Filat trebuie să-şi răscumpere vina în faţa Bisericii Ortodoxe

După o îndelungată perioadă de presiune fără precedent, Mitropolia Moldovei a decis să meargă în întâmpinarea Guvernului, acceptând în principiu proiectul legii nediscriminare, cu condiţia excluderii noţiunii de “orientare sexuală”.

Desigur, această excludere nu va lichida în niciun fel esenţa problemei. Prin simplul fapt că lista criteriilor de discriminare este una deschisă, persoanele cu devieri ale comportamentului sexual vor continua să fie prezente indirect în listă, iar persoanele care vor încerca să apere anumite norme şi valori morale şi religioase vor risca în continuare să fie persecutaţi pentru viziunile sale.

În acelaşi timp, presiunile externe nu vor înceta până Republica Moldova nu va accepta ultimaturile impuse de “Poarta Europeană”. Pe lângă aceasta, se vorbeşte şi despre o asumare a răspunderii Guvernului pentru proiectul legii nediscriminare, fapt care va pune într-o situaţie neplăcută PD şi PL. Nimeni nu îşi doreşte demisia Cabinetului de Miniştri într-o perioadă complicată.  Iată de ce există şanse mari ca proiectul să fie aprobat de legislativ.

Ce a determinat Biserica să devină sfioasă în relația sa cu autoritățile laice?

Pe site-ul Mitropoliei Moldovei este publicat un anunț prin care suntem informați că în urma unor discuții ai reprezentanților Bisericii și Ministerul Justiției, au fost efectuate anumite modificări în proiectul de lege cu privire la modificarea legii cultelor. Astfel, au fost excluse prevederile prin care era admisibilă funcționarea unor grupuri religioase neînregistrate, precum și obligativitatea cultelor religioase de a deține registru membrilor (a enoriașilor, mai exact).

Guvernul este pe cale de a declara război Bisericii Ortodoxe?

Relațiile dintre Biserica Ortodoxă și Guvernul Republicii Moldova ar putea deveni și mai încordate. Ministerul Justiției lucrează asupra unor modificări ai legii cultelor, care ar urma să fie o lovitură gravă la adresa Bisericii, aceasta fiind pusă în condiții mult mai draconice decât în perioada sovietică. Voi reda mai jos doar câteva prevederi din proiect, care îmi par a fi cele mai grave.

Astfel, una din prevederi presupune că Biserica va fi obligată să creeze și să gestioneze un registru al „membrilor” săi. Nu este clar cum va fi consemnată calitatea de membru al bisericii (Articolul 17 (4 ) – “În entităţile religioase, calitatea de membru se consemnează. Entităţile religioase cu statut de persoană juridică sunt obligate să ţină Registrul de evidenţă a membrilor entităţii religioase”). Oare va trebui fiecare ortodox să dețină o „legitimație de ortodox”? Pornind de la faptul că 95 la sută din populație o reprezintă ortodocșii, crearea unui registru al credincioșilor de către clerici este mai mult decât absurdă. Guvernul cunoaște aceste lucru, prin urmare, putem presupune că astfel de măsuri ar urmări transformarea Bisericii Ortodoxe într-o “organizație religioasă” minoritară.

Tinerii basarabeni vor cinsti memoria cuplului Ion şi Doina printr-un concert folk

Tinerii din Mişcarea Conservatoare şi trupa rock “Condorii Negri” pregătesc o surpriză pentru chişinăueni în această duminica, zi în care comemorăm trecerea la Domnul a maeştrilor Ion şi Doina Teodorovici.

Schimb de Carte Ortodoxă, în premieră la Chişinău

Asociaţia Tinerilor Ortodocşi Orthograffiti, România, în colaborare cu Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (ASCOR) organizează o întâlnire de suflet în cadrul proiectului “Schimb de Carte Ortodoxă”. Invitatul special este ieromonahul Savatie Baştovoi, autorul binecunoscutelor cărţi: “Diavolul este politic corect”, “Între Freud şi Hristos”, “Ortodoxia pentru postmodernişti”, “Nebunul”, precum şi altele.

