inveterată a asociației GenderDoc-M, încât îndrăznește să împartă tuturor etichete de competență și incompetență în problema minorităților sexuale.  Mă întreb ce studiu, ce cultură generală are domnița, în afară de instructajul de la seminarele și training-urile în care se pregătesc lobby-știi pro-gay? O fi avut domnia sa o profesie sau merite în domeniul cercetărilor medicale și psiho-sociale, însă în fața opiniei publice nu o cunoaștem decât în calitate de [cenzurat].

Dacă aș fi fost voia mea, l-aș expedia pe Brega pe o insulă pustie. De ce nu?

Da, eu consider că Oleg Brega trebuie izolat undeva pe o insulă pustie, pentru că reprezintă un element periculos pentru societate și pentru democrația moldovenească. Cine îmi va interzice să am o astfel de opinie? Omul a început în ultimul timp să împartă citații în judecată ca invitații la parada gay. Nu pentru că ar avea o “cauză dreaptă”, ci pentru că este condus de anumite complexe și frustrări, asemenea lui Hitler, spre exemplu.

Să participi la dezbateri cu dânsul este inutil, pentru că nu acceptă să asculte opinia nimănui și atacă isteric pe oricine nu-i împărtășește opinia. Orice discuție în contradictoriu cu acest om este mai prejos de demnitatea umană.

Republica Moldova: Procesele kafkiene împotriva libertății de exprimare cu marca “Oleg Brega and Gay”

Cei care zâmbeau pe sub mustăți când organizațiile promotoare ale valorilor familiei protestau împotriva adoptării legii nediscriminare au prilejul de a medita asupra pozițiilor sale după ce instanța de judecată din sectorul Râșcani a municipiului Chișinău a fost protagonista unui spectacol kafkanian. Este vorba de câștig de cauză a oportunistului și demagogului neomarxist Oleg Brega și activiștii gay în procesul intentat împotriva site-ului http://privesc.eu.

Oleg Brega s-a arătat nemulțumit de atitudinile vizitatorilor site-ului, considerând opiniile acestora “discriminatorii” și “incitatoare la ură”. În rezultat, cei de la privesc.eu vor fi obligați să ofere lui Brega o despăgubire de 5200 de lei pentru daune morale și să ceară public scuze față de „persoanele jignite” (Brega + homosexualii).

Democrația lumpenului urât mirositor

Orice ar spune unii, suntem una din cele mai egalitariste și tolerante societăți din lume. Suntem într-atât de egalitariști, încât am permis oricărui lumpen să ajungă la “puțul puterii”. Priviți ce “aristocrație” ne-am cultivat prin etica și morala a egalității tuturor indivizilor.

Noi nu avem o elită politică pentru că încă nu ne-am debarasat de mentalitatea stângistă, care nici nu acceptă terminul de „elită”. După 1940, tot ce era valoros și potent a fost decimat și coborât jos, în rând cu „poporul muncitor”, iar sus au fost cățărate cele mai abjecte elemente. Mentalul nostru continuă fie dominat și astăzi de idea că puterea trebuie să se coboare la nivelul poporului, pe când, firesc ar fi ca poporul să se ridice la nivelul elitelor, iar elita să fie în fruntea țării. Iată de ce nu trebuie să ne mirăm că avem mereu la conducere “bîdlo”.

Generația “work and travel”

Îndată după alegeri, Mihai Ghimpu s-a arătat nemulțumit de “iresponsabilitatea” tinerilor care au preferat “să mănânce semințe” în loc să participe la alegeri și să susțină, desigur, viitorul nepoțelului său. Paradoxal, dar acum doi ani, Mihai Ghimpu cânta ode în adresa acelorași tineri: „în sfârșit ei reprezintă o generație conștientă”. Ce s-a întâmplat, totuși? Oare s-au “desconștientizat” tinerii între timp?

Elita globală vrea să iasă din criza financiară cu ajutorul drogurilor?

Citesc astăzi o știre legată de apelul unei comisii a ONU pentru combaterea consumului de droguri către statele lumii de a lăsa mai moale cu lupta împotriva narcomaniei și chiar legalizarea “drogurilor ușoare”:

Fostul secretar general al ONU Kofi Annan şi foştii preşedinţi ai Columbiei Cesar Gaviria şi Mexicului Ernesto Zedillo fac parte din Comisia mondială pentru politica privind drogurile, alături de scriitorii mexican Carlos Fuentes şi peruan Mario Vargas Llosa.

