Pentru un proiect autentic naţional-conservator

Care au fost cauzele căderii comunismului şi imperiului sovietic? Dezintegrarea morală a elitelor, pătrunderea ideilor liberale în toate straturi ale societăţii, dizolvarea tuturor valorilor sociale, tradiţionale, naţionale, comuniste.

Nomenclatura, elita societăţii comuniste, a încetat să mai fie comunistă. Comunismul său, spre deosebire de generaţia care a săvârşit revoluţia din 1917, era unul formal care era afişat doar pentru accederea în castele privilegiate.

Căderea comunismului nu a demonstrat utopia sa, cum nici realismul său. Căderea URSS nu a demonstrat nimic, ea pur şi simplu s-a dezintegrat ca orice alt imperiu. Indiscutabil, oricare alt imperiu  va urma aceeaşi soartă : Statele Unite sau Uniunea Europeană. Nici căderea acestor imperii nu va demonstra nimic omenirii în afară de faptul că nimic nu este veşnic pe pământ.

Am putea privi fenomenul dezintegrării unui imperiu ca un fapt pozitiv în sine?

Deloc. Orice dezintegrare este ca un virus, care mai devreme sau mai târziu va pătrunde şi în interiorul societăţii care a ieşit din imperiu.

Elita post-sovietică nu şi-a pierdut funcţia distructivă. Din inerţie, aceasta continuă să distrugă ceea ce conduce. Dacă ieri ţinta anihilării era societatea sovietică, astăzi ţinta acesteia este societatea moldovenească.

Un noul film rusesc excepţional cu tematică ortodoxă: “Ţarul”

Toamna aceasta a adus premiera a unui nou film excepţional al lui Pavel Lunghin, autorul filmului „Ostrov”, unul din cele mai privite filme ruseşti din ultimii 30 de ani. Este vorba de «Царь» („Ţarul”), ecranizare unui moment din viaţa lui Ioan cel Groaznic şi mitropolitului Filip, anul 1565.

În acea perioada, ţarul rus înfiinţează „opritcina”, primul serviciu secret rusesc însărcinat cu persecutarea tuturor celor care sunt suspectaţi de „viclenie”.

Unica persoană care se ridică împotriva valurilor de teroare este mitropolitul Filip, pentru care fapt plăteşte cu viaţa.

Luând în consideraţie că în realitate personajul în jurul căruia au loc toate acţiunile şi însuşi ideea filmului e roteşte în jurul lui Filip, ar fi mai corect ca filmul să se numească „Mitropolitul”, tiranicul ţar nu este decât un decor, un persecutor al Bisericii Ortodoxe.

Modul în care este reprezentat ţarul rus a revoltat cercurile naţionaliste şi monarhiste din Rusia care au organizat acţiuni de protest în care şi-au exprimat nemulţumirea de ceea ce au numit ei “schimonosirea istoriei a Rusiei”.

E un film despre jertfă, credinţă şi dragoste, care merită să fie privit de  cei care sunt pasionaţi de filmele de calitate.

Filmul poate fi găsit pe torrenturile moldoveneşti. Nu e o calitate excelentă, dar tolerabilă.

Frontieră între civilizaţia apuseană şi civilizaţia ortodoxă. „Principele european” vs „domnitorul român”

În anul 1513 vedea lumina zilei „Principele” lui Nicolo Machiavelli, lucrare politică care, peste o perioadă timp, va prezenta un adevărat manifest al „pragmatismului politic” şi una din expresiile de bază ale gândirii politice moderne.  Mai mult decât atât, „Principele” va deveni un adevărat prototip al politicianul occidental modern.

Între 1516-1521, într-un principat ortodox în partea de sud-est a continentului european, vede lumina zilei o lucrare care abordează o viziune absolut opusă celei înaintate de Machiavelli. Din păcate, aceasta  va trece neobservată mult timp chiar de poporul căreia i-a fost lăsată drept moştenire.

Este vorba de „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, un adevărat testament politic lăsat urmaşilor, un tratat diplomatic şi o scriere care prezintă o viziune integră asupra fenomenului politic din perspectiva spaţiului ortodox.

Surprinde nu doar faptul că ambele lucrări apar în aceeaşi perioadă istorică, dar şi faptul că subiectele discutate sunt aproximativ aceleaşi: relaţiile monarhului cu supuşii săi, diplomaţia, etica, războiul.

