Cum să scăpăm de crizele politice? Să contruim arce!

În cazul în care Băsescu va obţine noul mandat de preşedinte al României şi după renumărarea voturilor, ţara se va adânci într-o nouă criză politică, iar alegerile parlamentare anticipate, după eşecul numirii unui nou prim-ministru, vor fi inevitabile. România lui Băsescu nu are decât o singură staţie terminus: falimentul României ca stat. Societatea românească trebuie să ştie cum să-i rupă într-un mod mai inteligent colţii lui Traian şi să-l fugărească undeva mai departe de fotoliu de preşedinte de care se ţine insistent cu ajutorul securităţii româneşti.

La Chişinău povestea nu este mai veselă. Datorită şantajului politic al PD şi prostiei liderilor formaţiunilor liberale, Moldova din nou reintră în stare de criză politică. Piatra de care s-a lovit clasa politică moldovenească, de această dată este Marian Lupu. Este încă un mister pentru toţi de ce anume candidatura liderului PD a devenit „unica”, „irepetabilă” şi „incontestabilă”? De ce nu era posibilă găsire unei figuri apolitice care ar putea împăca cele două tabere?

Răspunsul la aceste întrebări conduc la o singură concluzie posibilă: însăşi „Alianţa pentru Integrarea Europeană” a fost creată doar pentru alegerea lui Marian Lupu în calitate de preşedinte al Moldovei. Nu există nici o altă raţiune pentru existenţa acestui grup de struţocămile politice. Se pare că pentru cineva nu contează atât existenţa Moldovei, cât contează figura lui Marian Lupu în calitate de preşedinte.

„După noi şi potopul!”, este lozinca celor de la AIE, dar şi celor de la PCRM. „După mine şi potopul!”, spune Băsescu în timp ce ştie foarte bine că nu va fi capabil să-şi exercite mandatul de preşedinte.

Bine, dar noi, cei simpli muritori, ce să facem? Să începem să construim arce.

Cum unii “anonimi” ai politicii moldoveneşti cad ca pisica în patru labe?

Este destul de interesantă identitatea unor membri ai guvernului Filat. Spre exemplu: Natalia Gherman, vice-ministrul al Afacerilor Externe. Mai puţină lume cunoaşte că este fiica fostului preşedinte al Republicii Moldova Mircea Snegur şi soţia lui Artur Gherman, fost director al companiei „Seabeco”, înfiinţată de miliardarul Boris Birştein, fost preşedinte al Consiliului Economic Superior din Moldova, cunoscut prin relaţiile sale foarte speciale cu primul preşedinte al Moldovei  şi prin intermediul numeroaselor articole interesante publicate în presa scrisă din Moldova şi Ucraina. Cine are interesul şi răbdare, să caute pe internet.

În 2002, Natalia Gherman a ajuns ambasador al Republicii Moldova în Austria, printr-un decret al preşedintelui Vladimir Voronin. Desigur, profesionalismul doamnei nu poate fi contestat, însă în acea perioadă guvernarea avea mai mari preferinţe pentru oameni loiali decât pentru buni specialişti. Interesant, după ce criterii s-a condus Filat când a numit-o vice-ministru de externe? Să sperăm că cele profesionale.

Agenția transnistreană “Lenta PMR” are o versiune în limba română

Agenția transnistreană de știri “Lenta PMR” și-a creat versiunea românească a paginii. Da, anume românească, cu litere latine, nu “moldovenească”, cu litere rusești, cum se obișnuia până acum. O schimbare surprinzătoare care ar putea aduce niște semnale pozitive în procesul de reunificare a țării. Să sperăm că această tendință va continua și în învățământul de “limba moldovenească” din regiune.
Nu știm totuși dacă e o stratagemă sau o evoluție pozitivă, timpul va arăta.

Pentru un proiect autentic naţional-conservator

Care au fost cauzele căderii comunismului şi imperiului sovietic? Dezintegrarea morală a elitelor, pătrunderea ideilor liberale în toate straturi ale societăţii, dizolvarea tuturor valorilor sociale, tradiţionale, naţionale, comuniste.