Raportul recomandă să se “pună capăt incriminării, marginalizăii şi stigmatizării persoanelor care consumă droguri, dar care nu provoacă probleme altora”, acordând prioritate unei abordări “mai umane” potrivit căreia persoanele dependente sunt considerate pacienţi, nu infractori.

Legalizarea islamului – de ce ne-ar păsa?

Pe lângă toate nevoile din ultimul timp, moldovenii au primit un „bonus”: înregistrarea cultului islamic. Poate situaţia nu ar fi fost atât de tristă dacă actuala redacţie a legii privind cultele şi părţile lor componente nu ar pune pe picior de egalitate toate comunităţile religioase, fără a lua în consideraţie istoria şi tradiţia Republicii Moldova, precum şi ponderea în societate a unui cult sau altul.

Comunitatea islamică este cunoscută prin manifestarea agresivităţii faţă de comunităţile creştine şi prin nedorinţa de a se integra în societăţile care le oferă găzduire. Musulmanii au devenit una dintre cele mai mari probleme în mai multe state ale Uniunii Europene, devenind focare de criminalitate, terorism şi instabilitate socio-politică.

În momentul în care cuţitul a ajuns la os, de la o atitudine tolerantă şi defensivă, guvernele statelor europene au trecut la o politică ofensivă, prin renunţarea la modelul societăţii multiculturale, încercând să impună respectul faţă de valorile naţionale. Noi ca de obicei suntem în urma trenului. Fără a învăţa din greşelile Apusului (care nu este deloc o vacă sacră), guvernul nostru calcă pe greblele pe care au călcat în trecut statele europene, creând precedente periculoase. Temerile creştinilor ortodocşi, în aceste condiţii, sunt deplin justificate.

Culmile patriotismului: ciocanenii.md

Ciocănenii reprezintă un popor milenar, născut pe teritoriului sectorului Ciocana. Ciocănenii au dat naştere limbii şi culturii chişinăuiene, răpită şi privatizată nedrept de către buiucanezi, râşcanoveni, centreni, botaniceni şi alte popoare venetice, autodeclarate „chişinăuieni”.

Ciocănenii se deosebesc prin trăsăturile sale rasiale, cum ar fi evidenţierea degetului mic şi arătător, fapt care mărturiseşte originea diferită a ciocănenilor şi a chişinăuienilor.

Noi, ciocănenii trebuie să fim mândri de originea noastră şi să respingem orice tentativă de chişinăunizare care va duce inevitabil la pierderea identităţii noastre ca stat şi neam.

 sursa: www.ciocanenii.md

“Generaţia X” şi “generaţia interbelică”

Recitind lucrările autorilor interbelici, involuntar încerc să compar perioada dintre 1920-1940 şi 1991-2011. Mărimea segmentului temporal este aceeaşi, însă aparent, noi, cei care trăim la începutul secolului XXI, suntem net avantajaţi. Avem maşini computere performante, acces la un volum imens de informaţii din reţeaua internet, transport rapid, trăim în condiţii sanitare mult mai superioare celor de acum 50-70, iar libertăţile democratice ne oferă posibilităţi nelimitate (cel puţin aşa credem noi), numărul tinerilor care fac studii superioare în Basarabia, România sau Occident este mult mai mare.

Cu toate astea, observăm că în ultimii 20 de ani nu s-a produs nimic important pe plan cultural sau politic în Republica Moldova. Generaţia tânără nu e generat personalităţi de valoare (filosofi, scriitori, poeţi, artişti), nu a încercat să-şi un alt model politic, diferit decât cel al mainstreamului. Avem cerinţe şi pretenţii foarte mari faţă de stat şi generaţiile în vârstă, dar nu am produs nimic în afară de unele gunoaie postmoderniste, care izvorăsc dintr-o nimicnicie morală şi lipsa unei axe valorice.

