Versuri

ADIO

Adio, draga mea, adio
Sărutul tău salvez în plic
Şi ascunzându-l într-un Blaga
Îl vând în Piaţă pe nimic

Adio, draga mea, adio
Cu macii roşii prinşi în păr
Udaţi în lacrimi pentru altul
Îi laşi să moară-n şifoner

Adio, draga mea, adio
te las notată în CV
Şi versul tău mai las să curgă
În depărtările pustii.

VISE FLORALE

Flori de mac, în jur pădure
Vreau în ea să rătăcesc
Să cuprind în braţe dealul
Şi cu suflu-mi să-l topesc
Să cuprind în palmă floarea
Şi nectarul ei să simt
Să miros petala moale
Şi tot sufletul să-mplânt
Şi-n accese de furie
Să smulg zidului marama
Şi să intru-n paradisul
Unde mă născuse mama

human_warrior_by_sabin_boykinov-d4ifgzq

DOMNITORUL

Să nu vii tu, Ţepeş, doamne
Cât de mult nu te-ar ruga
Să-i mai laşi să putrezească
jinduind dreptatea ta.

Până nu vor strânge pumnii
Până n-ar scrâşni din dinţi
Să se-mpută toţi în cloacă
Şi să-şi iasă toţi din minţi.

Să dispari! O, neam nemernic
Dacă nu mai vrei să lupţi
Dacă nu mai vrei dreptate
Să dispari de pe pământ!

De nu ştii să ţii tu arma
De nu ştii ce-i legământul
Să-ţi mănânce ochiul viermii
Şi durerile – mormântul .

Iar de vreţi scântei şi focul
să se-aprindă în popor
Mai năşteţi şi-n veacul vostru
Un alt vrednic domnitor.

Ce ivindu-se în lume
Respectând pe cei străbuni
Să dea foc la puşcărie
Şi la casa de nebuni.

С ДУШОЙ 

05-ghost

Мой глаз остыл и сердце может,
Как лёд остыла, и в прихожей
Душа дрожит, мандраж колотит,
Её мороз скребет по коже

Ты подойди ко мне поближе,
Я не кусаю, я не вижу.
Твой юный след целует ниже,
Тебя я снова ненавижу.

Как будто опасаясь плена
Твои мечты бегут по венам,
Всю дозу счастья в кровь вливая.
Убей скорей себя родная.

SOLDATUL PRIBEAG

Casa mea cu aripi de carton
Rătăcit la intersecţii de şosea
Ca un pui de cuc uitat pe un balcon
Două linii paralele-i viaţa mea.

Puşca strâng la piept ca pe-o iubită
Şi fumez din ultimă ţigară
Toată omenirea e grăbită
Să ne părăsească de la gară.

Am plecat. Adio, locuri dragi
Mă întorc, privesc în urmă şi mă doare
Eu speranţa mi-am ascuns-o prin desagi
Şi conductorul îmi urlă a plecare

TESTAMENTUL

Din nou pe bulevarde, trec marşuri şi parade
Scrâşnesc din dinţi nebunii şi îngerii cu grade
Iar ţara plictisită, se cască la vitrine
Vânzându-şi fecioria pe vin şi mandarine.

Departe, căi ferate duc vise şi speranţe
Şi macul s-a uscat tot stând pe la fereastră
În nopţi cu insomnii, visez mereu războaie
Soldaţi mei urlând şi sângele şiroaie.

Privesc la buletine, ne mint că n-ai mai fi
Noi pierdem orice luptă, din frica de-a muri
Trec tancuri prin oraşe şi lasă numai umbre
Pe străzi, printre ruini, din noi rămân doar urme

Doar cât mai cred în tine şi cât te mai visez
Exist în astă lume şi mai cunosc un crez
Şi prin câmpii minate culeg mănunchi de flori
Şi-n ele testamentul îmi scriu în trei culori.

În huma asta carnea pe veci aş vrea să-mi las
Ca să-ţi sărut piciorul la fiecare pas
Şi râu să curg prin plaiul, de unde ai plecat
Un mac să cresc în palme şi să ţi-l las pe pat.

POMUL

În noaptea asta a căzut un pom
Uscat de vremuri vitrege şi laşe
Din rodul său nu s-a hrănit un om
Ci multe suflete din sate şi oraşe.

Sub bolta lui sărutul au sădit
Copilele cu suflete curate
Şi frunza lui destul a pătimit
Cuvintele crestându-şi într-o carte.

Din pâine şi din vin la rădăcini
Gustau cuminţi buneii şi părinţii
Şi mierea cea culeasă de albini
Gustau copiii, îngerii şi sfinţii.