Nomenclatura, elita societăţii comuniste, a încetat să mai fie comunistă. Comunismul său, spre deosebire de generaţia care a săvârşit revoluţia din 1917, era unul formal care era afişat doar pentru accederea în castele privilegiate.

Căderea comunismului nu a demonstrat utopia sa, cum nici realismul său. Căderea URSS nu a demonstrat nimic, ea pur şi simplu s-a dezintegrat ca orice alt imperiu. Indiscutabil, oricare alt imperiu  va urma aceeaşi soartă : Statele Unite sau Uniunea Europeană. Nici căderea acestor imperii nu va demonstra nimic omenirii în afară de faptul că nimic nu este veşnic pe pământ.

Am putea privi fenomenul dezintegrării unui imperiu ca un fapt pozitiv în sine?

Deloc. Orice dezintegrare este ca un virus, care mai devreme sau mai târziu va pătrunde şi în interiorul societăţii care a ieşit din imperiu.

Elita post-sovietică nu şi-a pierdut funcţia distructivă. Din inerţie, aceasta continuă să distrugă ceea ce conduce. Dacă ieri ţinta anihilării era societatea sovietică, astăzi ţinta acesteia este societatea moldovenească.

Alegerea preşedintelui de către parlament – “ritual de purificare” a clasei politice

În ultimul timp, reprezentanţii AIE au început tot mai mult să vorbească despre intenţia de a modifica procedura de alegere a preşedintelui Republicii Moldova. Într-adevăr, la prima vedere se creează impresia că actuala criză politică este generată de procedura anevoioasă de alegere a şefului statului, iar transmiterea funcţiei de alegere către popor, în calitate de arbitru, ar rezolva această situaţie.

În realitate, soluţia este falsă din start. Experienţa anilor 90 a demonstrat deja că instituţia prezidenţială poate deveni şi ea un factor de instabilitate şi crize politice de proporţii. Să ne amintim că trecere la republică parlamentară a fost făcută anume cu scopul de a reduce influenţa distructivă a preşedintelui în procesele politice din Moldova.

Moldova este un stat prea mic pentru lupte între diverse clanuri politice. Iată de ce procedura de alegere a preşedintelui nu trebuie privită doar ca un proces de desemnare a unei persoane într-o funcţie înaltă, ci un proces de unificare a clasei politice în jurul unui interes naţional, care vizează toţi locuitorii republicii, inclusiv şi politicienii moldoveni.  Aş îndrăznic să calific procedura de alegere a preşedintelui de către parlament ca un “ritual de purificare”, în care deputatul se dezice de interesele sale meschine şi se dedică construcţiei unui idei naţionale. Pasul făcut de politicien la 4 aprilie 2005 a pus bazele unui proiect de edificare a unui stat naţional, liber, unitar şi puternic, proiect deturnat mai târziu de “noua clasă politică”.

AIE nu poate modifica constituţia fără ajutorul PCRM

Nu ştiu pe ce se bazează reprezentanţii AIE atunci când afirmă că organizarea unui referendum ar rezolva criza politică. Am întrebat câţiva specialişti în drept cât este de reală intenţia actualei guvernări de a modifica constituţia. În realitate, plebiscitul, despre care se vorbeşte atât de mult, nu are decât un caracter consultativ, fără a avea putere decizională. Modificările în legea fundamentală nu pot fi făcute decât de organul legislativ. Dacă deschidem Constituţia, la articolul 143, citim:

1. Parlamentul este în drept să adopte o lege cu privire la modificarea Constituţiei după cel puţin 6 luni de la data prezentării iniţiativei corespunzătoare. Legea se adoptă cu votul a două treimi din deputaţi.
2. Dacă de la prezentarea iniţiativei cu privire la modificarea Constituţiei Parlamentul nu a adoptat timp de un an legea constituţională corespunzătoare, propunerea se consideră nulă.

