Vestul vrea un regim autoritar în Republica Moldova?

Să vezi,  unii din analişti americani şi-au schimbat macazul. Dacă mai ieri moldovenii erau îndemnaţi să se opună regimului autoritar, astăzi cu non-şalanţă se declară că „prea multă democraţie strică” iar Moldova are nevoi de un regim autoritar „iluminat”. Desigur, este vorba de o „dictatură liberală”, o sintagmă care sună la fel de absurd ca şi „dictatura proletariatului”. Astfel de idei a emanat în cadrul unei emisiuni de PublikaTV Vladimir Socor, expert al Jamestown Foundation. Un exemplu pe care l-a oferit americanul este cel al Georgiei, lăudând progresele obţinute de reigmul autoritar Saakaşvili în domeniul corupţiei şi reforma organelor de forţă (unicele lucruri cu care se mai poate lăuda această ţară). Mai puţin s-a vorbit despre faptul că bugetul statului georgian este suplinit de protectorul său – Statele Unite ale Americii, georgienii nevând capacitatea de autofinanţare. Investiţiile în instituţiile represive nu au avut decât un singur raţionament: menţinerea stabilităţii unui regim marionetă. În opinia lui Socor, situaţia din Republica Moldova este mai proastă chiar decât în Belorus şi Azerbaidjan, sugerând că un regim asemenea lui Lukaşenko ar fi mai  dorit pentru Moldova.

Filat trebuie să-şi răscumpere vina în faţa Bisericii Ortodoxe

După o îndelungată perioadă de presiune fără precedent, Mitropolia Moldovei a decis să meargă în întâmpinarea Guvernului, acceptând în principiu proiectul legii nediscriminare, cu condiţia excluderii noţiunii de “orientare sexuală”.

Desigur, această excludere nu va lichida în niciun fel esenţa problemei. Prin simplul fapt că lista criteriilor de discriminare este una deschisă, persoanele cu devieri ale comportamentului sexual vor continua să fie prezente indirect în listă, iar persoanele care vor încerca să apere anumite norme şi valori morale şi religioase vor risca în continuare să fie persecutaţi pentru viziunile sale.

În acelaşi timp, presiunile externe nu vor înceta până Republica Moldova nu va accepta ultimaturile impuse de “Poarta Europeană”. Pe lângă aceasta, se vorbeşte şi despre o asumare a răspunderii Guvernului pentru proiectul legii nediscriminare, fapt care va pune într-o situaţie neplăcută PD şi PL. Nimeni nu îşi doreşte demisia Cabinetului de Miniştri într-o perioadă complicată.  Iată de ce există şanse mari ca proiectul să fie aprobat de legislativ.

Avem nevoie de un nou spațiu de dialog politic

Divizarea faunei politice în cea de „dreapta” și de „stânga” este una absolut formală, cu toții știm acest lucru. Însă acest lucru nu s-a întâmplat din cauza pășirii clasei politice basarabene în era postmodernității, nicidecum. Mai curând e vorba de o lipsă de idei, pentru că a fi de dreapta sau de stânga nu ține neapărat de un mesaj electoral, ci de ideile și valorile de care te conduci în acțiunile politice.

Din păcate, politicienii noștri nu sunt capabili sau nu doresc să vadă lucrurile dincolo de campaniile electorale. Iată de ce de cele mai dese ori o idee este „bună” atât timp cât poate fi exploatată electoral și disprețuită când nu mai aduce simpatiile publicului. Dintr-o astfel de perspectivă nici nu poate fi vorba de existența unei „drepte” sau „stângi” veritabile în Republica Moldova.

Riscă PCRM să-și piardă electoratul?

O schimbare posibilă a președintelui PCRM ar reprezenta un adevărat test pentru comuniști. În sfârșit vom afla și noi care a fost secretul popularității celui mai mare partid de stânga din Republica Moldova – liderul său, programul politic sau brandul „comunist”.

Dacă secretul a constat în alura de tătucă a lui Voronin, atunci PCRM așteaptă vremuri foarte grele, pentru că figura lui Iurie Munteanu este atât de ștearsă și lipsită de carismă, încât electoratul tradițional comunist ar putea cu ușurință migra spre alte formațiuni, fie ele chiar și de dreapta. În politică e ca în fizica vaselor comunicante – scăderea nivelului într-un vas înseamnă creșterea în altul.

