Internetul – un nou mijloc de manipulare?

Suntem obișnuiți să considerăm internetul drept un spațiu al libertății și non-manipulării. În contrast cu el, televizorul, un simbol al unei epoci mai vechi, apare drept un mijloc al dirijării „minții umane”. Într-adevăr, inițial televiziunea constrângea omului să respecte nu doar un anumit orar de programe, dar și să se acomodeze la conținutul emisiunilor. Internetul ca un mijloc de restrângere a timpului și spațiului, utilizatorul a primit posibilitatea de a alege când și ce dorește să vadă.

Este foarte important să privim aceste două surse de informare nu ca niște simple unelte, ci ca niște simboluri a unor paradigme: televiziunea – simbolul paradigmei moderne – cu norme rigide, care impune individului anumite modele de comportament, internetul – simbolul paradigmei postmoderne, relativ lipsit de norme, flexibil față de necesitățile individului. În primul caz omul este spectator, în cel de al doilea caz – utilizator.

De dragul unificării, trupele de pacificatori trebuie să dispară

Încrederea nu poate fi cultivată cu țevile de arme. Prin urmare, posturile trupelor de pacificatori trebuie să dispară. Cetățenii de pe ambele maluri trebuie să scape de sentimentul de insecuritate, iar casele din satele de pe linia frontului, care zac părăsite, trebuie să revină la viață.

Sunt mai mari șanse să apară un conflict armat când prin zonă se plimbă oamenii cu armele încărcate decât atunci când prin regiune nu va exista niciun soldat înarmat. Cine vorbește despre o eventualitate reaprinderii unui conflict fie este un provocator, fie o persoană bolnavă psihic.

Cu ce ne-ar putea fi util Şevciuc?

Desigur, nu putem pretinde şi spera multe de la noua administraţie de la Tiraspol, pentru că „nu vremea este sub om, ci omul sub vremi”. Dacă cineva speră că noul lider al regiunii separatiste va veni cu braţele deschise la Chişinău, se înşeală amarnic. Pe lângă unele circumstanţe subiective (cum ar fi ambiţiile foştilor lideri transnistreni) există şi unele circumstanţe obiective (interesele geopolitice a Rusiei, existenţa anumitor structuri şi relaţii economice).

Rebrandingul PCRM-ului în favoarea cui?

Indiscutabil, PCRM are nevoie de un rebranding. Dintr-o masă marasmatică şi moldovenistă, acest partid ar putea avea şansa să devină cu adevărat o forţă patriotică. Cred sincer că forţa a unei lavei distructive pateu fi canalizată într-o direcţie pozitivă. Partidul Comuniştilor este astăzi asemenea unei ferme după desfiinţarea kolhozului părăsite care îşi aşteaptă stăpânul. Problema constă în cine va fi acel ideolog şi iniţiator al schimbărilor în acest partid. Cine şi în folosul cui va fi pus fostul PCRM. „Marii sfătuitori” de la centrul israelian AVA.md, care, desigur, se văd pe sine călare pe val? Mă tem că astfel de scenarii ar putea avea consecinţe destul de tragice atât pentru foştii comunişti, cât şi pentru Republica Moldova. Mai bine PCRM să rămână în mâinile unor marasmatici moldovenişti, decât în mâinile unor şarlatani străini.

Din păcate, la această oră, nu există nicio forţă politică ideologică sănătoasă care ar putea împinge clasa politică spre un proiect naţional serios.

Iată de ce cred că în pofida faptului că PCRM are nevoie de o schimbare, spre binele întregii societăţi, lucrul acesta ar fi bine să mai întârzie, până la apariţia unui moment mai prielnic.

Declarație cu privire la acțiunile de discreditare a drepturilor omului

În ziua de 11 iunie, mai mulți reprezentanți ai societății civile au organizat o contramanifestație împotriva acțiunilor de discreditare a declarației universale drepturilor omului și promovarea unor mesaje incompatibile cu o societate democratică și sănătoasă din punct de vedere moral.

Așa-numitul marș “Pentru Drepturile Omului şi Nondiscriminare” reprezintă o sfidare la adresa statului de drept, un atentat la suveranitatea țării și valorilor naționale.

Mesajul și ideile pe care le promovează cele câteva organizații străine nu au nimic în comun cu apărarea demnității umane, ci dimpotrivă, reprezintă și o sfidare a bunului simț. Scop real al acestora este crearea unor tensiuni și divergențe în interiorul societății noastre, ascunzându-se în spatele unor grupuri sociale defavorizate.

Curtea de Apel a făcut dreptate: postului Moldova 1 i s-a interzis să facă propagandă pro-pederastică

Straniu, foarte straniu: Preşedintele Consiliului de Observatori, Eugeniu Râbca, consideră ca fiind “o imixtiune în politica editorială a companiei publice „Teleradio Moldova” demersul anumitor grupuri sociale de nedifuzare a filmului „Drepturile omului pe ecran: drepturile minorităţilor sexuale”. „Nedifuzarea acestui film ar însemna cedarea în faţa presiunilor parvenite”, a declarat Eugeniu Râbca pentru Info-Prim Neo.

