Nu ştiu de ce mi-a atras atenţia un mic caiet îngălbenit de vremuri. Mă aflam în România, în oraşul F. Ajutam la reparaţia unei locuinţe care urma să devină casă-muzeu. Se pare că Dumnezeu a dorit ca printre miile de hârtii, lipsite de valoare, anume acest caiet galben să ajungă în mâinile mele. Ce m-a determinat să-l culeg de prin moluz? Nu ştiu. Cel de sus toate aranjează, iar noi nu suntem decât instrumentele neputiincioase prin care el săvârşeşte minunile sale.
Este o scrisoare din trecut, din îndepărtatul 1960, în care un copil, cu o sfântă naivitate, se adresează conducătorului de atunci al României comuniste. Durerea şi suferinţa, gustul amar al nedreptăţii se simte în fiecare rând scris cu mâna lui de pioner, născut într-o familie „burgheză”.
Nu ştiu cât este de moral să redau această scrisoare aici. Să-mi spuneţi voi.
Acest copil a devenit astăzi una din cele mai respectabile persoane din România, un intelectual de excepţie şi un adevărat creştin şi probabil s-ar simţi incomod dacă ar afla că această scrisoare este citită de un public larg. Din acest considerent, nu voi divulga numele său. Riscând să primesc o palmă usturătoare, vă invit să o parcurgeţi cu privirea şi să meditaţi asupra fiecărui cuvânt. Vă previn că acest articol nu va sta pe blogul meu mai mult de două zile, după care voi returna manuscrisul autorului său. Continue reading ’1960: un pioner scrie conducătorului României comuniste’
Comentarii recente