De dragul supraviețuirii noastre, partidele trebuie să dispară

sursa: http://caricatura.ru

Constat cu amărăciune starea morală și materială la care a ajuns societatea și clasa noastră politică în ultimele două decenii.  În pofida așa-numitor cuceriri democratice, perioada prin care trece generația actuală este una din cele mai vitrege din întreaga noastră istorie. Cauzele acestui dezastru trebuie căutate în însăși ordinea socială și politică din țară, precum și în starea noastră spirituală.

După căderea URSS, instituțiile statului, economia națională a ajuns în mâinile unui grup restrâns de oameni, iar populația a devenit o captivă care are de ales între două opțiuni: sclavie sau moarte. În cazul în care lucrurile nu se vor schimba rapid, ci vor continua în același hal, în câteva decenii Republica Moldova are toate șansele să devină un pământ nepopulat.

Oazu Nantoi, liderul unui viitor “front civic”?

Un lucru devine tot mai probabil,  indiferent dacă Oazu Nantoi va fi ales în calitate de președinte al Republicii Moldova sau nu, există o mare probabilitate ca el să devină o figură pentru o nouă opoziție. Nu, nu lider al unui partid politic, ci mai degrabă un nucleu pentru o forță civică care ar impune o anumită agendă guvernării.

Dar cine va impune această agendă? Oare nu acei ai căror produs este actuala situație politică? Analiștii și experții noștri se grăbesc deja să se spele pe mâni și să treacă rapid în tabără opozanților, de unde își revarsă  veninul asupra actualei guvernări, transformând această ocupație într-un sport național.

AIE a aruncat mingea în terenul comuniștilor

După un prelung hârâit în interiorul său, AIE a decis să arunce mingea alegerii președintelui în terenul comuniștilor. O mare parte din politicieni au lăsat opinia publică să creadă precum că ei ar fi încrezuți că alegerile Parlamentare anticipate sunt inevitabile, cel puțin, asta putem înțelege din ultimele mesaje și lăsarea patetică a brațelor în jos în fața camerelor de luat vederi.

De dragul unificării, trupele de pacificatori trebuie să dispară

Încrederea nu poate fi cultivată cu țevile de arme. Prin urmare, posturile trupelor de pacificatori trebuie să dispară. Cetățenii de pe ambele maluri trebuie să scape de sentimentul de insecuritate, iar casele din satele de pe linia frontului, care zac părăsite, trebuie să revină la viață.

Sunt mai mari șanse să apară un conflict armat când prin zonă se plimbă oamenii cu armele încărcate decât atunci când prin regiune nu va exista niciun soldat înarmat. Cine vorbește despre o eventualitate reaprinderii unui conflict fie este un provocator, fie o persoană bolnavă psihic.

Guvernul este pe cale de a declara război Bisericii Ortodoxe?

Relațiile dintre Biserica Ortodoxă și Guvernul Republicii Moldova ar putea deveni și mai încordate. Ministerul Justiției lucrează asupra unor modificări ai legii cultelor, care ar urma să fie o lovitură gravă la adresa Bisericii, aceasta fiind pusă în condiții mult mai draconice decât în perioada sovietică. Voi reda mai jos doar câteva prevederi din proiect, care îmi par a fi cele mai grave.

Astfel, una din prevederi presupune că Biserica va fi obligată să creeze și să gestioneze un registru al „membrilor” săi. Nu este clar cum va fi consemnată calitatea de membru al bisericii (Articolul 17 (4 ) – “În entităţile religioase, calitatea de membru se consemnează. Entităţile religioase cu statut de persoană juridică sunt obligate să ţină Registrul de evidenţă a membrilor entităţii religioase”). Oare va trebui fiecare ortodox să dețină o „legitimație de ortodox”? Pornind de la faptul că 95 la sută din populație o reprezintă ortodocșii, crearea unui registru al credincioșilor de către clerici este mai mult decât absurdă. Guvernul cunoaște aceste lucru, prin urmare, putem presupune că astfel de măsuri ar urmări transformarea Bisericii Ortodoxe într-o “organizație religioasă” minoritară.