Patriarhia rusă și Mitropolia Moldovei vorbesc în limbi diferite?

Mitropolia Moldovei și a Chișinăului a primit cu scrâșnet de dinți “moldoveneasca” Patriarhiei ruse. Cu toate insistențele Chișinăului, Moscova nu a vrut să accepte nici în ruptul capului “limba română” pe pagina sa oficială. De notat,  în textul, care anunța oficial lansarea versiunii noi, Mitropolia de la Chișinău a evitat să folosească sintagma “limba moldovenească”, dar nici nu a îndrăznit să utilizeze “limba română”, pentru a nu tensiona prea mult relațiile cu Moscova, rezumându-se la formula corectă politic “limba de stat”. În loc să apropie, așa cum a dorit Patriarhia Moscovei, noua versiune lingvistă a site-ului a creat noi situații tensionante. Adevărat, sunt mici, dar cu efecte mari pe termen lung.

Святой из заключенных – Валерий ГАФЕНКУ

Валерий Гафенку родился 24 января 1924 года в городке Сынджерей, Бельцкого уезда, в Бессарабии. В июне 1940 года его отец был сослан в Сибирь, где вскоре умер. Валерий стал самостоятельно обеспечивать свою семью. Вскоре он окончил Бельцкий лицей имени Иона Крянгэ и в 1940 был зачислен на Юридический факультет в Яссах.

Осенью 1941 года, когда его арестовали и приговорили к 25 годам каторги по приказу генерала Иона Антонеску, Валерию было всего 20 лет. Тогда он был студентом второго курса. Известный в то время профессор по гражданскому праву Константин Анджелеску, защищая на суде Гафенку, говорил: “Это один из моих лучших студентов, которых я встречал на протяжении всей моей педагогической карьеры”. Но это  заявление оказалось бесполезным, потому что режим Антонеску не одобрял деятельность Гафенку в православной молодёжной организации “Крестовое Братство” (Frățiile de Cruce), активным членом которой  являлся Валерий.

Oare misiunea României nu constă în a realiza ceea ce Rusia n-a realizat?

Oare misiunea României nu constă în a realiza ceea ce Rusia n-a realizat? Istoria ei (a Rusiei, n.n) a început ca o adevărată renaștere a spiritului bizantin pe pământul slav, renaștere ce s-a oprit odată cu mutarea centrului de la Kiev la Moscova, unde spiritul lui Gengis-Han a devenit dominant. Tradiția acestuia o continuă bolșevismul, în măsura în care, cu mare forță, organizează totul. Or, tradiția bizantină nu-i oare demnă să renască la rândul ei? N-ar însemna oare o enormă îmbogățire dacă acest ton, care a răsunat împreună cu altele de-a lungul întregului Ev mediu și al cărui ecou a declanșat propriu-zis Renașterea italiană, s-ar auzi din nou? În Rusia n-ar putea să o facă. Ca esență, elementul bizantin a murit de multă vreme acolo sau a devenit ireal. Birocrația era moartă, ireală era educația, pe de-o parte, și Biserica, pe de alta, în măsura în care trebuie să continue Bizanțul viu. Numai în ținerea liturghiei continua să supraviețuiască autentic elementul bizantin viu, dar aceasta nu dintr-o concordanță religioasă ci datorită înclinației primare a rusului pentru teatru. În plus, religiozitatea rusească e pur rusească; e originar creștină în măsura în care creștinismul originar era primitiv, nu bizantin.

Urgent! un copil are nevoie de ajutorul nostru!

Un copilaș nou-născut cu numele Olga (Gabriela Țurcanu în documente) are nevoie de ajutorul nostru.

Ea are doar 3 luni şi suferă de o malformaţie cardiacă congenitală complexă: MCC. Originea anormală a ramurei arterei pulmonare drepte din aortă. Hipertensiune pulmonară avansată. IC NYHA IV.