De aici rezultă că AIE poate introduce modificări în Constituţie doar cu ajutorul comuniştilor. În cazul în care deputaţii PCRM nu vor oferi cele opt voturi necesare pentru alegerea lui Lupu preşedinte, este puţin probabil să le ofere pentru modificarea constituţiei în direcţia dorită de actuala guvernare.

Parafrazând profesorul Preobrajenski din romanul şi filmul “Inima de câine”, aş vrea să spun că “problema nu este în constituţie, sau modalitatea de  alegere a preşedintelui, problema e în capul politicienilor”.

Ce soluţii există la criză politică actuală?

Povestea despre posibilitatea organizării unui referendum este desigur o poveste de speriat komsomoliştii. O astfel de procedură este prea greoaie, necesită timp, nervi şi resurse bugetare, pe care AIE nu prea are. Iată de ce deputaţii vor fi nevoiţi, în cele din urmă, să găsească un compromis fără a recurge la modificarea regulilor de joc.

O soluţia ar putea fi reducerea din competenţelor preşedintelui ţării. De ce majoritatea parlamentară, instituţionalizată, nu şi-ar asuma dreptul de a desemna şi alege şeful guvernului în locul preşedintelui ţării? Şeful statului să deţină doar o funcţie strict decorativă. Într-o astfel de modificare ar fi interesate toate fracţiunile parlamentare, în afară de PD, respectiv o astfel de modificare a constituţiei este mai uşor de realizat decât schimbarea modalităţii de alegere a preşedintelui.

Situaţie “prerevoluţionară” la Tiraspol?

Regiunea separatistă transnistreană se află la o răscruce de drumuri. Prima cale duce spre consolidarea regimului Smirnov, susţinut de “siloviki” şi tabăra liberală, reprezentată de oameni de afaceri (Partidul „Obnovlenie”).

Indiscutabil, lupta în eşaloanele superioare ale puterii va slăbi în continuare regiunea separatistă, făcând-o vulnerabilă la infiltrări şi implicări din afară. Totuşi, este pregătit Chişinăul să profite de acest moment prielnic pentru procesul de reîntregire a statului?

Rusia şi-a manifestat prin unii din emisarii săi nemulţumirea faţă de „năzbâtiile” lui Igor Smirnov, iar opinia publică din regiune aşteaptă cu nerăbdare decizia sovietului suprem, cu privire intenţiile lui Igor Smirnov. Moldova, slăbită din cauza luptelor interne, tace.

Kremlinul ar avea rezerve faţă de noua constituţie a Tiraspolului

Directorul institutului statelor CSI, prim-vicepreşedintele Comitetului Dumei de Stat pentru relaţiile cu spaţiul CSI, Constantin Zatulin, consideră că Moscova este sceptică vizavi de conflictul politic din regiunea transnistreană provocat de noul proiect al constituţiei, iniţiat de Igor Smirnov.

„Organizarea unui referendum şi adoptarea noii constituţii nu sunt atât de necesare pentru consolidarea Transnistriei în contextul în care acestea provoacă conflicte între diverse ramuri ale puterii”, a declarat Zatulin, în cadrul unui interviu publicat de agenţia transnistreană de ştiri „Lenta PMR”.

Zatulin a reamintit că discuţiile asupra necesităţii adoptării unei noi legi fundamentale a „republicii moldoveneşti nistrene” a fost iniţiată de ex-preşedintele sovietului suprem de la Tiraspol, Evghenii Şevciuk, “actualul proiect, propus de Igor Smirnov nefiind decât o reacţie la această acţiune politică nereuşită”.