Căzut-a pomul singur, în tăcere
Uitat şi singuratic ca un lup
Suspinul plin de lacrimi şi durere
Îl va păstra mereu bătrânul lut.

casaCALĂ
Cât aş vrea să fii o cală
Pură, rumenă şi goală
Doar că pusă în cutii
Cală tu mai poţi să fii

Ţi-au străpuns tulpina colţii
Ţi-au furat albeaţa hoţii
Ce păcat că printre vii
Cală nu mai poţi să fii

CÂNTEC SURD
Mană de-aş gusta din cer
Mierea lunii de-aş sorbi
Inima de-ar fi din fier
Fără tine aş pieri

Tu, tristeţea mea fatală
Răsărită dintr-un colţ
Ia-ţi o rochie de gală
Şi dansează printre morţi.

Tu lumină din lumină
Ca nectarul de pe flori
Ca un vierme eşti în mine
Cât de mult aş vrea să mori!

AMINTIRE
Amintire. Praful de şosea
Sunt exact ca tine
Azi aici, mâine colea
Doar în ceaţa nopţii
Se strecoară lin
Un mortal venin
Dulcele blestem
Un apus de stea
Printre brazi şi pini
Ea

ÎN PLOAIE
Hei, auzi? afară plouă iar
Şi tu din nou îmi taci ca o icoană
Eu ţi-am adus cuvintele în dar
Iar tu mi-ai dat un zâmbet de pomană.

Şi plouă fără milă în grădină
Dulăul stă în tindă meditând
Şi eu aştept vreo veste de la tine
Prin spaţii infinite rătăcind.

O, iată! Iată Soarele răsare
Îmi iese ca speranţa dintre nori
Dar vestea de la tine nu apare
Şi sufletul mi-l vând la negustori.

BLAJINII
Când viii nu mai ştiu a plânge
Şi mila nu mai bate pe la porţi
Cu buzele muşcate pân la sânge
Noi iarăşi ne întoarcem la cei morţi.

Cu paşi timizi la crucile uitate
Mâncate de rugină şi de vânt
Noi în tăcerea lor găsim dreptate
Şi iarăşi le depunem legământ.

Şi când vom fi distruşi de neputinţe
Tot alergând prin lacrimi, vânt şi ploi
Ne vom ruga la huma lor fierbinte
Să ne primească-n gazdă şi pe noi.

PAŞTELE
Odraslă alintată,
a Tatălui Ceresc
În pieptul tău de piatră
Seminţele-ncolţesc.

Şi vântul tău năprasnic
Zădar străpunge rana
Şi focul arde straşnic
Şi mi-e deschisă vrana

Zădarnic de icoane eu îmi ascund privirea
Tot aşteptând de prin străini vreo veste -
Fără tine raiul mi-e străin şi mântuirea
Iad îmi este

MIGRAŢIE
Tu tot îmi spui că vrei să pleci
Nu vezi în viaţă niciun sens
Eu cioburi strâng, ca gheaţa reci
Şi mă scufund în fumul dens.

Cafeaua neagră s-a răcit
În jurul meu e foc şi scrum
Dar totuşi frig e înzecit
Şi niciun semn nu e pe drum.

Mă arde gerul şi întorc
Spre tine ochii îngrozit
Şi văd cum se topeşte-n foc
O mare stană de granit.

Eu cioburi strâng, ca gheaţa reci
Şi mă scufund în fumul dens.
Iar tu îmi spui că vrei să pleci
Nu vezi în viaţă niciun sens.

NEMERNICI CU LICENŢE DE POEŢI
Nemernici cu licenţe de poeţi
Ca peştii vând la colţuri poezia
Apoi îşi pun portrete pe pereţi
Şi îşi măsoară unul altuia mândria.

Ei laurii îmbrăcă zi de zi
Făcându-şi plecăciuni pe la oglindă
„Să ne trăieşti, maestre!”, „O, mersi!”
Şi astfel ei prin viaţă se perindă.

Cadavrul lor împrăştie duhoarea
Şi lira nu mai are niciun rost
Bătându-şi la palatul său cărarea
Ei muza violează-n zi de post.

Credinţa de o schimbi pe-un colţ de pâine
Iar sufletul de-neci într-un pahar
Degeaba ştie mâna ta să scrie
Şi foaia o mai cheltui în zadar.

NOAPTEA MĂCELARULUI

Noapte, îţi laşi pleoapele pe noi
Basul inimii în tâmple ne răsună
Noaptea îi iubeşte pe cei goi
Când suspinul şi furia îi cunună.