Momentul în care aceste două lucrări văd lumina zilei, devine un punct de separaţie dintre cele două lumi radical diferite şi opuse ca accepţiune a lumii: civilizaţia apuseană şi civilizaţia ortodoxă. Europa occidentală, care se află într-un continuu proces de renegare a propriilor valori, moment istoric care a primit numele de „renaştere”, şi societatea românească statornică, continuatoarea tradiţiei imperiale bizantine.

Români rusofoni şi ruşi fani ai limbii române, pe vkontakte.ru

Internetul devine un spaţiu atât de diversificat, stabilind legături dintre persoanele din diverse zone geografice încât poate schimba radical viziunea asupra unor lucruri. De exemplu, cine credea că în reţele sociale ruseşti pot exista grupuri de amatori ai limbii române? Mă refer la serviciul www.vkontakte.ru, unde sunt preponderent utilizatori din Rusia şi Ucraina, grupul fanilor limbii române include 413 de persoane.

Interesante sunt motivele pentru care persoanele de origine diferită, în special cei de etnie rusă, care în percepţia românilor basarabeni sunt „românofobi”, au început să studieze această limbă ajungând să devină fani a tot ce este românesc.

Concursul naţional de eseuri “Două vieţi şi-o dragoste”

Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români din Republica Moldova anunţă desfăşurarea concursului naţional de eseuri „DOUĂ VIEŢI ŞI-O DRAGOSTE” în memoria regretaţilor interpreţi Doina şi Ion Aldea-Teodorovici.

Concursul se va desfăşura pentru două categorii de participanţi: elevi până la 16 ani şi tineri care au vârsta de peste 16 ani, care locuiesc pe teritoriul Republicii Moldova. Textul eseului trebuie să se încadreze într-un volum de 4-5 pagini A4, atât în formă manuscrisă, cât şi în formă dactilografiată. În conţinutul acestui eseu participanţii vor trebui să relateze despre ideea patriotismului în creaţia soţilor Doina şi Ion Aldea-Teodorovici şi despre amprenta pe care aceştia au lăsat-o în cultura românilor basarabeni. Eseul se va încheia cu un mic elogiu sau câteva versuri aduse soţilor Teodorovici. Eseurile pot fi trimise la adresa poştală: or. Chişinău, str. Alexandru Lăpuşneanu nr. 2, cod poştal 2004 (pentru ASCOR), până pe data de 15 octombrie 2009.

“Fight Club” – revoluţie conservatoare în stil american

Filmul “Fight Club”, după romanul cu acelaşi nume, de Chuck Palahniuk este recomandat celor care mai cred în „visul american”. Învinuit de propagarea terorismului şi antiamericanismului, „Fight Club” vine să prezinte revolta omului împotriva înstrăinării de propria sa natură.

Civilizaţia urbană, al cărei model ideal se prezintă societatea americană, naşte stare de stres şi instabilitate, inhibarea instinctului primar.

Ieşirea din această stare este căutată în situaţii de şoc, durere, frică, stări care trezesc dorinţă de viaţă. Violenţa devine o terapie necesară pentru o societate muribundă, fiind unica metodă prin care creierul, raţiunea mai pot conştientiza că există.

Obiectul “religiei” în şcoală sau “bazele culturii ortodoxe”?

Problema introducerii religiei în şcoală în calitate de obiect obligatoriu a devenit un subiect de discuţii la începutul anilor 90, odată cu căderea comunismului în Republica Moldova, dar a şi rămas doar un subiect de discuţii ocazionale.

În momentul în care Biserica a rămas acolo unde a şi fost, într-o criză profundă de cadre şi personalităţi, iar diverse secte încearcă cu orice preţ acapararea instituţiilor şcolare, ideea unui obiect care „ar preda religia” devine discutabil.

Se poate oare preda Biblia pur şi simplu, aşa cum se predă aceasta în cercurile sectare? Poate fi redusă predarea „educaţia moral spirituală” la o educaţie morală, or distanţa de la viaţă spirituală la morală este foarte mare? Creştinismul înseamnă mult mai mult decât un cod etic.