Despre paradoxuri politice

Există un paradox interesant al politicii: un lider aclamat şi aplaudat, mai devreme sau mai târziu, este huiduit în aceeaşi măsură. E o soartă pe care îl aşteaptă orice politician, poziţia căruia depinde de dispoziţia sau indispoziţia maselor populare. Viața politică e similară vieții biologice a unui organism – moartea este inevitabilă.

Excepţie reprezintă acei care ştiu la momentul oportun să plece „englezeşte” din politică, fără a mai aştepta un final trist. De regulă, este vorba de indivizi care vin în politică pentru o perioadă scurtă de timp, pentru a-şi rezolva unele probleme de moment, fără să-şi dedice întreaga viaţă acestei activităţi.

Contra Sistemului, pentru o Putere politică credibilă

Dacă este să credem ultimului sondaj de opinie realizat de IMAS, majoritatea cetățenilor moldoveni nu au încredere în guvern (47%), parlament (37%), poliție (35%), organizații non-guvernamentale (29%), și justiție (29%), partidele politice (26%). În schimb, de mai mare încredere se bucură Biserica (74%), autoritățile publice locale (62%) și armata (52%).

PCRM a adoptat planul bolșevic din 1917 de cucerire a puterii politice?

Am fost surprins de mesajul cu care a venit la ultima conferință liderul comuniștilor, Vladimir Voronin. Mesajul pe care l-a lansat acesta reprezintă, prin esență, lansarea ideii unei adevărate revoluții politice. Mai mare mi-a fost surprinderea când am regăsit o parte din ideile mele în manifestul liderului PCRM. Totuși, în pofida celor declamate, sunt justificat să mă îndoiesc de “bunele intenții” ale comuniștilor.

Poate ar fi timpul să schimbăm sistemul politic? Voi ce credeți?

La o concluzie interesantă a ajuns participanții emisiunii Fabrika din 14 iulie: justiția nu poate fi reformată de clasa politică, ci de către cetățeni, care din păcate, nu au pârghii reale de influențare a celor de la putere. Desigur, există alegeri “democratice”, dar cine le mai ia în serios? Credeți că mai există în Republica Moldova oameni care mai cred în farmecul votului “egal, direct, secret”?

Ajungem iar la problema funcționalității și utilității partidelor politice care deservesc doar cele câteva procente din populație. E un bun prilej pentru  lansarea în public a discuțiilor legate de necesitatea schimbării sistemului politic. Poate ar fi timpul să revedem rolul parlamentului? Poate ar fi timpul să desființăm partidele și să trecem la un sistem electoral uninominal? Poate ar fi timpul să înlocuim votul direct cu cel indirect? Poate ar fi timpul să separăm funcția reprezentativă de cea legislativă? Poate ar fi timpul să oferim o autonomie largă autorităților publice locale?

Cert este că societatea de astăzi continuă să se polarizeze: în ce care orbitează în jurul partidelor și grupurilor de oligarhi și cei are sunt scârbiți de actuala situație din țară.

Dacă cei scârbiți și oprimați doresc să supraviețuiască în această țară, ar trebui să înceapă se învețe ce înseamnă asocierea, solidaritatea, principialitate, pentru a purcede la transferarea puterii din mâinile partidelor politice către popor.

Dar voi ce credeți?

E legal? Moldtelecom – unul din clienţii agenţiei private de pază “Argus”

Interesant lucru descopăr, dacă limitele competențelor mele nu îmi permit că înțeleg unele lucruri, vă rog să mă corectați: în cadrul unei emisiuni de la publika tv, purtătorul de cuvânt al MAI, Eugen Onică a declarat că în conformitate cu legislația în vigoare, “agențiile de pază nu au dreptul să presteze servicii întreprinderilor cu capital preponderent de stat”.

Într-adevăr, potrivit legii cu privire la activitatea particular de detective și pază, articolul 23 (10):  “Activitatea particulară de pază nu poate fi practicată la obiectivele de importanţă majoră, la obiectivele de asigurare vitală a localităţilor, la întreprinderile cu capital preponderent de stat şi la alte obiective supuse pazei de stat, a căror listă este stabilită prin lege”.