Ne mişcăm în dansuri africane
Tu pe un cârlig şi eu pe alt cârlig
Se cojesc vopsele din icoane
Peste cei mai mari stă cel mai mic.

Cea de-a patra primăvară, fără Soare
Cea de-a opta lună fără somn
Hai, despică-ne în patru, măcelare
Şi mai lasă-mă, mai lasă-mă să dorm.

MUŞCĂ-MĂ, UCIDE-MĂ

Muşcă-mă, ucide-mă
În pustiu aruncă-mă
Eu sunt tot ce a rămas
Dintr-o lume fără glas

Calcă-mă, străpunge-mă
Pe cârlig agaţă-mă
Sufletul mi-e zob
Trupul îmi e rob.

Eu sunt cel ce a pierdut
Un bilet spre absolut
Glonte, stropi de cerebel
Pe asfaltul meu rebel…

Muşcă-mă, ucide-mă
Printre cruci ascunde-mă
Eu sunt tot ce a rămas
Dintr-o lume fără glas

SPINII

De-aş putea, aş mai bea. De-aş iubi, aş urî.
Prin zăpadă desculţ, în pustii aş pleca
Prin păduri, printre spini în genunchi m-aş târî
De-aş credea, aş muri, de-aş vedea, aş picta.

Eu din somn mă trezesc, parcă iar aş muri
Torn în suflet – să sting, parcă torn gaz pe foc
Şi pe spate-l croiesc el începe-a scânci
Spini din inimă scot, ei îmi cresc iar la loc.

Eu cu spinii aceşti, sunt pe lume adus
Şi prin ei mi-a fost dat, să iubesc, să urăsc
Sub o cruce de fier sau sub una de lemn
Voi veni să-i îngrop, unde rozele cresc.

NOCTURNE

Mii de fiare-n carnea mea se-mplântă
Mii de draci în mintea mea se nasc
Mii de patimi ochii mei alintă
Gânduri negre nopţile mă pasc.

Trec cioroii peste amintire
Vântul rece suflă prin obloane
Fuge trenul nostru în neştire
Unde nu ajung nici avioane.

Visul sfârtecat de frontiere
Pleacă măcinat de isterie
Sufletul ascuns în noptiere
Plânge şi se pierde-n agonie.

ALEGEREA

Poţi să fii doar o jivină
Să asculţi „culcat, sculat”
Dar mai poţi să fii lumină
Lumea dând-o peste cap

Poţi să fii o nicovală
Poţi să fii şi un ciocan
Dar ma poţi să fii şi-o navă
Ce străbate-un ocean

Între-a şti şi să-nţelegi,
Între da şi între nu,
Condamnat eşti să alegi
Dintre toate ce vrei tu.

DRAMA 1947

Sare în ochi
Scuipat de deochi
Şi calea ferată pe rană
Vagoanele trec
Cioroii se-ntrec
Cântând simfonia macabră.

Pistoale de fier
Se roagă spre cer
Icoana din colţul cămarei
În suflet – un nod
Tresare un plod
În trupul femeii din casă.

Şi câinii din sat
Nemernicii, tac
Doar noaptea scânceşte la poartă
Un foc din cămin
Tutun şi vin
Soldaţii cerşesc pe la case.

SINGURĂTĂŢII RECI (domnişoarei I.)

Se prelinge toamna la fereastră
Ceaiul frige palmele de gheaţă
Plictisită vremea trece ondulată
Prin cămara rece şi pustie.

Vin cuvinte fără cuvântare
Se rotesc în juru-i pe orbită
Se preschimbă viaţa în zerouri
Şi în unităţi decorative.

Dar deschide-ţi pieptul tău spre soare
Şi primeşte razele în tine
Lasă para focului să ardă
Fierul roşu inima să-ţi frigă.

Ţipă, urlă, strânge pumnii tare
Rugul jertfa mielului înghite
Să topeşti zăgazurile gheţii
Renăscând în matca tinereţii.

ÎN APARTAMENTUL EVEI (domnişoarei A.)

Un ceai amar şi fumul de ţigară
Şi geamul desfăcut cuprinde cerul
Picioare goale, podeaua îngheţată
Cămaşa mea şi tu ca o pisică.

Atenţie! Când treci pe lângă vise
De sus aici mai cade tencuiala
Nu te juca cu lama, măi copile
Că s-ar putea să treacă peste vamă.

Sub plapuma e cald şi este bine
E micul rai din iadurile iernii
Ascunde-te aici, micuţa Evă
Nu vezi că ţi-a murit caloriferul?