Cum am văzut eu ziua de 7 aprilie 2009

Unde am fost eu de 7 aprilie? Despre primele acţiuni am aflat la televizor, apoi de pe internet. Pe site-ul Jurnal TV se încerca cu insistenţă inducerea unei stări de psihoză, lansându-se zvonuri că din stânga Nistrului spre Chişinău vin diviziuni de tancuri, iar posturile româneşti comunicau despre „masacrele sângeroase din Chişinău” şi „sutele de cadavre în comisariatele de poliţie”. După amiază plecasem în afara oraşului pentru a coace cu prietenii nişte peşti (de Bunăvestire e dezlegare la peşte). În fiecare 5-10 minute primeam sunete din România, de la prieteni şi cunoscuţi, care se arătau îngrijoraţi de ceea ce se întâmplă în centrul oraşului. I-am asigurat că nu eeste vorba de o „revoluţie”, ci de acţiuni provocatoare ale liberalilor, care încearcă în acest fel se declanşeze acţiuni violente, pe fonul cărora să vină la putere. Speram că în cele din urmă cei trei lideri ai partidelor liberale (Filat, Ghimpu şi Urechean) să fie arestaţi şi traşi la răspundere pentru acţiunile violente pe care le-au provocat.

Cultura apocaliptică, o fază finală a cyberpunk-ului?

Creaţiile artistice şi literare, producţiile mass-media ai fiecărei epoci reprezintă o manifestare a visurilor şi fobiilor care există în stare latentă în mentalul maselor populare. De cele mai dese ori, sunt gânduri şi temeri pe care nimeni nu îndrăzneşte să expună deschis, spre a nu fi considerat nebun de legat.

Astfel, apare „cyberpunk” cu frica sa faţă de ameninţarea pe care o aduce dezvoltarea tehnico-ştiinţifică şi dispariţiei omului în calitatea sa de fiinţă unică şi irepetabilă prin degradare la starea de „divid”, un „post-om”. Cyberpunk exprimă frica faţă de lume postmodernă, în plină deconstrucţie şi relativizare.

Politica de combatere a discriminării – renaşterea totalitarismului comunist?

Conceptul de “discriminare” şi „combaterea discriminării” este unul eminamente comunist din punct de vedere ideologic. Proiectul nediscriminare, pe care încearcă să impună societăţii o mână de asociaţii sponsorizate din afara ţării are un rol nu atât juridic, cât ideologic. Un fapt destul de evident.

Trupele NKVD lichideaza pe cei care nu sunt de acord cu politica de nediscriminare

Ţinta proiectului este crearea unei instituţii represive şi antidemocratice care ar imita activitatea inchiziţiei catolice – Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD). Anume crearea acestei instituţii conţine un mai mare pericolul decât însăşi existenţa a noţiunii de „orientare sexuală” în proiectul de lege cu privire la combaterea discriminării.

Venind într-o societate care încă nu s-a curăţit deplin de mentalitatea comunistă, promotorii „nediscriminării” încearcă să construiască un nou model al societăţii totalitare comuniste, în care rolul de altă dată al Partidului Comunist să fie înlocuit cu CNCD. În ieşirile sale publice, reprezentanţii Coaliţiei nediscriminare au evocat în mai multe rânduri necesitatea “reeducării populaţiei”, arătându-se îngrijoraţi că linia sa ideologică nu este susţinută, conform sondajelor realizate la comanda Fundaţiei Soros, de peste 98 la sută din populaţie.

“Discriminarea” – un termen nedefinit, confuz, care este inaplicabil în practica juridică

Dacă vedeţi aici două pisici - însemnă că aţi discriminat!

Care este totuşi problema adoptării unei legislaţii nediscriminare? Cea mai mare constă totuşi în lipsa unei definiţii clare a conceptului de discriminare. Din păcate, nici actualul proiect al legii nediscriminare, nici chiar legislaţia statelor europenii nu a reuşit să definească în mod clar ce este „discriminarea”. Unii confundă noţiunea cu lipsirea de anumite drepturi sau privilegii a unor grupuri sociale, alţii încearcă a defini discriminarea drept diferenţiere subiectivă a unor indivizi în baza unor criterii stabilite de lege.

Se uită un singur lucru, întreaga viaţă a omului constă din discriminări: ne recunoaştem propria persoană discriminându-i pe cei din jurul nostru; ne recunoaştem rudele, prietenii discriminându-i de celelalte persoane, recunoaştem o culoare de celelalte prin acelaşi proces de discriminare. Însăşi principiile de bază a logicii lui Aristotel se bazează pe operaţii de discriminare.

