Politica

Omul vs Sistem sau „cum să ieşim din teatrul absurdului?”


În esenţă, există două viziuni ideologice absolute asupra omului: cea sistemică, în care omul de la bun început este considerat o fiinţă predispusă spre distrugere semenilor săi (a se vedea Hobbes), şi personalistă, în care omul este considerat o creaţie a lui Dumnezeu, predispus, prin natura sa, spre lucruri bune.

până la ultima picătură de sânge !

În concepţia modernă, odată ce orice om este un potenţial criminal, implicaţia acestuia în mersul lucrurilor trebuie diminuată la maxim. Democraţia liberală, în calitate ei de sistem devine un mecanism, care aflându-se în afara individului, reglează toate relaţiile dintre membrii societăţii, iar orice intervenţie a omului în mersul lucrurilor este considerată „crimă împotriva democraţiei”. În realitate, adevăratul sens al alegerilor „democratice” constă în stabilirea unui mecanismul de selecţie „nepărtinitoare”, modalitatea de alegere, în sine, neavând o importanţă esenţială.

A se observa că apărătorii democraţiei sunt preocupaţi mai mult de „funcţionarea normală a mecanismului democratic”, decât de însuşi sensul şi roadele acestuia. Spre exemplu, în unele regimuri democratice din Grecia antică oamenii erau aleşi prin tragere la sorţi. Această modalitate avea drept scop crearea senzaţiei „de participare” a oamenilor la „jocul democratic”. Cu adevărat, în astfel de sistem fiecare avea şansa şi dreptul de „a fi ales”. Dar în realitate puterea aparţinea întotdeauna unor şi aceiaşi oameni din cadrul oligarhiei locale, care putea oricând să dicteze cu puterea banului deciziile politice evitând riscul implicării unei alte instanţe. În cazul în care poporul era nemulţumit de mersul lucrurilor, conducătorii politici erau pur şi simplu schimbaţi printr-un „nou scrutin electoral” şi viaţa mergea înainte.

Teoretic, sistemul democraţiei liberale este gândit în aşa fel, încât să nu permită concentrarea puterii politice într-un singur pol. Partea proastă totuşi este că acest lucru nu poate fi evitat în sfera economică. Legea concurenţei are, în cele din urmă, drept scop şi finalitate reducerea concurenţilor, adică a multipolarităţii puterii. Iar regulile politice, aşa cum se întâmplă deobicei, se erijează după situaţia din sfera economică.

Evoluţia economică este una ciclică, iar trecerea de la naţionalizare sau dirijism la liberalizare şi invers a devenit un lucru obişnuit, mai ales după cel de al doilea război mondial. Este de ajuns să ne amintim de „new deal”-ul american.

Concurenţa dintre principiile liberale şi socialiste au devenit atât de necesare pentru menţinerea ritmului încât au devenit practic indispensabile. Vocabularul politologic s-a îmbogăţit cu aşa noţiuni ca „liberalism de stânga”, „liberalism social”, „nouă stângă”, noţiuni care în trecut ar fi părut lipsite de logică. Lupta ideologică dintre liberalism şi socialism în sânul maselor are un caracter deseori simbolic, în urma căreia beneficiază cei cărora le convine menţinerea acestei bătălii în sfera selecţiei elitei pe criterii economice, nu morale. Iată de ce orice intervenţie, orice alternativă ordinii existenţe este etichetată drept „extremism”, „atac la adresa democraţiei”, „trădarea valorilor democratice”, „reacţionism”, „fascism” etc.

Opus viziunii sistemice, personalismul crede în valoarea personalităţii umane. Personalismul încearcă să mute bătălia din sfera economicului (care este favorabil ascensiunii indivizilor purtători al non-valorii) în sfera valorilor etice şi morale ai căror fundament este Ierarhia şi Tradiţia, şi să cureţe calea adevăratei Elite spre putere.

Să definim cele două noţiuni amintite:

Ierarhia – este scară spre perfecţiune, este scara pe care individul urcând devine o adevărată personalitate. Opusă sistemului, aceasta pune accent pe relaţia organică dintre cei inferiori şi cei superiori. Ordinea este reglată de însuşi indivizii prin actul de supune şi ascultare. Spre deosebire de regimul totalitar, în ierarhie (care este o democraţie organică) omul îşi declară adeziunea şi supunerea în mod voluntar, iar scopul înaintării în ierarhie sunt mai mult de ordin mistic decât material. Iată ce spune Dionisie Areopagitul în una din lucrările sale „Despre ierarhia cerească”: „orice spirit de elită năzuind la contemplaţia individuală şi având mereu nevoie de purificare şi iluminare, rămâne în cadrul sistemului ierarhic. După legea ierarhiei, orice purificat de un superior devine iluminatorul inferiorului, şi orice desăvârşit de un superior devine desăvârşitorul inferiorului”.

Tradiţia – o definiţie mai simplă ar fi totalitatea de adevăruri morale şi spirituale acumulate în urma experienţelor unei colectivităţi pe parcursul istoriei şi transmise din generaţie în generaţie, de la un strămoş mitic până în prezent, constituind în acest fel „o comunitate de sânge”. În psihanaliză pentru desemnarea Tradiţiei Karl Gustave Jung a introdus noţiunea de „arhetip”, care pentru dânsul reprezinta un element al „incoştientului colectiv”, format în urma experienţelor mai multor generaţii a unei colectivităţi.

Am definit cele două noţiuni cu scopul de a arăta diferenţa care există dintre viziunea sistemică, în care individul este un element pasiv şi viziunea personalistă în care omul este văzut ca o „fărâmă a lui Dumnezeu”, un element activ, scopul suprem căruia nu constă în dizolvarea în „nimicnicia profană”, ci înălţarea şi contopirea cu Creatorul său.

Lupta împotriva Sistemului este o luptă pentru mântuire, iar arma împotriva Sistemului este detaşarea de contradicţiile abstracte pe care le generează acesta, şi concentrarea asupra revoluţiei spirituale din interiorul nostru.

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s