Iată că din nou ne apropiem 9 mai, ziua care reaminteşte despre tragediile poporului român. Pe de o parte avem victoria aliaţilor împotriva Germaniei şi aliaţilor săi (printre care s-a aflat şi poporul nostru), pentru ca ulterior prin înţelegerea de la Ialta să fie instaurată o nouă ordine pe continentul European, atât din punct de vedere geopolitic („cortina de fier”), cât şi ideologic (dihotomia liberalo-comunistă).
În felul acesta am fost obişnuiţi să privim unilateral lucrurile. O mare parte a oamenilor încă mai trăiesc în perioada „războiului rece”, identificându-se fie cu tabăra occidental-liberală, fie cu tabăra sovieto-comunistă. Desigur, aceste poziţii sunt foarte comode, pentru că ambele tabere reprezintă învingătorii din cel de al doilea război mondial. Este mai uşor să fii de partea celor care şi-au pus laurii pe frunte, decât să aderi de bună voie la tabăra celor învinşi şi umiliţi. Iată de ce nimeni nici nu îndrăzneşte astăzi să se întrebe: ce-ar fi dacă şi cei învinşi au avut partea lor de adevăr? Oriunde, oricând, punerea unei astfel de întrebări trezeşte brusc reacţii violente, foarte „tolerante” şi foarte „democratice” din partea “antifasciştilor” declaraţi, iată de ce puţini sunt cei care se aventureze să caute şi să apere adevărul. De o tentativă de a găsi răspuns la astfel de întrebări nu poate fi nici vorba. Numai cunoscutul slogan „nicio toleranţă faţă de intoleranţi” cât face! „Antifascismul” de azi a devenit o ascunzătoare comodă a lepădăturilor şi nemernicilor de tot soiul. Continue reading ’9 mai – ziua eliberării noastre de noi înşine’
47.026859
28.841551
Comentarii recente