Din cauza crizei familiei tradiţionale populaţia Moldovei este pe cale de dispariţie

„Iarna demografică” a devenit o noţiune obişnuită prin care specialiştii descriu etapa prin care trece, în prezent, întreaga populaţie a planetei. Ei afirmă că este pentru prima dată în istoria omenirii când creşterea economică în Europa este însoţită cu scăderea numărului populaţiei. Specia umană este supusă unui proces intens de depopulare, în pofida unei aparente creşteri a numărului populaţiei globului. Scăderea ratei natalităţii, migraţia populaţiei apte de muncă sunt procese care se reflectă negativ asupra capitalului uman din mai multe state. Noile generaţii de specialişti din diferite domenii nu reuşesc să înlocuiască vechile generaţii, unele ramuri falimentează din cauza insuficienţei de personal calitativ.

Conform studiului Institutului Demografic din Viena, în anul de studii 2007-2008, contingentul şcolar din Republica Moldova s-a redus cu 27 la sută faţă de anul de studii 2000-2001. Dacă luăm în considerare şi scăderea nivelului calităţii studiilor, Republica Moldova este în pericol de a rămâne fără forţă de muncă calitativă care ar atrage capitalurile străine. În prezent, deja se face resimţită insuficienţa de specialişti în diverse domenii. Potrivit datelor Organizaţiilor Naţiunilor Unite, în anul 2050 vom avea pe glob cu 248 de milioane mai puţini copii cu vârsta de până la 5 ani decât în prezent.

Tinerii ruşi vor o renaştere a naţiunii, românii când o vor dori?

În perioada 16-18 octombrie, Centrul de Studii Conservatoare (CSC) din cadrul facultăţii de sociologie a Universităţii de Stat din Moscova, „M.V. Lomonosov” a organizat a doua ediţie a şcolii de toamnă de sociologie pentru studenţii din capitala rusă şi regiunile Rusiei.

Centrul de Studii Conservatoare CSC, care este condus de cunoscutul sociolog, filosof şi geopolitician rus Alexandr Dughin, reprezintă una din cele mai importante instituţii care încearcă să ofere soluţii academice crizei identitare cu care se confruntă naţiunea rusă după căderea Uniunii Sovietice.

Sociologia politică a lui Mihai Eminescu

Istoria umanităţii, pentru Eminescu reprezintă o luptă dintre individualism şi ideia de stat. Dacă prin individualism, se înţeleg interesele particulare şi de grup, prin ideea de stat, Eminescu presupune armonizarea intereselor existente în societate, relaţiile din cadrul aceasta fiind privite ca un „război tuturor împotriva tuturor”, iar diferenţa socială este o necesitate organică pentru funcţionarea normală a societăţii.

Pentru Eminescu, societatea/naţiunea şi statul sunt elemente absolut distincte. Dacă celei dintâi el atribuie mişcare, schimbare permanentă, celei din urmă, continuitate şi stabilitate. Pentru materializarea acestei idei, spune gânditorul român, „trebuieşte o familie ale cărei interese să fie acelea ale armoniei societăţii, care să fie bogată când toate clasele sunt bogate, puternică când toate sunt puternice”. Această familie este dinastia monarhică, unica capabilă de a garanta stabilitatea politică, în opinia lui Eminescu.

O ideia opusă monarhiei este republica. Eminescu distinge două tipuri de republici: cele antice, în care dominau castele, rigide şi stabile, şi republicile moderne, în care domină „clasele movibile”, flexibile şi în permanentă schimbare. Pentru ambele tipuri de republici este caracteristică exploatarea claselor inferioare de către cele superioare. Ceea ce deosebeşte republicile antice de cele moderne este faptul că exploatarea păturilor inferioare de cele superioare este justificată cu ajutorul ideologiei liberale. „Libertatea e libertatea de a exploata, egalitatea e egalitatea de a deveni tiran ca şi vecinul meu, fraternitatea – un moft ilustrat prin ghilotină”, spune Eminescu.