Cu toate acestea, există cel puțin o companie privată (cu capital străin, conform certificatului de înregistrare) care prestează astfel de servicii unei companii cu capital preponderant de stat. Este vorba de agenția de pază și securitate “Argus”, apropiată omului de afaceri Vladimir Plahotniuc, care, conform paginii oficiale a agenției, prestează serviciile sale companiei Moldtelecom și Teatrului Naţional de Operă şi Balet din Republica Moldova (directorul general, Valeria Şeican, ar fi fost numită la “sugestia” lui Marian Lupu). De notat că “Argus” este una din cele mai puternice și cele mai dotate agenții de pază, care cu ușurință poate concura cu orice organ de forță din Republica Moldova.

E posibilă o democrație reală fără partide?

Ce înseamnă democrație adevărată, în cele din urmă? O formă de guvernare în care dreptul, interesele poporului suveran sunt puse în centrul atenției. Democrația nu poate fi exista fără un “demos” – popor, un organism viu format dintr-un ansamblu de comunități organice, în interiorul cărora individul își petrece toată viața, acolo fiindu-i satisfăcute toate necesitățile.

Doar comunitatea, instituția cu care omul interacționează pe tot parcursul vieții (familie, obștea sătească, blocul locativ, cooperativa, parohia), poate fi  cu adevărat un garant al libertății și demnității umane.

Paradoxal, dar în perioada medievală, omul simplu dispunea de mai multe drepturi decât în prezent, când orice pas este reglementat, controlat de aparatul birocratic. Majoritatea oamenilor se nășteau, trăiau în voie și mureau fără să interacționeze cu ceea ce se numește statul. Nu mai vorbim de faptul că un simplu țăran iobag lucra mai puțin și câștiga mai mult decât un muncitor mediu de astăzi în raport cu munca depusă. Pe parcursul întregii istorii, comunitatea reprezenta zona de interferență dintre om și autoritatea centrală. Cu cât comunitatea era mai puternică, cu atât cetățeanul se bucura de mai multe libertăți. Astăzi, în “epoca drepturilor omului”, omul este tot mai neajutorat și tot mai vulnerabil în fața birocrației și sistemului capitalist.

Rupt de comunitate, omul devine o ființă vulnerabilă, care pate fi ușor supusă presiunii. Așa prin distrugerea spiritului comunitar, prin deportarea elitei locale, interzicerea obiceiurilor populare, colectivizarea forțată și urbanizarea satelor, autoritățile sovietice au încercat să supună viața cetățeanului simplu controlului din partea autorităților statului.

În capitalism situația nu este cu mult mai diferită: valorile familiei sunt distruse, cultivându-se infidelitatea și modelul femeii emancipate, economia rurală este ruinată, terenurile agricole sunt înstrăinate, comunitățile sunt lipsite de orice autonomie, iar tinerii sunt încurajați să emigreze. Toate aceste procese nu fac decât să distrugă acea ultima barieră a controlului absolut din partea mașinăriei statale și a sistemului capitalist.

Voronin și Tcaciuc i-au furat lui Dodon “victoria”

La o zi de la briefingul susținut de Dodon, PCRM organizează un alt briefing, în care Voronin face o declarație similară celei anterioare – nerecunoașterea rezultatelor alegerilor din municipiul Chișinău. Nu vi se pare straniu?

Fie celor din echipa PCRM nu li s-a părut prea dură ieșirea în public a lui Dodon, fie Voronin a încercat să sublinieze odată în plus “кто в доме хозяин”, subminând autoritatea candidatului comunist la funcție de primar.

PCRM nu are nevoie de un nou Marian Lupu. Dodon era necesar comuniștilor pentru a obține o victorie morală în municipiu, Dodon avea nevoie de comuniști pentru a acumula un capital de imagine. Odată cu sfârșitul alegerilor, Dodon devine periculos pentru cei care vor să conserve actuala formulă a PCRM, iar Dodon nu mai are nici un rost să se mai afle în postură de “мальчик на побегушках”, mai ales după ce a tras, practic, de urechi PCRM în consiliul municipal, salvându-l de un eventual eșec electoral care ar fi grăbit dezintegrarea partidului. Comuniștii au o datorie morală față de Dodon, datorie pe care, din cauza propriului orgoliu, nu vor recunoaște niciodată. Iată de ce însăși comuniștii ar prefera să scape de Dodon cât mai repede, sperând să exploateze în continuare victoria din capitala, care va fi atribuită exclusiv “geniului conductătorilor PCRM”. Într-un cuvânt, Voronin și Tcaciuc i-au furat lui Dodon victoria.

