“Patru zile din mai” – un film “incorect politic” despre cel de-al doilea război mondial

Filmul „Patru zile din mai” (“4 tage im mai”) este un film care vine să deconstruiască miturile din perioada războiului, stereotipurile propagandistice „neamţ-fascist”, „armata sovietică – armata eliberatoare”. În locul filmelor care de obicei vin să continue războiul imaginar, acest film vine să elimine componenta ideologică, aducând mesajul împăcării. Filmul iese din cadrul politic, centrându-şi atenţia pe viaţa omului simplu.

Despre arta profană

Arta este ca şi femeia – fără o doză de mister este lipsită de valoare. Aici se ascunde şi diferenţa dintre arta contemporană şi cea clasică – artiştii de astăzi tratează actul creator drept un mijloc de exprimare a propriilor fantezii şi trăiri, în timp ce artistul din trecut nu aparţinea sie însuşi, el nu era decât un instrument dintre dimensiunile metafizice şi lumea fizică. Iată de ce în conceptul artei clasice există ideea de canoane estetice: poezia, pictura, sculptura, muzica devin artă din momentul în care corespund unor criterii artistice prestabilite (proporţii, echilibru, simetrie, consonanţă etc.).

Tinerii basarabeni vor cinsti memoria cuplului Ion şi Doina printr-un concert folk

Tinerii din Mişcarea Conservatoare şi trupa rock “Condorii Negri” pregătesc o surpriză pentru chişinăueni în această duminica, zi în care comemorăm trecerea la Domnul a maeştrilor Ion şi Doina Teodorovici.

Misterele Chișinăului: “un om poate săruta un alt om prin propria sa moarte”

“Palmele” reprezintă un film documentar excepțional, cu un subiect filosofic profund. Filmat în Chișinău, în perioada 1989-1990, în ultimii ani ai imperiului sovietic, autorul (Artur Aristakisean) pune în discuție condiția omului modern, condamnat să trăiască în Sistem.

Subiectul este prezentat drept un monolog al unui bărbat cu un copil nenăscut, căruia nu îi va fi dat să se nască. În monologul său, tatăl neîmplinit încearcă să-i explice copilul lumea pe care nu o va vedea niciodată.

“Noaptea de Sânziene” – în căutarea timpului și spațiului sacru

Recent am terminat lectura romanului “Noaptea de Sânziene”, care impresionează, asemenea și celorlalte scrieri ale lui Mircea Eliade prin simbolism profund. Eroului central – Ștefan Viziru, este obsedat pe parcursul întregii acțiuni de problema Timpului, mai exact de problema ieșirii din Timp. Viața eroului a fost marcată de două stări paradisiatice: camera Sambo, în copilărie și întâlnirea frumoasei Ilene, într-o pădure de la periferia Bucureștiului în noaptea de Sânziene (23 spre 24 iunie).

Camera Sambo a reprezentat pentru tânărul Ștefan un rit de inițiere într-o lume a misterelor – „unde timpul s-a oprit”: “Storurile erau trase și în cameră era o penumbră misterioasă, o răcoare de o cu totul altă natură decât răcoarea celorlalte camere în care pătrunsesem până atunci. Nu știu de ce, mi se părea că totul plutește acolo într-o lumină verde; poate unde perdelele erau verzi. Căci, altminteri, camera era plină de fel de fel de mobile și lăzi, și coșuri cu hârtii și jurnale vechi. Dar mie mi se părea că e verde. Și atunci, în clipa aceea, am înțeles ce este Sambo. Am înțeles că există aici pe pământ, lângă noi, la îndemâna noastră, și totuși invizibil celorlalți, inaccesibil celor neinițiați – există un spațiu privilegiat, un loc paradiziac, pe care dacă ai avut norocul să-l cunoști, nu-l mai poți uita toată viața. Nu știu de unde izvora acea beatitudinea fără nume”.

Popa Sapka – basarabenii timișoreni balcanici care ridică Europa în picioare

Datorită lui Călin Mihăescu, am aflat de o noutate în lumea muzicală ignorată cu desăvârșire în spațiul românesc. Este vorba de trupa “Popa Sapka”, înființată de un grup de basarabeni la Timișoara, care a deveni în scurt timp cunoscută în mai multe state din Europa.