Să înţeleg că insistenţa grupurilor de a-şi face propagandă ideologică murdară prin intermediul postului naţional de televiziune nu este o „imixtiune”? Doamna Râbca uită că nemulţumirile nu vin din partea „unor grupuri izolate”, ci din partea întregii societăţii, din banii căreia domnia sa primeşte leafa.

Slava Domnului, Curtea de Apel a făcut dreptate!

Războaiele în reţea. Organizaţiile-reţea (partea I)

Războiul în reţea („netwar”) este un concept american, care defineşte un nou model al noului model de luptă în societatea postmodernă. Acesta nu trebuie confundat cu „cyberwar”, care se referă la războiul purtat în reţelele virtuale.

Ideea centrală a războiului-reţea constă în vulnerabilitatea organizaţiilor ierarhic-birocratice (partidele, organele de forţă, statul) faţă de structurile nonbirocratice (organizaţii-reţea). În veacul vitezei şi informaţiei, puterea este definită prin capacitatea unor structuri de a se organiza şi modela rapid, făcând faţă schimbărilor rapide din mediul extern. În acest mod, modelarea unor reţele sociale permite unor actor cucerirea nonmilitară şi controlarea a altor actori (guverne, partide, grupuri sociale etc.).

Serviciul de Informaţii şi Securitate: “Noua Dreaptă nu a participat la evenimentele din 7 aprilie 2009″

Asociaţia „Noua Dreaptă” salută clarificările făcute de Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS) în legătură cu aşa-numită „implicare a Noii Drepte” în tragicele evenimente din ziua de 7 aprilie 2009.

În raportul prezentat de către vice-directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate Valentin Dediu în cadrul şedinţei Parlamentului din 14 aprilie 2011, se constată că nu există probe cu privire la implicarea a grupului informal „Noua Dreaptă” în evenimentele din 7 aprilie 2009.

Acest lucru demonstrează faptul că timp de 2 ani, asociaţia „Noua Dreaptă” a fost victima unui război informaţional instrumentat de anume cercuri politice, cu scopul de a „identifica” un „ţap ispăşitor” pentru vandalizarea clădirilor guvernamentale, precum şi o sperietoare care ar putea fi utilizată în procesul de luptă electorală.

În acelaşi timp, raportul SIS demonstrează lipsa unui fundament legal şi incorectitudinea manifestată de Ministerul Justiţiei din Republica Moldova în refuzul de înregistra asociaţia „Noua Dreaptă”, în baza informaţiei difuzate de unele instituţiile media afiliate PCRM. 

NED – sponsorul “revoluţiei internaţionale”

Ce este “National Endowment for Democracy” (NED)? Este o fundaţie înfiinţată de Congresul American în 1983, cu suportul administraţiei preşedintelui Ronald Reagan, care se ocupă cu distribuţia banilor alocaţi din bugetul SUA organizaţiilor non-guvernamentale şi instituţiilor media din întreaga lume, pentru menţinerea la putere, în diverse state, a politicienilor convenabili politicii oficiale a Washingtonului. NED a fost creat după modelul fundaţiilor germane, cu scopul evitării acuzaţiilor de implicare directă a serviciilor secrete americane (CIA) în problemele politice interne ale statelor din Europa de Est, lumea a treia şi Asia,  precum şi pentru o „gestionare mai eficientă a resurselor financiare”. În fiecare an sumele alocate „democraţiei globale” de către Congresul american erau tot mai mari, ceea ce necesita o oarecare oficializăre a sponsorizărilor acordate regimurilor proamericane.

Pentru a funcţiona mai eficient, NED finanţează patru structuri autonome: American Center for International Labor Solidarity (patronat de Federaţia Sindicatelor din SUA), Center for International Private Entreprise (patronat de Camera de Comerţ din SUA), International Republican Institute – IRI (patronat de Partidul Republican din SUA), National Democratic Institute for International Affairs – NDI (patronat de Partidul Democrat din SUA). Construită în acest fel, reţeaua sponsorizată de NED imită fidel o structură pluralistă şi diversificată a societăţii civile.

Trebuie să interzicem finanţarea din afara ţării a “societăţii civile” şi a cultelor religioase?

Să fim realişti, în Republica Moldova nu există o societate civilă în sensul deplin al cuvântului. O mare parte a asociaţiilor obşteşti, care activează pe teritoriul nostru, nu sunt decât „prestatori de servicii” şi există exclusiv din contul finanţatorilor străini, în timp ce societatea civilă funcţională, care ar corespunde intereselor societăţii noastre, trebuie să dispună fie de surse de finanţare proprii, fie să dispună de alte surse materiale din interiorul Republicii Moldova. Sponsorizarea este un lucru foarte sensibil, deoarece dictează interesele unui oarecare grup. Or, cine poate răspunde astăzi, interesele cui le reprezintă organizaţiile non-guvernamentale care sunt finanţate de instituţii din afara ţării? Oare activitatea acestor asociaţii nu pune în pericol securitatea naţională a Republicii Moldova?

De ce în Republica Moldova activează nestingherit un şir de culte totalitare, precum martorii lui Iehova sau „Biserica Unificării”, activitatea cărora este interzisă în mai multe state ale lumii, din cauza subminării securităţii naţionale?