HORA

Noi visele le trecem la avort
Când ceasul ne petrece la culcare.
Când clopotul ne cheamă la raport,
Băgăm pe gât pastilele amare.

Noi hora după horă o petrecem
Din răsărit şi până la apus
Aliniaţi prin viaţa noastră trecem
Plecând în jos, sperăm s-ajungem sus.

Şi seara ne ascundem printre gratii
Cu ochii stinşi, plecaţi prin labirinturi
Secaţi de vlagă, suflete legate,
Ce caută-n pustiul său adâncuri.

PIATRA (domnişoarei D.)

Am să pun o piatră de mormânt
Şi pe ea voi scrie visul
Din cinci buchii – un cuvânt
Să astup cu el abisul.

Voi lega de garduri viaţa
Şi-oi pleca pe câmp aiurea.
Să nu iasă-n păr albeaţa,
Voi chema la joc securea.

De vrei sânge, dau şi sânge
De vrei voia, dau şi voia
De vrei sufletul – înfrânge
Dă-mi doar visul înapoia.

DIN CETATE

Drumuri răzleţite ne-au adus în mlaştini
Îşi aşteaptă mielul zilele de paşte
La beţii, în praznic dănţuie poporul
Mamele îşi rup matca cu toporul
Târgul cel de sclavi vinde libertate
Dinte pentru dinte, frate pentru frate
Biciul, zăhărelul dreg egalitate
Moartea ne adună şi ne dă dreptate.

SCÂNTEI (domnişoarei D.)

În lumea fără de lumină
Scânteiele străine-mi sunt
În întunericul din mine
Ele îmi sapă un mormânt.

RĂBOJ (domnişoarei D.)

Cuvintele dispar ca fumul în cer.
Noi căutăm tot ce-am pierdut demult.
Visele noastre ca iluzii pier.
Eu te ascult.

Tu spui că nu există niciun rost
Să lupţi, să mori şi apoi să învii
Nu mai contează ce a fost demult.
Cândva demult.

Dar eu mă simt străin de lumea ta
O altă cale pe răboj mi-au scris.
Pe drumul Soarelui în zori pornesc.
Am să pornesc.

Doar jertfe şi victorii sunt
De bătrâneţe şi de moarte leac.
În ochii mei sclipeşte focul viu
Şi noul veac.

PUSTNICUL

Da, sunt anacronic
Scuip în faţa timpul
Sug din sfârcul vieţii
Râuri de iubire.

Sunt rămas în urmă,
Urma mi-e speranţa
Paşii mei sunt lupte
Solul mi-e iubire.

Da, sunt un sălbatic
Urlu-n fericire,
Muşc cu dinţii carnea
Trupului iubirii.

Am plecat din lume
Ca să fiu cu mine
Să renunţ la nume
Să trăiesc prin Tine

Ca botez să-mi fie
Râuri de iubire.

TOMNATICE

Cerul pleacă dintre noi,
Scuturându-şi haina toamna
Ne-a lăsat străini în drum -
Triste umbre rătăcite.

Balansăm pe funii, viaţa
Ca prăpastia ne-nghite
Lingem lame ascuţite,
Presărăm cu sare rana.

Rupem venele cu dinţii
Încercând zadar norocul.
Ne înghite bezna nopţii,
Noi în suflet facem focul.

Ceasul ticăie în noi
Înghiţim cu sete viaţa.
Amintindu-ne de voi,
Se topeşte-n suflet ghiaţa.

Voi acolo sus, noi – jos,
Nu trimiteţi niciun semn
Aţi uitat de noi se pare…
Stând sub crucile de lemn.

AXIOMA

Două drepte paralele
Niciun punct comun, păcat
E o simplă axiomă
Şi nimic nu pot să fac.

RUGA

Păgâna mea credinţă.
Zeiţei-Mame sclav,
Mi-a fost să fiu odată,
De inimă bolnav.

Dar vai, cerescul Tată
Ce crunt blestem mi-ai dat
Să pierd în ceaţă chipul
Ce singur l-ai creat.

Să fi fost o pedeapsă
Sau doar o ispitire,
Să pui la încercare
Nemernica mea fire?

Cerşesc umil iertare
Sunt gata să mă pierd,
Doar chipul ei cel tainic
Mai lasă-mă să văd.

2012

Miros de moarte şi trădare
Ură, frică şi dispreţuri
Iubiri pierdute, depărtare
Copii cu steaguri, creştere de preţuri.

IUBITA MEA DIN NORDICE BALADE ( scrisoare finală)

Iubita mea din nordice balade
Din nou la drum, din nou în depărtări
Ne vom vedea vreodată oare?
Ce gânduri te-or purta, pe ce cărări?