Tratamentul ei e posibil DOAR peste hotarele ţării.

Avem puţin timp!

Pînă la 10 iunie trebuie să fie operată!

Revenirea noastră în spațiul spiritual balcanic

În pofida faptului că suntem un popor profund balcanic (toate popoarele balcanice au rădăcini tracice, iar o mare parte a substratului slav din cultura noastră este de origine sud-dunăreană, nu est-slavă) cultura popoarelor frățești din Balcani rămâne pentru noi o mare necunoscută.

Din păcate, cunoaștem mai multe lucruri despre ruși și ucraineni decât despre frații noștrii bulgari, sârbi, macedoneni, nu mai zic de aromânii care au păstrat multe elemente ai vechii românități. Odată ce rădăcinile noastre etno-spirituale sunt adânc înfipte în spațiul carpato-balcanic, este posibil că anume elementul balcanic să reprezinte piesa care ne lipsește din complexul identitar.

Despre separarea Bisericii de Stat

Formula „separarea Bisericii de Stat” este mai mult decât neactuală pentru Republica Moldova. În primul rând, pentru că în istoria poporului nostru, Biserica nici nu a fost niciodată confundată cu statul, spre deosebire de Apusul Europei, unde instituţia eclesiastică a fost destul de implicată în procesele politice.

Când putem vorbi despre lipsa unei separări între Biserică şi Stat? Atunci când autoritatea bisericească înlocuieşte sau încearcă să înlocuiască funcţia unei instituţii a administraţiei de stat (Guvernul, Parlamentul, Primăria, Procuratura, SIS etc.). Acest fenomen îl observăm în Franţa medievală, spre exemplu, unde Cardinalul Catolic deţinea chiar şi propria armată şi un serviciu secret de informaţii, jucând astfel unul din cele mai importante rolul în viaţa politică. Iată de ce după revoluţia franceză 1789, autorităţile statului au încercat să elimine Biserica din procesele de luare a deciziilor, ridicând la nivel oficial principiul „separării bisericii de stat”. Aşadar, această idee este adecvată exclusiv statelor din spaţiul catolic.

Crăciunul nou şi vechi – opţiune civilizaţională

Civilizaţiile după Hungtington

Este deja al treilea an când ajung să scriu de sărbătorile de iarnă despre diferenţa dintre cele două calendare: nou şi vechi. Problema, în pofida unor motive canonice şi astronomice invocate, este cu totul alta. Diferenţa dintre cele două calendare marchează o frontieră dintre două civilizaţii radical opuse: civilizaţia Apusului raţionalist şi civilizaţia Răsăritului şi a Tradiţiei.

Victoria calendarului nou în România anului 1924, nu a fost decât o victorie a civilizaţiei Apusului, prin intermediul comunităţii greco-catolicilor – un cal troian al Vaticanului în sânul României ortodoxe şi al guvernului Iuliu Maniu, care era un reprezentant al greco-catolicismului.

Ortodoxofobia degradantă şi anticlericalismul primitiv al lui Tănase

Constantin Tănase calcă din nou pe greble. Într-un material publicat luni, 20 decembrie, în ediţia de luni a ziarului „Timpul”, după un efort intelemctual, editorialistul de la Chişinău ajunge la concluzia că vina pentru „antidemocratismul” prim-ministrului Vlad Filat o poartă, nici mai mult, nici mai puţin, Biserica Ortodoxă din Moldova. Tănase face această afirmaţie referindu-se la cazul solicitării retragerii cărţii „Sexul povestit celor mici” din librăriile din ţară. „Cu certitudine, premierul a făcut acest pas presat de cercuri clericale influente, poate chiar de conducerea Mitropoliei Moldovei”, afirmă redactorul şef al ziarului „Timpul”.