Ion Luca Caragiale: “Jertfe patriotice”

de Ion Luca Caragiale

În sfârşit… Mai erau câteva ceasuri până în dimineaţa de 11 fevruarie, când trebuia să se dea lovitura. În cazarma lor din Dealul Spirii, tunarii îmbrăcau tunurile în paie, pentru ca, despre ziuă, să poată merge în dosul palatului spre a proteja operaţia conspiratorilor, fără să tulbure liniştea nopţii şi să strice somnul pacinicilor mahalagii. Militarii îşi făceau datoria… da; dar nici civilii nu rămâneau mai prejos.

Era ultima întrunire a secţiunilor conspiraţiei. Ca să înţeleagă mai bine cititorul, trebuie să spun că vasta urzeală se compunea din secţiuni cu număr restrâns de membri, de la zece până la optsprezece inşi. Unul din aceştia, fără să ştie ceilalţi, avea relaţiuni cu un altul din o altă secţiune; aşa că, la un moment dat, chiar dacă s-ar fi prins una din acestea lucrând, nu s-ar fi putut descoperi nimic mai mult decât o mână de oameni. Această organizaţiune mazziniană fusese combinată de răposatul C. A. Rosetti, după reminiscenţele-i clasice.

În seara aceea, într-una din secţiuni, compusă în jumătate din câţiva tineri entuziaşti şi din vreo trei negustori, prezidentul, un liberal fanatic, care mâncase la ‘48 jimbla exilului în formă de tainuri turceşti, la Brussa, ţinu o scurtă cuvântare, cam aşa:

- Fraţilor! Vremea vorbelor a trecut; acum are să sune în sfârşit ceasul faptelor. Trebuie să avem curaj; momentul cel mare se apropie. Până să nu crape de ziuă, poate că vom fi chemaţi să facem cea mai mare jertfă pe care are dreptul patria s-o ceară de la un om. Să fim gata la tot! Să nu ne dăm înapoi de la nimic pentru a ne împlini datoria de patrioţi!

O picătură de spiritualitate ortodoxă: “Ţara lui Leru-i Ler”

O piesă frumoasă interpretată de “Pasărea Colibri” după versurile marelui gânditor ortodox şi tradiţionalist Nichifor Crainic.

Mai jos găsiţi versurile

Civilizaţia Cucuteni: strămoşii românilor – părinţii civilizaţiei europene

Farfurie de Cucuteni cu reprezentarea simbolului solar

Paradoxal, dar cei mai preocupaţi de studierea civilizaţiei Cucuteni (Tripoli) sunt ucrainenii. Este de înţeles acest lucru pentru că în acest mod, vecinii noştri încearcă nu doar să demonstreze continuitatea sa pe teritoriul Ucrainei, dar şi să facă aluzii la faptul că România şi Republica Moldova ar fi fost „vechi pământuri ai ucrainenilor”.

Am fost surprins acum câţiva ani de interesul viu al unor tineri studenţi ucraineni pentru acest moment al istoriei, cu vechime de 5-6 mii de ani şi am constatat în acelaşi timp lipsa totală de interes chiar şi din partea celor care studiază în domeniul istoriei. Este foarte adevărat faptul că suntem net inferiori ucrainenilor în ceea ce priveşte dezvoltarea ştiinţelor socio-umane.

Un documentar excepţional despre Eminescu la NIT

Publicitatea comunistă promovează eroii români

Noul spot publicitar al comuniştilor, care plagiază o publicitate socială din Federaţia Rusă, promovează eroii români (Mihai Viteazul, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare).

Filmuleţul este departe de a fi reuşit. Textul este roşu şi se suprapune des cu fonul care este de aceeaşi culoare şi se mişcă prea repede pentru a fi citit. Nu mai spun de unele greşeli  în text (“propirul eu”).

Comparaţi şi voi versiunea rusească cu cea din Moldova:

Încă odată despre “fascism” şi “nazism”

În “Metapedia” (o enciclopedia alternativă) găsim definiţia celor două doctrine de dreapta: nazismul şi fascismul. Din câte puteţi observa, descrierea este radical diferită de cea care se oferă tinerilor noştri în manuale:

Fascismul a fost doctrina politică adoptată de Benito Musolini, care a luat puterea în Italia după primul război mondial. Cuvântul “fascism” face referire la fascia romană, mănunchi de nuiele în mijlocul cărora se punea o secure, însemn rezervat unor magistraţi şi din care Mussolini a făcut simbolul mişcării sale^[1].