“Fascistul” şi “reacţionarul” Ion Druţă

Ieri a ajuns pe mâna mea o culegere destul de interesantă dedicată scriitorului basarabean Ion Druţă „Fenomenul artistic Ion Druţă”, publicată de Academia de Ştiinţe a Moldovei, care include articolele, dar şi criticile aduse în perioada sovietică scrierilor sale. Un interes aparte îl prezintă nemulţumirile exprimate de Ivan Bodiul, prim-secretar al PC al RSS de atunci vizavi de romanul „Povara bunătăţii noastre”. Desigur, critica nu era una care ţinea de valoarea literară a operei, ci de mesajul său politic şi ideologic.

La 2 iunie 1970 Bodiul expedia o scrisoare lui Nicolai Tihonov, preşedintele Comitetului pentru Premiile Lenin şi Premiile de Stat ale URSS în domeniul literaturii, artei şi arhitecturii pe lângă Sovietul Suprem al URSS, în care aducea lui Druţă învinuiri destul de grave pentru acele vremuri.

Curtea de Apel a făcut dreptate: postului Moldova 1 i s-a interzis să facă propagandă pro-pederastică

Straniu, foarte straniu: Preşedintele Consiliului de Observatori, Eugeniu Râbca, consideră ca fiind “o imixtiune în politica editorială a companiei publice „Teleradio Moldova” demersul anumitor grupuri sociale de nedifuzare a filmului „Drepturile omului pe ecran: drepturile minorităţilor sexuale”. „Nedifuzarea acestui film ar însemna cedarea în faţa presiunilor parvenite”, a declarat Eugeniu Râbca pentru Info-Prim Neo.

Să înţeleg că insistenţa grupurilor de a-şi face propagandă ideologică murdară prin intermediul postului naţional de televiziune nu este o „imixtiune”? Doamna Râbca uită că nemulţumirile nu vin din partea „unor grupuri izolate”, ci din partea întregii societăţii, din banii căreia domnia sa primeşte leafa.

Slava Domnului, Curtea de Apel a făcut dreptate!

O postare “incorectă politic”

Cunoscutul regizor Lars Von Trier a fost expulzat de la festivalul de la Cannes după ce şi-a făcut publice simpatiile sale ideologice. Omul a mărturisit că este atras de figura istorica a lui Hitler şi stilul naţional-socialist în artă. Nu a omorât pe nimeni, nu a incitat la ură rasială sau etnică, doar şi-a mărturisit simpatiile. Cu toate astea, a fost declarat „persona non-grata” şi dat afară cu mare scandal. Desigur, într-un festival care este un preponderent de stânga, unde propaganda comunistă, pederastia, feminismul şi alte boli ale omenirii sunt ca la ele acasă, de o „alunecare” spre dreapta sau extrema dreaptă nici nu poate fi vorba. Iată că observăm cum „diversitatea” declarată nu este chiar atât de „diversă” din câte se declară, iar „pluralismul” nu este chiar atât de „pluralist” precum se crede.

Dublarea filmelor în limba română – un pas spre restabilirea demnităţii naţionale

27 decembrie 1816, la iniţiativa lui Gheorghe Asachi, la Iaşi avea loc un eveniment care a şocat şi a dezorientat boierimea locală filofranceză – primul spectacol de teatru în limba română. Gestul a fost calificat îndată drept unul „antieuropean” şi „reacţionar”. Limba ţăranului român se lua la luptă cu „marile” limbi ale Vestului! În viziunea contemporanilor săi, Asachi era un „nebun de legat”, care încearcă să submineze procesul de „integrare a românilor în spaţiul civilizaţional european”. Românismul ajunsese a fi calificat, într-un moment de cretinism,  drept o „făcătură rusească”.

Cu toate astea, ceea ce a făcut Asachi, în premieră pentru spaţiul nostru cultural, a fost una din cele mai mari revolu’ii din istoria românilor, care a permis schimbarea opticii asupra tezaurului spiritual cultural, dar şi supravieţuirea culturii româneşti. Dacă nu ar fi „nebun” Asachi, astăzi am fi vorbit într-o limbă franco-italiano-rusă, fără să mai ştim cine suntem şi de unde ne tragem.

“Cenaclul Flacăra” – fenomen cultural românesc sau o făcătură a serviciilor secrete occidentale?

