Ortodoxie

Frica fata de crestinismul revolutionar…


Muţi din cititorii revistei AXA au fost scandalizaţi de imaginea din numărul trecut al revistei. Unii au calificat aceasta ca „profanare”, alţii au rămas pur şi simplu stupefiaţi. Imaginea pe care am numit „ortodoxia revoluţionară” a rămas neînţeleasă…cel puţin, e bine că a trezit ceva reacţii. Aş fi nesincer dacă aş spune nu m-am aşteptat la astfel de reacţii.

Imaginea prezenta un tânăr non-conformist care înalţă un steag cu monograma lui Hristos în mijlocul tabloului apocaliptic al unui oraş în ruine.

Desigur, un creştinism revoluţionar, aşa cum este ortodoxia, iar când vorbesc aici de „revoluţie” nu am în vedere un fenomen social, ci unul spiritual, contrastează puternic cu un creştinism „domesticit”, „comod” cu care suntem obişnuiţi, specie de creştinism este criticată de marele scriitor rus în romanul „Fraţii Karamazov” în episodul „Marele Inchizitor”.

Este vorba de secolul XVI, când pe pământ, pe neaşteptate coboară Mântuitorul printre oameni şi îndată este arestat de către cardinalul catolic („Marele Inchizitor”). Hristos este întemniţat. Într-o noapte, cardinalul, care a coborât la cel întemniţat spune:„Fiindcă numai acum suntem în măsură pentru prima oară să ne gândim la fericirea oamenilor. Aşa cum a fost el plămădit, omul e un răzvrătit din fire, dar crezi tu oare că răzvrătiţii pot avea parte de feri¬cire? Ţi s-a spus răspicat, stăruie bătrânul, ţi s-a atras doar atenţia asupra acestui lucru, ţi s-au dat destule avertismente, pe care însă tu le-ai nesocotit deopotrivă, respingând singurul mijloc care putea să-i facă pe oameni fericiţi.”

“Îndrăzniţi, eu am buriut lumea” (loan 16:33), spune mântuitorul. Şi acest îndemn este urmat de cea mai mare revoluţie din istoria omenirii. Nu împotriva unei orânduiri sociale sau un regim ci chiar împotriva “lumii”!

Mircea Eliade in unul din articole sale dedicate ortodoxiei spune: „Daca voim sa ramanem sinceri pana la urma, trebuie sa marturisim: acei dintre ortodocsi care au dus o viata lipsita de nelinisti si experiente launtrice, nu sunt adevarati ortodocsi. Cred, poate; dar nu stiu ce sa creada si nu cunosc pretuirea credintei, cand sufletul se intoarce de pe pustiile invataturilor lumesti.”

Ortodoxia nu se poate transforma într-o instituţie de asistenţă socială, aşa cum s-a întâmplat cu catolicismul sau protestantismul. Ortodoxia a fost şi trebuie să rămână o formă ai luptei omului împotriva lumii. Este grăitoare lozinca unei comunităţi ortodoxe din SUA înfiinţată de nişte foşti punkişti: “Moarte Lumii!”.

Nu ar fi de mirare dacă pentru majoritatea populaţiei un astfel de creştinism ar parea “sălbatec”, “inuman”, “anarhic”, ar trebui să ne amintim că în primele veacuri creştinii erau învinuiţi de autorităţile imperiale romane de “propagarea urii”.

Ideea că mântuirea poate veni doar prin Hristos părea şi atunci o injurie la adresa întregii lumi păgâne.

Nici azi lumea nu este mai puţin păgână în esenţă. Iată de ce a fi creştin ortodox, a trăi ortodoxia ar însemna un atac dur la adresa întregii societăţi globale. Acest lucru sperie pe mulţi “habotnici” care sunt obişnuiţi să-şi facă datoria de “bun creştin”, fără a trăi ortodoxia, aşa cum făceau pe timpul lui Hristos şi fariseii.

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s