Doctrina fascistă poate fi caracterizată prin faptul că are ca obiectiv supremaţia statului asupra societăţii. În septembrie 1924, Mussolini a scris un studiu denumit “Prelude au Machiavel”, care a fost publicat în “Revue de Geneve”, şi în care explica relaţia individului cu statul: “Individul tinde inevitabil la atomismul social, căutând să evadeze necontenit, să nu se supună legilor, să nu plătească impozitele, să nu facă războiul. Puţin numeroşi sunt aceia -eroi sau sfinţi- care îşi sacrifică eul lor pe altarul statului. Toţi ceilalţi sunt, virtual sau de fapt, în revoltă contra statului”^[2].

Revista AXA nr.11 (prezentare subiectelor)

Eminescu azi

Marius TĂRÂŢĂ

„Recuperarea trecutului naţional, care nu putea avea loc decît pe o platformă conservatoare, şi nicidecum liberală, venea din criza valorilor burghezo-democrate sau liberale. Dar… E un dar semnificativ, romantismul eşuează în majoritatea ţărilor. La noi însă romantismul, denumit şi romantism tîrziu, se situează pe o platformă sensibil diferită de cea paneuropeană. Aceasta a avut loc prin Eminescu. Or Eminescu nu e doar diferit faţă de majoritatea romanticilor europeni, dar e şi diferit de romantismul românesc (care l-a precedat) în genere. Romantismul românesc a fost paşoptist. Cine au fost paşoptiştii? Cei care s-au format în Occident”.

Soarta dreptei în Estul Europei

Dan Avram MUREŞAN

„Calea spre succes va fi una grea, lungǎ şi anevoioasǎ, un sacrificiu demn de fǎcut. Atât timp cât vor exista omeni care sǎ creadǎ în libertate, demnitate umanǎ, moralitate şi democraţie va exista şi nucleul pe care se va putea clǎdi o forţǎ politicǎ veritabilǎ de dreapta. Lumea a ratat oportunitatea ivită în momentul căderii comunismului de a pune stânga în defensivǎ pentru totdeauna. Stânga era în pericol de dispariţie, a luptat din toate puterile pentru a supravieţui şi a ieşit învingătoare, dar aşa cum nici comunismul nu a fost veşnic, nici socialismul nu va reuşi sǎ menţină controlul asupra lumii la infinit. Cât de repede vom inversa tendinţa de creştere a stângii depinde doar de puterea şi voinţa oamenilor de dreapta”.

Revista AXA nr. 10

Cele o sută de zile ale lui Barack Obama

De Dan Avram MUREŞAN

“Pe plan domestic, primele o sută de zile ale noului preşedinte s-au caracterizat prin aroganţă şi lipsă de precauţie. Ajungând la putere pe un val care i-a asigurat un Congres loial, Obama nu a ezitat să promoveze ideile sale de stânga, chiar şi impotriva voinţei multor membri ai partidului său. Congresul a avut la îndemână mai puţin de 12 ore pentru a studia proiectul de lege de 1.073 pagini al „stimulusului” economic, iar Obama a început deja să facă presiuni asupra reprezentanţilor democraţi care s-au declarat neliniştiţi de magnitudinea noului buget de 3,5 triliarde de dolari”.

“Ergenekon” secretul unei lovituri de stat nerealizate

De Octavian RACU

„Puciul era programat să aibă loc în patru etape. Iniţial, nişte mercenari, apropiaţi de Partidul Muncitoresc Kurd, urmau să înfăptuiască un şir de asasinate la comandă, care trebuiau să revolte societatea turcă şi să provoace manifestaţii de protest în masă. Acestea erau prevăzute să se soldeze cu ciocniri violente între manifestanţi şi poliţie, iar mai târziu, şeful camerei de comerţ din Ankara Sinan Aygun (care urma să devină premier după puci) ar fi îndemnat armata să instaureze „ordinea şi dreptatea” în ţară. În cele din urmă, militarii urmau să preia puterea exact aşa cum s-a întâmplat în 1960, 1971 şi 1980”.