Fenomenul “Cenaclul Flacăra” este destul unul de contraversat. Lansat în scurt timp după expunerea de către Nicolae Ceauşescu a faimoaselor sale teze din 6 iulie 1971 în cadrul şedinţei Comitetului Central de partid, a provocat o adevărată „revoluţie culturală” în România.

Titlul complet al documentului elaborat de Ceauşescu, care avea un caracter oarecum maoist, era următorul: „Propuneri de măsuri pentru îmbunătățirea activităţii politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii” şi presupunea intensificarea muncii ideologice şi patriotice în rândul tineretului.

Domnitorul Vasile Lupu şi “semenţia românescă”

Moldovenii s-au considerat întotdeauna români. Acest fapt este confirmat de numeroase documente medievale. Prezint aici o predoslovie semnată de domnitorul Ţării Moldovei Vasile Lupu, la “Cartea de Învăţătură Românească”, tipărită la Iaşi, în 1643, cu binecuvântarea mitropolitului Varlaam.

Cuvânt împreună cătră toată semenţia românească

Prealuminatul întru pravoslavie şi credincios întru Părintele nenăscut şi întru Fiiul de la Părintele născut mainte de toţi veacii şi întru Duhul Svânt de la Părintele purcedzătoriu şi pre Fiiul odihnitoriu Svânta Troiţă unul adevărat Dumnedzău, ziditoriu şi făcătoriu tuturor vădzutelor şi nevădzutelor.

Io Vasilie Voievod – cu darul lui Dumnedzău şi biruitoriu şi domn a toată Ţara Moldovei, dar şi milă şi pace şi spasenie a toată semenţia românească pretutinderea ce se află pravoslavnici într-această limbă, cu toată inima cearem de la Domnul Dumnedzău şi izbăvitoriul nostru Iisus Hristos.

Dintru cât s-au îndurat Dumnedzău dintru mila sa de ne-au dăruit, dăruim şi noi acest dar limbii româneşti carte pre limba românească, întâiu de laudă lui Dumnedzău, după acea de învăţătură şi de folos sufletelor pravoslavnici. Să iaste şi de puţin preţ, iar voi să o priimiţi nu ca un lucru pementesc, ce ca un odor ceresc.

Şi pre dânsa cetind, pre noi pomeniţi şi întru ruga voastră pre noi nu uitareţi. Să hiţi sănătoşi.

1960: un pioner scrie conducătorului României comuniste

Nu ştiu de ce mi-a atras atenţia un mic caiet îngălbenit de vremuri. Mă aflam în România, în oraşul F. Ajutam la reparaţia unei locuinţe care urma să devină casă-muzeu. Se pare că Dumnezeu a dorit ca printre miile de hârtii, lipsite de valoare, anume acest caiet galben să ajungă în mâinile mele.  Ce m-a determinat să-l culeg de prin moluz? Nu ştiu. Cel de sus toate aranjează, iar noi nu suntem decât instrumentele neputiincioase prin care el săvârşeşte minunile sale.

Este o scrisoare din trecut, din îndepărtatul 1960, în care un copil, cu o sfântă naivitate, se adresează conducătorului de atunci al României comuniste. Durerea şi suferinţa, gustul amar al nedreptăţii se simte în fiecare rând scris cu mâna lui de pioner, născut într-o familie „burgheză”.

Nu ştiu cât este de moral  să redau această scrisoare aici. Să-mi spuneţi voi.

Acest copil a devenit astăzi una din cele mai respectabile persoane din România, un intelectual de excepţie şi un adevărat creştin şi probabil s-ar simţi incomod dacă ar afla că această scrisoare este citită de un public larg. Din acest considerent, nu voi divulga numele său. Riscând să primesc o palmă usturătoare, vă invit să o parcurgeţi cu privirea şi să meditaţi asupra fiecărui cuvânt. Vă previn că acest articol nu va sta pe blogul meu mai mult de două zile, după care voi returna manuscrisul autorului său.

Identitatea: tradiţionalism, modernism şi postmodernism

Ca să înţelegem sensul termenului de identitate, trebuie să încercăm să-l definim din perspectiva celor trei paradigme istorice.

