Ortodoxie

Despre ateismul societatii contemporane


Despre problema existentei lui Dumnezeu si-a pus-o candva si Jean Jack Rousseau. Una din experimentele sale este destul de dur dar totusi destul de graitor. Filosoful francez a izolat un mic copil de la o varsta frageda intr-o cameruta timp de cativa ani. Cand i-a dar drumul afara, acesta a inceput sa se inchine soarelui, unica fiinta superioara pe care o cunoastea, semn ca ideea unei fiinte supranaturale este preexistenta la om. Am putea chiar afirma cu tarie ca a crede in ceva superior este o necesitate vitala a unei fiinte umane, mai mult un instinct decat o conceptie filosofica.

Este foarte interesant modul de gandire a unei persoane care se declara ateu si unei persoane credincioase. Matematicianul Blaise Pascal (care dealtfel era o persoana destul de credincioasa) afirma ca „omul crede in ceea ce iubeste”.

Hmmm…interesant. Oare ateismul nu este de fapt o ura a omului fata de ceea ce este infinit si absolut? Asa cum copilul se teme de intuneric, de inaltime, ateul se teme de ideea lui Dumnezeu. Groaza pe care il cuprinde pe acesta la ideea ca exista un pisc pe care acesta niciodata nu va putea fi cucerit, sa-l inteleaga pe cai rationale si sa-l stapaneasca il omoara. Ateului ii este frica faptul ca va realiza ca este de fapt o fiinta neajutorata si slaba, iata de ce are necesitatea vitala de a renega in permanenta un Dumnezeu de existenta caruia cunoaste in adancul suflectului.

In realitate, ateii sunt persoanele care sunt dominate de un soi de complex de inferioitate, pe care incearca sa-l depaseasca prin profanarea a ceea ce este sfant. Societatea, scoala, mass-media sunt cele care incearca sa inoculeze omului ca „totul poate fi stapanit”, „noi vom putea sa rezolvam toate problemele”, „solutia ideala la problema dvs. exista!”, inoculand ideea unei lumi care poate fi dirijata, organizata in mod rational. In adancul sau, omului intelege destul de bine superficialitatea acestor afirmatii, iar gandul ca nu poate stapani prezentul si viitorul ii provoaca o groaza. Moartea i se arata in fata si omul ca un strut neajutorat isi ascunde capul in nisip de ochii Celui de Sus.

Anunțuri
Standard

5 gânduri despre „Despre ateismul societatii contemporane

  1. Omul slab, care nu a realizat nimic la viata lui, incepe sa creada in Dumnezeu. E o scuza, si spera, ca poate cumva, dupa moarte o sai fie mai bine.
    Toate cele mai sus, sunt niste aberatii.
    Eu sunt ateu!, si nu ma tem de nici un Dumnezeu.
    Mie mii mila de oamenii care isi petrec o viata intreaga, inchinandu-ise cuiva. Si sunt spalati la creeri de cei mai smecheri, de preoti, de varfuri de secte, pentru a promova mai departe religia.

    Apreciază

  2. fourtyseven zice:

    Nu lovi în atei, fiindcă pot avea multe motive să nu creadă în Dumnezeu. Spre exemplu, eu, creştin, consider că este perfect valabil motivul „nimic nu poate fi infinit”. Zic valabil, şi nu 100% justificat (cu sensul de corect). În schimb, credinţa în Dumnezeu nu reprezintă doar o scuză…

    Apreciază

  3. Octavian Racu zice:

    Nu lovesc ci incerc sa inteleg. Da, intr-o oarecare masura le loveste, dar e un fapt inevitabil pentru ca insusi faptul ca cred este o lovitura.
    Explica-mi totusi cum s-ar impaca ideea cu „nimic nu este infinit” cu crestinismul?
    Dumnezeu este finit?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s