Ce ziduri reci te vor cuprinde oare,
Ce voci străine te-or chema pe nume?
În seri de vară cine te-a cuprinde,
Într-un culcuș cu grijă cine te-a mai pune?

Cunosc, nimic în lumea asta nu e veşnic
Dar cât voi fi, voi aştepta până în zori,
Arzând în suflet ca un sfeşnic,
Ca o walkirie la mine să cobori.

Vom fi eroi poveştilor nescrise
Şi vom gusta a sufletelor roade.
Te rog, revino, cel puţin în vise,
Iubita mea din nordice balade.

LILITH

Deasupra lumii mute
Lilith ridică poala
Şi Soarele se stinge
în beznă ca tăciunea.
În veacul ei – regină
iar azi mireasă neagră,
Ea trupul său îşi vinde
Mulțimilor din urbe.
Când îşi întinde coapsa
Ei ochii îşi mănâncă,
Când ea despoaie sânul,
Ei buzele îşi taie.
Ea râde şi suspină
În orgia dementă,
Iar ei îşi smulg cu dinţii
Bucăţele de carne.
Copii lor ucid
Cu pietrele părinţii,
Cerşind iubiri şi patimi
Cadavrelor tăcute.
Lilith, regina lumii
Pe tronul său veghează,
Iar mamele-i ridică
În voce osanale.
Fecioare despuiate,
În jurul ei se plimbă.
Bărbaţii în demenţă
Îşi taie bărbăţia.
Iar Soarele dispare
Şi apa focul stinge.
Deasupra lumii negre
Începe lin să ningă.

REVOLUŢIILOR DE STRADĂ

O, biată plebe din oraș,
Din nou pe baricade,
Scrâșnind din dinți mereu te lași
Mânată-n “cruciade”.
Flămânzi sunteți, flămânzi sunt ei
Și fără patrii sunteți
Și râd dușmanii cei mișei
În “luptă” când vă duceți.
De v-ar vedea un voievod,
Cum vă certați prin târguri
De mii de ori ar fi murit
Privind a voastre râturi.
O, țară fără de eroi
O, țară fără mame,
Se duc bătrânii la război
Cu turmele infame.

CODUL SECRET

Peste o mie de ani,
tu și eu, praf de stele.
Nimic deasupra noastră,
Nimicul ca un aisberg între noi.
Și doar un șir de cifre, ca un cod secret
Tot duce prin galactici un „alo”.

7 APRILIE

Taci, auzi? În beznă țipete s-aud?
Se lasă veacul ca tăciunea peste lume,
Copilul căutând un adevăr
Îți sparge capul cu o piatră de minciună.
Bătrânii în tăcerea lor petrec,
Un sceptru se înalță pe ruine
și mâna ce îl ține tremurând
De sângele copiilor e plină.
În țara unde îngerii se vând
și dragostea o cumperi c-o țigară
Bătrânii în tăcerea lor petrec,
Rugându-se icoanei din cămară.

BALADA CELOR CE-AU PLECAT

Schingiuită, însetată,
peste vremuri toate treci
Tu, domniță basarabă,
toate știi să le-nțelegi.
Cu tăcerea-ți bătrânească
și un cuget de fecioară,
plângi copiii tăi de sânge
poposiți în altă țară.
Plângi, căci bulgărul de humă
Se preface în nisip,
Vatra casei risipită
Se preface în mormânt.
Ochiul tău încet se stinge
Fața pleacă în pământ
Nu mai poți cu lacrimi plânge
Cu tăcere doar mai plângi.
Toate trec, nimic sunt toate
Vor veni și vremuri noi,
S-or întoarce-n stol cocorii
Pe la cuiburi înapoi.
Și pe deal s-or coace struguri
Nunți vor fi și cumătrii
iar căsuța bătrânească
va fi plină de copii.

DRAMĂ BASARABEANĂ

Miros de toamnă basarabă,
Aleea parcului bătrân
Ca într-o dramă japoneză
Tu pleci, ei pleacă – eu rămân.

REGINEI EDENULUI

Între două lumi ne zbatem până la moarte
În lumea celor care „ştiu” şi lumea celor care „cred”
De ştim nu credem în nimic şi plângem
De credem, plângem după rodul din Eden

De cred în tine, plâng neîncetat
De ştiu pe tine vreau să cred în tine
De eşti regina ceea din Eden
Întinde-mi rodul cel cunoaşterii de bine.

2 thoughts on “Versuri”

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Pentru o dictatură a bunului simţ

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 967 other followers