Tradiţionalism (epoca premodernă)

În cadrul paradigmei tradiţionaliste (premoderne), identitatea este de origine metafizică, situându-se în afara individului. Etnicitatea este înţeleasă ca un „spirit al strămoşilor” la care omul aderă din momentul naşterii. Legătura de sânge, în acest caz, nu trebuie privită ca un element biologic determinativ al identităţii. Nu sângele, în sine, este un element determinativ. Acesta este mai curând o condiţie simbolică. Iată de ce la cele mai multe popoare există un rit de trecere şi iniţiere a novicelui în lumea spirituală a etnosului (cum ar fi: circumcizia, botezul).  În acest fel, apartenenţa individului la un etnos nici nu poate fi pusă în discuţie, ea este acceptată ca un dat obiectiv care urmează să fie asumat până la sfârşitul vieţii. Din această perspectivă, este indiscutabil că majoritatea populaţiei Republicii Moldova o constituie etnicii români (de la „Romania” – numele vechi al Imperiului Bizantin), indiferent de ceea ce declară oficial fiecare în parte. Din acelaşi considerent, ortodoxia este concepută ca un element constitutiv şi indispendabil al etnosului românesc. 

“Lumea românească”, între “Sfânta Rusie” și “Visul american”

În momentul în care dorim să înțelegem discursul unui partener de dialog, trebuie să studiem sensul cuvintelor cu care operează cel care ne vorbește. Spre exemplu, unii au fost scandalizați de afirmațiile patriarhului rus Kiril cu privire la “apartenența Moldovei la Sfânta Rusie”, mesajul care nu este deloc unul ieșit din comun, ci exprimă o realitate pe care nu o putem nega.

În aceeași intervenție a patriarhului Kiril găsim și o precizare a faptului că “Rusia” (Rusi) reprezintă pentru Biserica Ortodoxă nu un spațiu etnic sau politic, ci spiritual. Există o diferență enormă între  „Rusi” (termen care desemnează spațiu civilizațional ortodox, continuator al Imperiului Bizantin)  și “Rossia” (statul modern Federația Rusă).

Nu doar Moscova este cea care vorbește despre un “spațiul cultural și spiritual”. Franța este și ea o țară care pretinde asupra unui spațiu “francofon” din care face parte România și Republica Moldova. Nu mai vorbim de “visul american”,  care a devenit o ideologie dominantă a globalismului. Din anumite motive, despre aceste “imperialisme culturale”, intelectualii noștrii preferă să tacă, trăgând alarma doar când este vorba de “imperialismul rusesc”.

Hip-hop francez despre esenţa capitalismului şi comunismului

versuri:

Leur technique, Instaurer la confusion Centraliser le pouvoir, contrôler l’information (x2)

Ils nous ont fait croire qu’Hitler était de l’autre côté
Mais les usines Farben et Ford n’ont pas été bombardées
La conspiration globale des gouvernements invisibles
Du nouvel ordre Mondial nous ont tous pris pour cible
La police Internationale des illuminatis
Va être dans un futur proche l’OTAN et les Nations Unis
Moi quand j’analyse l’Histoire je n’arrive pas à y croire
Mes infos sont tellement folles, que personne ne va y croire !
La première banque privée fut la Banque d’Angleterre
Derrière elle les financiers ne sont pas d’Angleterre
C’est comme la famille royale elle n’est pas d’Angleterre
Est-ce que Saxe-Cobourg-Gotha est un nom d’Angleterre ?

Trebuie să ne împăcăm cu trecutul şi să continuăm să trăim

În perioada şederii la Moscova, am avut o fericită ocazie să vizionez un spectacol, care mi-a lăsat impresii destul de plăcute, pentru că ,din păcate, la Chişinău teatre de calitate sunt o mare raritate: efecte speciale impresionante, jocul actorilor 10 cu plus. Un lucru interesant pe care l-am observat este interesul ruşilor faţă de teatru şi cultură la general, spre deosebire de noi, românii.

Cei care vor avea ocazie să treacă prin capitala Rusiei, vă recomand să priviţi spectacolul „Kto?” („Cine?”), după piesa dramaturgului argentinian Ariel Dorfman, “Fata şi Moartea“.

Rolurile sunt înterpretate de către Andrei Iliin (Mark), Elena Xenofontova (Ana) şi Serghei Belogolovţev (Robert), împreună trupa “Drugoi Teatr” (“Un alt teatru”)

Subiectul istoriei este destul de actual pentru societatea noastră. Politicianul de orientare liberală (Mark) face parte dintr-o comisie care investighează crimele regimului trecut. Soţia sa (Ana), este o fostă victimă a persecuţiilor politice, fiind deţinută  de fostul regimul  într-un spital de psihiatrie.