Procesul gândirii umane, viaţa socială este imposibilă fără fenomenul discriminării. Inegalitatea este o caracteristică naturală a oricărei colectivităţi umane. Din păcate, acest lucru nu îl pot înţelege sau nu vor să-l accepte  activiştii mişcărilor de sorginte neomarxistă, de aici şi tentativele de a modela, de a impune un mod de gândire artificial întregii societăţi.  Da, anume de sorginte neomarxistă, pentru că discursul “împotriva discriminării” este unul suficient de ideologizat.

Drepturile omului şi morala

Aşa-numiţii apărători ai drepturilor omului încearcă mereu să nege existenţa conceptului de “morala publică” în legislaţia naţională şi normele internaţionale. În opinia lor, morala este un fapt strict subiectiv şi personal, care nu poate servi drept pretext pentru limitarea unor acţiuni, cum ar fi exprimarea publică a unor opinii, atitudini sau preferinţe care contravin moralei publice.

„Apărătorii drepturilor omului” obişnuiesc să facă trimiteri la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care ar fi mai presus de orice „norme morale individuale”. Haideţi să vedem ce spune în realitate documentul Declaraţiei Universale pentru Drepturile Omului:

Articolul 29: „În exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om nu este supus decât numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertăţilor altora şi ca să fie satisfăcute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale într-o societate democratică”.

Cum manipulează homofilii?

Am observat că în dialogurile cu promotorii intereselor gay-lor şi lesbienelor sunt puse în aplicare un set de formule standarde, prin care se încearcă dezarmarea şi manipularea interlocutorilor. De cele mai dese ori, homofilii încearcă să facă o reinterpretare a atitudinii oponenţilor legalizării relaţiilor homosexuale, încercând să le ducă la extrem. Spre exemplu, Biserica este învinuită de declanşarea „inchiziţiei”, orice dezacord exprimat public de unele personalităţi sau organizaţii nonguvernamentale este calificat drept „incitare la ură şi violenţă”, asociaţiile obşteşti sunt etichetate drept „grupuri marginale”, „fundamentaliste” sau chiar „fasciste”. Toate aceste etichete sunt repetate cu insistenţă în comunicatele de presă, discursuri publice, la emisiuni radio şi tv, victimizând homosexualii, diabolizând apărătorii normalităţii.

Mai jos vă redau trei din cele mai des întâlnite întrebări pe care le dau homofilii:

Ne întreabă: „Mulţi oameni de vază au fost homosexuali. Eu cunosc mulţi homosexuali inteligenţi şi talentaţi, ce aveţi împotriva lor?”.

Răspundem: Nu avem nimic cu oamenii inteligenţi şi talentaţi, suntem împotriva sfidării valorilor tradiţionale ale familiei, moralei publice şi libertăţii de exprimare.

Ne întreabă: Sunt de vină homosexualii că sunt aşa cum sunt? De ce vreţi să-i omorâţi, să-i izolaţi de societate?

Răspundem: Nimeni nu doreşte persecutarea cuiva. Dorim să fie respectată legea statului nostru, normele democratice şi morale.

Ne întreabă: Ştiţi că homofobia este o formă a unei homosexualităţi latente?

Răspundem: Dacă această ipoteză este adevărată,  atunci 98 la sută populaţia Moldovei este alcătuită din “homosexuali latenţi”.

Vă rog să completaţi şi dvs. lista şmecheriilor folosite de aceste grupuri de presiune, spre a crea un instrumentariu eficient de apărare şi contraatac.

Republic lista neagră a homofililor

Drept răspuns la presiunile şi ameninţările asociaţiei GenderDoc-M, voi reda aici şi voi continua “lista neagră”  a persoanelor care fie sunt homosexuali, fie acordă sprijin lobby şi propagandei pederastice. Republic aici textul de pe http://mariavitalie.eu:

Urmînd exemplul unei asociaţii pro-familia din Ukraina, anunț despre formarea listei “negre”, unde vor fi incluse toate persoanele publice, care susțin politicile mișcării homosexuale din Republica Moldova.

Iată ce persoane vor fi incluse pe  lista neagră:

• persoană publică, este homosexual și afirmă că homosexualitatea este o normă
• persoană publică, NU este homosexual, dar afirmă că homosexualitatea este o normă
• funcționar, politician, membru al departamentelor guvernamentale și municipale care a fost observat la evenimentele organizate de comunitatea LGBT
• funcționar, politician, membru al departamentelor guvernamentale și municipale care a declarat susținerea ideilor LGBT

Pentru a fi scos de pe listă, persoana urmează să scrie o declarație pe acest blog și să se dezică de susținerea de orice tip a organizației LGBT, a ideilor şi politicilor mişcării homosexuale.
În acest sens, toţi cei, care cunoaşteţi persoane publice, care cad sub incidenţa listei “negre”, rog să-mi trimitetţi la email informaţia, care să fie susţinută de probe. De-asemenea, preîntîmpin că voi cenzura toate comentariile, care vor conţine cuvinte indecente sau/şi atacurile la persoană.