Iată de ce azi îl vedem în fața presei pe adevăratul lider comunist, nu Dodon, vorbind în numele staffului electoral. Tătuca a revenit acasă, s-a terminat distracția…

Putem să schimbăm regulile jocului de-a “Mafia”?

Există un joc popular printre tinerii basarabeni – “mafia” – un exercițiu perfect pentru minciună și perfidie. Probabil acesta și este secretul popularității sale – este un moment în care îți poți permite să-ți dai frâu liber tuturor elementelor întunecate ale minții. Poți să spui minciuni, să trădezi, să manipulezi fără să fii pedepsit și mustrat de conștiință. De ce nu? Conform jocului, toți sunt dușmanii tuturor, în afară de mafioți, pe care nimeni nu-i cunoaște, ceea ce le permite să fie considerați cetățeni cinstiți. Mafioții au un avantaj – se cunosc bine între ei, își conștientizează foarte bine rolul și pot fi uniți. Sarcina mafiotului este să cultive suspiciunile și frica între cetățeni jucând rolul unui om moral, curat ca lacrima, prezentând, în același timp, pentru a-i elimina din joc, prezintă cetățenii cinstiți drept mafioți manipulând votul democratic al cetățenilor, care decid pe cine să-l linșeze.

Liberalii și comuniștii s-au aliat împotriva lui Dodon?

Nu știu cât de reală este informația apărută în mass-media, potrivită căreia consilierul-asasin Tofan ar fi fost plasat intenționat pe lista lui Dodon, pentru lansarea ulterioară a unui megascandal lacrimogen care nu are cum să aibă o finalitate juridică.

Dacă informația este o invenție, care ar avea drept scop “spălarea imaginii” a candidatului comunist prin victimizare, nimic deosebit nu se va întâmpla – lucrurile vor decurge fără mari surprize. Prea multe puncte candidatul comunist nu își va adăuga.

Va supraviețui PCRM fără Dodon?

Printre analiştii politici şi jurnalişti predomină ideea că simbolurile comuniste şi nostalgia după trecutul sovietic sunt elementele care oferă capital politic PCRM. Ideea a devenit atât de răspândită în pofida faptului că nu există niciun studiu care ar proba acest lucru. Dimpotrivă, cercetările sociologice efectuate pe parcursul acestor ani indică clar faptul că alegătorii votează liderul, nu ideologia sau programul partidului. Miracolul “secerii și ciocanului” nu este decât un mit.

Rebrandingul PCRM-ului în favoarea cui?

Indiscutabil, PCRM are nevoie de un rebranding. Dintr-o masă marasmatică şi moldovenistă, acest partid ar putea avea şansa să devină cu adevărat o forţă patriotică. Cred sincer că forţa a unei lavei distructive pateu fi canalizată într-o direcţie pozitivă. Partidul Comuniştilor este astăzi asemenea unei ferme după desfiinţarea kolhozului părăsite care îşi aşteaptă stăpânul. Problema constă în cine va fi acel ideolog şi iniţiator al schimbărilor în acest partid. Cine şi în folosul cui va fi pus fostul PCRM. „Marii sfătuitori” de la centrul israelian AVA.md, care, desigur, se văd pe sine călare pe val? Mă tem că astfel de scenarii ar putea avea consecinţe destul de tragice atât pentru foştii comunişti, cât şi pentru Republica Moldova. Mai bine PCRM să rămână în mâinile unor marasmatici moldovenişti, decât în mâinile unor şarlatani străini.

Din păcate, la această oră, nu există nicio forţă politică ideologică sănătoasă care ar putea împinge clasa politică spre un proiect naţional serios.

Iată de ce cred că în pofida faptului că PCRM are nevoie de o schimbare, spre binele întregii societăţi, lucrul acesta ar fi bine să mai întârzie, până la apariţia unui moment mai prielnic.