Luând în consideraţie că PLDM şi premierul sunt mult mai apropiaţi de cercurile neoprotestante, daţi-mi voie să mă îndoiesc că Biserica Ortodoxă ar putea avea un cuvânt greu în astfel de probleme. Este deajuns să ne amintim ce soartă a avut iniţiativa introducerii în şcoală a cursului „Bazelor Culturii Ortodoxe” susţinută de sute de mii de părinţi. Chiar dacă am presupune că decizia lui Filat ar fi fost „inspirată” de Mitropolia Moldovei, nu am putea decât aduce laude prim-ministrului pentru o astfel de verticalitate morală. Câţi din politicieni noştrii de astăzi ţin seama de opinia Bisericii?

Mănăstirea Putna răspunde la falsurile promovate de propaganda stilistă

Noi, o parte dintre ucenicii apropiaţi ai părintelui Iachint Unciuleac, care a trecut la Domnul în anul 1998 şi care a fost stareţ al mânăstirii Putna între anii 1977-1992, am aflat cu surprindere că, în cartea Împotriva curentului – Botezul unui intelectual în Rusia sovietică (ed. Egumeniţa, 2010), s-au răspândit unele informaţii false referitoare la părintele nostru stareţ. În acest volum domnul Danion Vasile i-a luat o serie de interviuri domnului Benedict Ciubotaru, matematician, jurnalist şi politolog din Basarabia. La paginile 67-69 ale cărţii se găseşte un dialog pe care intervievatul susţine că l-a avut cu părintele Iachint în ziua de 15 august, la hramul mânăstirii Putna, din anul 1989. La un moment dat părintele stareţ ar fi spus: „Să ţineţi minte: niciodată să nu faceţi greşeala pe care am făcut-o noi, cu trecerea la calendarul nou. Cum sunteţi, pe vechi, aşa să ţineţi până la moarte, să nu mai lăsaţi. Punct!”.

„Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de altă dată” – pomelnicul ortodoxiei basarabene

Din păcate, rolul feţelor bisericeşti în istoria Basarabiei a fost mereu ignorat pe nedrept. S-a vorbit foarte mult despre personalităţi politice, despre oameni de cultură, dar s-a scris foarte puţin despre cei care au făcut cel mai mult pentru spiritualitatea basarabeană. Călugărilor, preoţilor şi ierarhilor nu le-a fost rezervată nici a suta parte din locul pe care l-au meritat pe deplin.

Mica lucrare „Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de altă dată”, pe care a scos-o la capăt cu voia lui Dumnezeu bunul meu prieten Mihai Bortă, este foarte importantă din acest considerent.

Din start trebuie să evidenţiez că este binevenit faptul că datele, articole, au fost culese din presa periodică, din arhivele naţionale şi sistematizate într-o lucrare, nu de către un istoric pe care îl interesează mai mult expunerea anumitor evenimente şi date obiective, ci de un teolog, care atrage mai multă atenţie la trăirea duhovnicească a personalităţilor descrise în carte.

Crucea celtică – istoricul şi semnificaţia

 

Crucea celtică

 

În mai multe zone ale Europei, inclusiv şi în spaţiul românesc, deseori este întâlnit simbolul crucii celtice: două linii care se intersectează perpendicular în centrul unui cerc. Denumirea de „celtică” este una arbitrară, deoarece simbolul poate fi întâlnit la toate civilizaţiile, pe toate continentele.

Crucea celtică – simbol creştin

Originea crucii celtice nu este cunoscută, însă este cert faptul că originea acesteia este destul de veche, aşa cum şi însăşi simbolul crucii este mai vechi decât creştinismul. Cu toate acestea, în tradiţia creştină celtică, există mai multe legende care explică apariţia şi semnificaţia acestui simbol.

Astfel, una din legende atribuie apariţia crucii celtice Sfântului Patrick, care a propovăduit Evanghelia printre triburile celţilor. Istoricii consideră că acest personaj este unul real şi ar fi trăit şi ar fi răspândit mesajul evangheliei între anii 387 – 493. El ar fi transformat un simbol păgân, la care celţii ţineau nespus de mult, într-un simbol creştin, trecându-i pe celţi la creştinism.