Ortodoxofobia degradantă şi anticlericalismul primitiv al lui Tănase

Constantin Tănase calcă din nou pe greble. Într-un material publicat luni, 20 decembrie, în ediţia de luni a ziarului „Timpul”, după un efort intelemctual, editorialistul de la Chişinău ajunge la concluzia că vina pentru „antidemocratismul” prim-ministrului Vlad Filat o poartă, nici mai mult, nici mai puţin, Biserica Ortodoxă din Moldova. Tănase face această afirmaţie referindu-se la cazul solicitării retragerii cărţii „Sexul povestit celor mici” din librăriile din ţară. „Cu certitudine, premierul a făcut acest pas presat de cercuri clericale influente, poate chiar de conducerea Mitropoliei Moldovei”, afirmă redactorul şef al ziarului „Timpul”.

Luând în consideraţie că PLDM şi premierul sunt mult mai apropiaţi de cercurile neoprotestante, daţi-mi voie să mă îndoiesc că Biserica Ortodoxă ar putea avea un cuvânt greu în astfel de probleme. Este deajuns să ne amintim ce soartă a avut iniţiativa introducerii în şcoală a cursului „Bazelor Culturii Ortodoxe” susţinută de sute de mii de părinţi. Chiar dacă am presupune că decizia lui Filat ar fi fost „inspirată” de Mitropolia Moldovei, nu am putea decât aduce laude prim-ministrului pentru o astfel de verticalitate morală. Câţi din politicieni noştrii de astăzi ţin seama de opinia Bisericii?

“Sexul povestit celor mici” şi “societatea civilă” – probleme ce ţin de securitatea naţională

Securitatea naţională este probabil una din cele mai complicate şi cele mai necesare funcţii a instituţiei statului. Nu mă refer aici doar la securitatea economică, politică sau militară -  toate acestea sunt mult mai uşor de asigurat pentru că acţiunile inamice, în aceste cazuri, sunt mult mai evidente şi mult mai uşor de prevenit.

Mult mai grea este lupta când este vorba de subminarea securităţii informaţionale, ideologice şi morale a statului. Aici duşmanul acţionează iscusit şi indirect, iar operaţiunile de acest gen, îndreptate împotriva suveranităţii noastre, dese ori sunt în afara atenţie instituţiilor abilitate cu asigurarea securităţii naţionale.

 

Homosexualii moldoveni din nou manipulează

Asociaţiile pro-gay au ieşit din nou la rampă cu o manipulare grosolană a opiniei publice. De această dată este vorba de sinuciderea unui homosexual după ce a fost surprins de poliţişti în veceul unui bar, în timp ce întreţinea relaţii sexuale cu partenerul său.

Desigur, toată vina pentru cele întâmplate a fost aruncată asupra organele de forţă, care ar fi „făcut presiuni psihologice” asupra tânărului. Cu toate astea, anume asociaţia „GenderDoc-M” este cea care desfăşoară o activitate sectară, împiedicând tinerii care suferă de devianţe sexuale să revină la viaţa normală.

Pentru a vedea cât de absurde sunt revendicările asociaţiilor „pro-gay”, să ne imaginăm o altă situaţie: o fată minoră este surprinsă de colaboratorii poliţiei practicând prostituţia. În urma reţinerii şi informării părinţilor asupra activităţii fiicei lor, fata se sinucide. Cine în acest caz sunt de vină, poliţiştii care şi-au făcut datoria sau persoanele care au îndemnat copila să se prostitueze?

Societatea respinge perversiunile sexuale şi acest lucru este cât se poate de firesc. Fireşti sunt şi sancţiunile morale pe care le aplică. Faptul că unii din perverşi preferă să-şi pună capăt zilelor decât să revină la normal nu este decât rodul activităţii aşa-numitelor „asociaţii pentru apărarea intereselor comunităţii gay-lor”. Anume ele trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru astfel de tragedii.