Sindromul “vin americanii!” la români

După o perioadă de ignoranţă deplină din partea administraţiei de la Washington, România se arată extrem de entuziasmată de vizita vicepreşedintelui Josef Biden la Bucureşti, entuziasm care s-a transmit şi dincoace de Prut, la Chişinău. Nimeni nu s-a întrebat totuşi de ce o sarcină atât de „importantă” şi delicată cum ar fi restabilirea atmosferei pro-americane în Europa centrală şi de vest a fost delegată unui vice-preşedinte, în timp ce şeful administraţiei americane se arată preocupat mai mult de problemele interne ai statului său. Să ne amintim că în ajunul aderării României la NATO, George W. Bush nu s-a ruşinat să viziteze personal Bucureştiul, fapt care a condus la nişte schimbări majore pe plan regional.

Spre deosebire de presa românească, presa poloneză s-a arătat ceva mai sceptică faţă de rezultatele întrevederilor lui Biden cu liderii statelor din fostul tratat al Varşoviei.

Parlamentul liberal: “tăţ pentru unu, unu pentru tăţ!”

Astăzi Veaceslav Untilă a propus o idee absolut genială! Pentru a spori nivelul de democraţie şi reprezentativitate, deputaţii vor putea să nu mai vină la şedinţele parlamentului, ci să lase o „sprafkă” în care să indice în favoarea cărui proiect de lege votează. Într-adevăr, de ce atâta muncă aiurea dacă oricum se votează aşa cum spun cei 2-3 oligarhi din palma căreia se hrănesc reprezentaţii regimului liberal?

Parlamentul poate fi reprezentat cu succes de 2-3 deputaţi, care vor vota pentru restul deputaţilor. Putem merge şi mai departe. Să desfiinţăm parlamentul şi să lăsăm pe „marele geniu al poporului moldovenesc” Mihai Ghimpu să voteze pentru toţi deputaţii. Într-adevăr, de ce să nu facem economii în perioadă de criză economică mondială?

FMI a început să jefuiască Moldova cu ajutorul guvernului

Iată că şi se arată primele semnele ale politicii FMI şi iresponsabilităţii noii guvernări. La 9 octombrie PRO TV prezintă în forma „optimistă”, ştirea despre închiderea mai multor şcoli şi concedierea cadrelor profesorale. Proaspătul ministru al educaţiei a declarat că intenţionează să comaseze şcolile cu puţini elevi, copii de la sate fiind nevoiţi să călătorească dintr-o localitatea în alta pentru aşi putea face studiile. Deocamdată, ministrul Bujor nu a precizat din contul cui vor bate drumurile elevii în fiecare zi. Cu siguranţă, aşa cum s-a întâmplat şi în trecut, această problemă va fi lăsată pe seama autorităţilor publice locale.

După ce primăria municipiului Chişinău a majorat tarifele la apă şi transportul public la „sugestia” BERD, iată că guvernul urmează aceeaşi cale servind Fondul Monetar Internaţional.

Conflict în interiorul familiei Smirnov sau mimarea luptei politice?

Oleg SMIRNOV, fiul lui Igor SMIRNOV

După epuizarea conflictului dintre liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov, şi Evgheni Şevciuk, ex-preşedintele sovietului suprem de la Tiraspol, ca urmare a divergenţei pe problema direcţiei în care ar trebui s-o ia reforma constituţională, arena politică transnistreană este martoră a unui nou conflict politic născut în sânul regimului Smirnov.

Actualul preşedinte autoproclamat al rmn, Igor Smirnov, care este adeptul lichidării sistemului de partide şi trecerea la un sistem electoral uninominal, iar Oleg Smirnov, fiul preşedintelui, este adeptul unui sistem liberal bazat pe pluripartidism.

Potrivit unor observatori locali, publicul este dezorientat şi contrariat de o astfel de turnură a luptei politice dintre tabăra conservatoare şi cea reformistă. Deocamdată, nu este clar dacă este vorba de o luptă de interese, un conflict în interiorul familiei sau o mimare a existenţei unor discuţii pe marginea noul proiect al constituţiei.