Comunicat de presă al Bisericii Ortodoxe din Moldova: Introducerea disciplinei „Bazele ortodoxiei” în şcoală – o necesitate

Problema  introducerii disciplinei „Bazele ortodoxiei” în şcoală a provocat discuţii controversate în societate. Aceasta este o urmare a secularizării intensive, când valorile spirituale sunt plasate pe al doilea plan sau sunt date uitării.

Lumea, în mare parte, se axează pe satisfacerea unor necesităţi efemere, de ordin material. Acest lucru ne îngrijorează mult. În situaţia creată, este firesc să ne punem întrebarea: „Ce ar trebui să facă, Statul, Biserica , întreaga societate, ca tânăra generaţie să fie interesată în desăvârşirea personală, în relansarea spirituală, economică şi politică a ţării şi, nu în ultimul rând, în stabilirea unor relaţii normale cu sine şi cu cei din jur?”.

Într-o ţară în care se operează tot mai frecvent cu noţiunea de integrare europeană, ar fi necesar să răspundem şi la această întrebare: „Ce am putea oferi noi Europei şi ce ar putea să ne ofere ea, pentru a schimba climatul moral-spiritual din societate, pentru a stopa plecarea în masă a populaţiei în afara ţării?”.

Moldova este o ţară ortodoxă. Dacă noi suntem interesaţi în promovarea valorilor pe care le are la bază Ortodoxia, va trebui să dăm răspuns şi la întrebări de felul acesta: „Care sunt obiectivele ce urmează a fi realizate ca să rezistăm provocărilor lumii secularizate?”, „Cum trebuie să fie un cetăţean care ar contribui la schimbarea feţei acestei ţări şi a lumii?”.

Actualitatea gândirii lui Corneliu Zelea Codreanu

Prin ce este actual Corneliu Zelea Codreanu, un erou al perioadei interbelice? Înainte de a răspunde la această întrebare, trebuie să încercăm să ajungem la înţelegerea a ceea ce a încercat să propovăduiască „Capitanul”.

Lucrul pe care trebuie să-l înţelegem, mai întâi de toate, este că Mişcarea Legionară nu a fost o organizaţie naţionalistă. Dacă privim atent la conţinutul ideologic legionar, observăm că obiectivele acestuia nu coincid cu nici o organizaţie naţionalistă din România sau Europa a acelor vremuri.

Îl vedem pe Căpitan, pe parcursul anilor, în mai multe organizaţii, cu scopuri şi viziuni diferite. În anul 1919, devine membru al „Gărzii Conştiinţei Naţionale”, mişcare care îşi propunea combaterea influenţei comuniste în România. Anume atunci semnează un manifest istoric, numit “Crezul socialismului naţional-creştin”. În 1922, opunându-se eliminării creştinismului din mediul universitar, înfiinţează Asociaţia Studenţilor Creştini.

În anul 1923, împreună cu profesorul A. C. Cuza pune bazele „Ligii Apărării Naţional Creştine”, care avea un program vădit antisemit. Activitatea lui Codreanu în această organizaţie nu durează mai mult de patru ani, deoarece aceasta nu corespundea întru-totul viziunilor celui care urmează să devină „Căpitan”.

În rezultatul nemulţumirilor legate de LANC, în 1927, Corneliu Zelea Codreanu şi o mână de camarazi, înfiinţează o nouă mişcare studenţească „Legiunea Arhanghelului Mihail”, care nu mai este o mişcare care porneşte de la o premiză negativă (anticomunism, antisemitism), ci de la una pozitivă: construirea „omului nou”, ca fundament ideologic al unui nou stat Românesc. „Piatra unghiulară de la care porneşte Legiunea este omul: nu programul politic. Reforma omului, nu reforma programelor politice. “Legiunea Arhanghelul Mihail” va fi, prin urmare, mai mult o şcoalã şi o oaste decât un partid politic”, spune Codreanu în „Pentru Legionari”.