Într-o noapte, în vizită la cei doi soţi soseşte un individ (Robert) care a oferit o mână de ajutor lui Mark, când acesta se trezise în drum într-o seară cu o roată spartă la maşină. Din voia întâmplării, Robert este nevoit să rămână pe noapte în casa celor doi soţi.

Ana, care suferă de pe urma celor îndurate în trecut, „constată” că oaspetele nepoftit este unul medicii-torţionarii care au violat-o în spitalul şi decide să se răzbune. Îl mobilizează pe Robert şi ameninţând cu pistolul, propune soţului, să judece „criminalul”. Mark, de dragul stării de sănătate a soţiei, este nevoit să intre în joc, încercând să convingă pe Robert să recunoască în faţa Anei că este anume acel „medic”, care a săvârşit crimele şi să se “pocăiască”. 

Am revenit acasă după zece zile de şedere la Moscova cu colegii din Moldova, Ucraina şi Belorus

De câteva zile m-am reîntors de la Moscova, unde am participat la un PEN Club organizat de agenţia rusă de ştiri RIA Novosti. Zece zile au fost deajuns pentru a culege ceva informaţii şi impresii utile. În curând vor apărea pe net text, foto şi video legate de deplasarea mea.

Un coleg din Ucraina  a reuşit deja să ne caracterizeze

Moldovenii nu au nika cultura europeana…dar nici europenii

„Moldovenii nu au nici un fel de cultură”, „sunt departe de cultura europeană”, sunt fraze cheie a celor care trăiesc într-o lume virtuală şi pretind de la propriul popor calităţi supranaturale. Ce numesc ei cultură „europeană”, care este acel model pe care îl evocă atât? Uităm că Europa nu există ca o entitate, ci un amalgam de culturi foarte diferite, cu propriile sale obiceiuri, atât bune cât şi rele.

Este adevărat, basarabenii au unele clişee, dar ce popor din Europe nu le are? De multe ori, chiar şi străinii, în unele momente,  comparaţi cu moldovenii, pot fi calificaţi drept „inculţi”.

Germanilor le place să elimine zgomotos gaze la masă, irlandezii sunt gălăgioşi când beau şi au prostul obicei de aşi face treburile prin centrul oraşelor, grecii fumează ca nişte trenuri, francezii obişnuiesc să-şi întindă picioarele pe masă, în transport public. Lista poate continua la nesfârşit, cei care călătoresc mai des în UE ştiu mai multe.

Priviţi mai jos un video satiric. Cine este această „cultură europeană” în care nu se regăsesc nici germanii, nici italienii, nici francezii,  nici britanicii şi cu atât mai mult noi, moldovenii, români basarabeni?

O dictatură media în Moldova?

Teoretic, jurnaliştii selectează evenimentele în funcţie de importanţa fiecărui subiect. Să fie chiar aşa? Să vedem ce subiecte „importante” au fost prezentate publicului zilele acestea: „două fete au dansat pe mormântul bunicii”, „Mihai Ghimpu şi-a uitat mobilul la hotel”, „Documente secrete ale lui Voronin”, „cruci mistice la Drochia”, „câinii din capitală sunt asasinaţi cu sânge rece” etc.

Se creează senzaţia că a demarat un adevărat proces de debilizare în masă a populaţiei. Instituţiile media sunt pline de „gunoaie informaţionale”, nimicuri cu ajutorul cărora se încearcă distragerea publicului de la evenimente care ar trebui să fie centrale în mod normal. Sunt create nişte probleme imaginare, absurde, care sunt prezentate publicului drept cele mai „stringente”: „Cine va câştiga eurovisionul anul acesta?”, „ce soartă va împărtăşi Pavel Turcu?”, „câţi bani a plătit Voronin artiştilor pentru concerte?”, „cine sunt fetele care au dansat pe mormântul bunicuţei?”. Publicului i se livrează prostii tot mai noi şi mai noi. Vă puteţi convinge de acest lucru analizând toate titlurile celor mai importante organele media (PROTV, Unimedia, JurnalTV etc.).