“Unionismul” lui Smirnov – “praf în ochi”

“Autoproclamatul preşedinte al republicii moldoveneşti nistrene intenţionează să includă raioanele de est ale Republicii Moldova în componenţa Federaţiei Ruse, prin transformarea acestora într-o regiune rusească. Acest proces urmează să înceapă odată cu adoptarea noului proiect al constituţiei, propus de administraţia prezidenţială. „Transnistria este gata să intre în componenţa Federaţiei Ruse în calitate de regiune”, afirmă liderul separatist de la Tiraspol, Igor Smirnov”. (FLUX)

Individul ştie prea bine că în conformitatea cu constituţia Federaţiei Ruse, guvernatorii nu sunt aleşi de populaţie, ci numiţi direct de preşedintele rus. Odată ce favoritul Kremlinului este Evghenii Şevciuk, în cazul intrării Transnistriei în componenţa Rusiei, regimul Smirnov se va dizolva ca o picătură de vodcă într-un pahar de apă cristalină. Aşa că “tătuca nărodului transnistrean” nu ar risca niciodată în aşa hal. E copleşitoare “dragostea de patrie”, dar propria cămaşa e mai aproape de burtă.

Nici Rusiei nu i-ar conveni un astfel de scenariu. În cazul în care s-ar continua în această direcţie, ieşirea Moldovei din zona de influenţă a Rusiei va fi inevitabilă. Multora le-a scăpat faptul că nu doar Rusia poate şantaja Moldova cu recunoaşterea independenţei transnistriei, ci şi Moldova poate şantaja Rusia cu o apropiere de NATO în cazul recunoaşterii independenţei aşa-numitei „republici moldoveneşti nistrene”.

Declaraţiile liderului separatist au doar o singură raţionalitate şi un singur scop: obţinerea susţinerii  Kremlinului şi a unor cercuri radical pro-ruse de la Tiraspol în adoptarea noului proiect al Constituţiei, care va transforma rmn într-un regim prezidenţial autoritar. Este foarte probabil că unor ştabi de la Moscova le este neplăcut modul în care „bătrânul vulpoi” s-a descotorosit de reformistul Evghenii Şevciuk, liderul Partidului „Ravnopravie”, formaţiune care reprezintă mediul de afaceri din stânga Nistrului, iată de ce Smirnov încearcă să îmbuneze cumva “ochiul atotvăzător”. Atât timp cât  nu se ştie cine este “stăpân în casă” la Moscova, iar atmosfera în cadrul cuplului Medvedev-Putin continuă să fie un mare mister pentru toată lumea, Smirnov este liber să-şi facă de cap cum vrea. Inclusiv să instaureze, vorba lui Şevciuk, “un sultanat” pe malul Nistrului.

Chişinăul a fost vândut unor structuri criminale internaţionale

Credeţi că noile majorări au fost făcute din cauza unor datorii la întreprinderi de stat? Deloc. Majorările au făcute la insistenţa Băncii pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD). Cine a citit cartea „Mărturiile unui asasin economic” a lui John Perkins va înţelege despre ce este vorba.

Iată un fragment din carte:

“Mercenarii sau asasinii economici (AE) sînt profesionişti extrem de bine plătiţi care escrochează ţări din întreaga lume pentru sume ajungînd la trilioane de dolari. Ei direcţionează bani de la Banca Mondială, de la Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), precum şi de la alte organizaţii de « ajutorare » străine către seifurile corporaţiilor gigant şi buzunarele acelor cîtorva familii de bogătaşi care controlează resursele naturale ale planetei. Mijloace de care uzează în acest scop variază de la rapoarte financiare frauduloase, alegeri trucate, mită, şantaj, sex, ajungînd pînă la crimă. Jocul lor datează de cînd şi imperiul, căpătînd însă noi şi terifiante dimensiuni în actuala perioadă a globalizării”.

„Asasinii” sunt agenţi care sunt trimişi în statele „slab dezvoltate”, în care promovează diverse „proiecte de dezvoltare”, implementate cu ajutorul unor credite luate de administraţia centrală sau locală. Practic, primăria devine o prizonieră a acestei organizaţii internaţionale, care vine aici vorba ceea „pentru a lua, nu a da”.