“Lumea românească”, între “Sfânta Rusie” și “Visul american”

În momentul în care dorim să înțelegem discursul unui partener de dialog, trebuie să studiem sensul cuvintelor cu care operează cel care ne vorbește. Spre exemplu, unii au fost scandalizați de afirmațiile patriarhului rus Kiril cu privire la “apartenența Moldovei la Sfânta Rusie”, mesajul care nu este deloc unul ieșit din comun, ci exprimă o realitate pe care nu o putem nega.

În aceeași intervenție a patriarhului Kiril găsim și o precizare a faptului că “Rusia” (Rusi) reprezintă pentru Biserica Ortodoxă nu un spațiu etnic sau politic, ci spiritual. Există o diferență enormă între  „Rusi” (termen care desemnează spațiu civilizațional ortodox, continuator al Imperiului Bizantin)  și “Rossia” (statul modern Federația Rusă).

Nu doar Moscova este cea care vorbește despre un “spațiul cultural și spiritual”. Franța este și ea o țară care pretinde asupra unui spațiu “francofon” din care face parte România și Republica Moldova. Nu mai vorbim de “visul american”,  care a devenit o ideologie dominantă a globalismului. Din anumite motive, despre aceste “imperialisme culturale”, intelectualii noștrii preferă să tacă, trăgând alarma doar când este vorba de “imperialismul rusesc”.

Război împotriva Bisericii noastre. Cine ne vrea transformaţi în “bîdlo”?

Tot mai mult se observă cum mass-media de sistem continuă războiul nedeclarat împotriva Bisericii Ortodoxe. Orice caz mărunt, orice conflict, orice incident este exploatat la maximum pentru a propaga ura împotriva creştinismului.

Cu toţii ne dăm bine seama că există o mai mare probabilitate ca un om să moară înecat cu un os de peşte decât, un copil în timpul botezului. De ce în acest caz nu se fac campanii pentru interzicerea consumului de peşte?

Foarte mulţi vorbesc despre “bogăţia” preoţilor, însă nimeni nu rupe uşile Universităţii de Teologie; în schimb, cele mai mari cozi le întâlnim la Universitatea de Medicină şi facultatea de drept de la USM. De ce? Pentru că în realitate, nimeni nu crede în “averile imense” ale preoţilor şi “perspectivele” “profesiei” de preot.

Istoria ne arată că în spatele majorităţii crimelor împotriva popoarelor se află diverse interese ale clanuri oligarhice, care au prostul obicei de a controla mass-media, deputaţii, miniştrii, organele de forţă, instanţele de judecată, nicidecum bieţii preoţi, care nu au nici măcar salariu, nu beneficiază de asigurare medicală, care supravieţuiesc din ceea ce donează credincioşii. Se ştie foarte bine că la noi Biserica nu a avut nicio influenţă asupra proceselor politice. Cu toate astea, nimeni nu vrea să recunoască adevărul, repetând ca nişte zombi tezele impuse de presa aservită.

Perfidia mass-media este uşor sesizată de cei care urmăresc sistematic subiectele din presă care vizează Biserica Ortodoxă. Această revărsare a urii împotriva creştinilor, îmi aminteşte de vremurile de prigoană în timpul Imperiului Roman, când se răspândeau zvonurile, precum că în timpul slujbelor, creştinii ar sacrifica prunci. Însă nici un război informaţional nu a putut ascunde adevărul: Imperiul Roman a căzut, iar Biserica Creştină a devenit tot mai puternică, demonstrând că reprezintă într-adevăr trupul lui Hristos.

Spaţiul mediatic a devenit un adevărat câmp de luptă, în care forţele sunt inegale: dintr-o o parte instituţiile media, supuse intereselor unor grupuri obscure, care spală regulat creierii oamenilor, şi pe de altă parte Biserica Ortodoxă, care este lipsită de pârghii necesare pentru a răspunde adecvat atacurilor venite la adresa sa.