ProletKult

„Există opinia publică?” sau unele adevăruri despre sondaje


De obicei, fiecare profesie este însoţită de anumite stereotipuri. De exemplu, în opinia omului mediu, psihologii sunt cei care au grijă de cei „cu probleme mintale”, poliţia „persecută oameni”, iar sociologii „fac sondaje”. Astfel de opinii, chiar dacă sunt, deseori, destul de eronate, sunt, în acelaşi timp, destul de neplăcute, chiar înjositoare, pentru persoanele care activează în aceste domenii.

image-manipulationMai puţină lume cunoaşte că sociologia, „ştiinţa despre societate”, are la fel de multe lucruri în comun cu „sondajele de opinie”, câte are astronomia cu horoscoapele. Deseori, societatea civilă oferă prea mult spaţiu, uneori chiar nejustificat, sondajelor de opinie, în dauna altor metode de cercetare, care ar putea fi mult mai apropiate de unele aspecte ale realităţii sociale, decât sondarea unui fenomen atât de dinamic cum este „opinia publică”. Explicaţia ar putea fi destul de simplă: sondajele sunt mai puţin costisitoare, necesită doar cunoaşterea strictă a metodologiei şi unele abilităţi tehnice, iar rezultatele pot fi percepute uşor de masele largi ale populaţiei. Cu alte cuvinte, sondajele „prind uşor la public”. Anterior, am comparat sondajele cu horoscoapele, pornind de la rolul pe care îl au acestea în masele largi ale populaţiei: majoritatea oamenilor cred orbeşte în capacitatea sondajelor de „a prezice viitorul”, fără a atrage însă atenţie asupra gradului de veridicitate a interpretărilor datelor de către diverşi „formatori de opinie”.


Trei dogme a  sondajelor

Cunoscutul sociolog contemporan francez Piere Bourdieu, care avea o atitudine mai rezervată faţă de sondaje, combate „cele trei dogme” ale sondajelor de opinie. Prima dogmă – „fiecare individ are o opinie” sau „capacitatea de a avea opinii este caracteristică tuturor indivizilor”. În realitate, practica arată că nu există întrebări care ar fi percepute la fel de toţi indivizii. Răspunsurile depind, în mare măsură, de cultura generală, poziţia socială, contextul şi momentul în care este pusă întrebarea.

A doua dogmă – toate opiniile exprimate valorează în egală măsură. Competenţele cetăţenilor în domeniul politicii sunt destul de diferite, iar însumarea opiniilor individuale, care nu au aceeaşi valoare, dă naştere unor artefacte, care, deseori, sunt lipsite de sens.

A treia dogmă – exprimarea aceloraşi întrebări presupune ipoteza că această problemă merită a fi pusă. În realitate, aceste probleme revin în atenţia „opiniei publice” doar în momentul în care sunt suscitate. Aceste trei postulate, în opinia sociologului francez, chiar în condiţiile îndeplinirii perfecte a cerinţelor metodologice, pot da rezultate absolut greşite.

Speculaţiile pot determina pierderea de către un candidat a 3-5 la sută din voturi

În prezent, afirmă Piere Bourdieu, sondajele de opinie au devenit un instrument al acţiunii politice, menită să creeze iluzia existenţei unei „opinii publice”, un rezultat al însumării unor opinii individuale faţă de unele probleme, existente sau abstracte.

Să dăm un exemplu. „Sunteţi de acord cu măsurile guvernului X?”. Am putea avea răspunsuri de acest fel: 20% – „da”, 50% – „nu”, 30% – „nu ştiu/nu răspund”. Interpretarea presei ar putea fi următoarea: „Majoritatea populaţiei dezaprobă acţiunile guvernului X”, trecând sub tăcere numărul persoanelor care fie că nu doresc să-şi exprime opinia, fie nici nu o posedă.

Una din metodele de manipulare cu ajutorul sondajelor de opinie este „bandwagon effect” (efectul „vagonului cu orchestră”). Unele persoane susţin candidaţii care, potrivit sondajelor, au cele mai mari şanse. Iniţial, acestea au o altă opţiune, dar, în cazul în care ajung la concluzia că favoritul său are mai puţine şanse, aleg opţiunea secundă, cea mai apropiată de opţiunile lor politice. Potrivit unor estimări, astfel de manipulări ar putea răpi în jur de 3-5 la sută din voturile unui candidat.

Rezultatele electorale depind de capacitatea partidelor de a convinge „cetăţeanul turmentat”

Potrivit ultimului „Barometru al opiniei publice”, realizat la comanda Institutului de Politici Publice şi finanţat de Fundaţia „Soros”, interesul populaţiei faţă de problemele politice continuă să fie foarte scăzut. Doar în jur de 13,8 la sută din persoanele chestionate sunt interesate de problemele politice, comparativ cu 28 la sută, în noiembrie 2004.

Numărul celor care manifestă interes „în mică măsură” sau în „foarte mică măsură” faţă de politică este de 44,2 la sută. „Nici mai mult, nici mai puţin” – 40 la sută, non-respondenţi – 2 la sută.

Este evident faptul că răspunsurile care vizează intenţiile de vot se referă, în mare măsură, la persoanele care au un anumit interes faţă de politică, persoanele indecise fiind preocupate, în mai mare măsură, de alte probleme (sociale, economice) decât cele politice. În aceste condiţii, este greu să determini care este „opinia publică”, mai ales dacă aceasta nu există. În fine, rezultatele electorale vor depinde, în special, de capacitatea partidelor de a convinge „cetăţeanul turmentat”, să pună ştampila pe locul „care trebuie”. Spaţiul de manevră este destul de mare, în jur de 50,2 la sută din respondenţi nu au decis cui îşi vor da voturile.

Şi horoscoapele, ca şi sondajele, coincid cu realitatea dacă sunt ticluite inteligent. Problema este dacă le transformăm în „religie oficială” sau le percepem aşa cum sunt în realitate.

Igor Boţan: „Am mai spus cu diferite ocazii că din acest sondaj se vede foarte clar că toate partidele au şanse, numai că şansele unor partide este de un procent, iar şansele sunt de 20-30 la sută. Este un grup de şapte procente. Dacă ne uităm acum la rezultatele sondajului şi le comparăm cu rezultatele alegerilor locale, vedem aici că Partidul Comuniştilor are un rating de 46 %. În 2007, în luna mai, înainte de alegeri, avea exact acelaşi rating, de 47%. Dacă ne referim la AMN, înainte de alegerile din 2007, AMN apărea cu acelaşi procentaj cu care îl au acum, iar PPCD, înainte de alegerile din 2001, când a acumulat 8 %, avea exact acelaşi rating pe care îl are acum, de aproximativ 5% în sondaje. Când interpretăm sondajele, trebuie să fim foarte atenţi.”

Interesul cetăţenilor faţă de politică a scăzut considerabil

Populaţia Republicii Moldova devine tot mai insensibilă la problemele politice, arată ultimele date ale sondajului de opinie, realizat la comanda Institutului de Politici Publice, cu susţinerea Fundaţiei „Soros”.

Potrivit „Barometrului Opiniei Publice”, ponderea celor care manifestă interes „în mică măsură” sau în „foarte mică măsură” faţă de politică este de 44,2 la sută, „nici mai mult, nici mai puţin” – 40 la sută, non-respondenţi – 2 la sută.

Doar în jur de 13,8 la sută din persoanele chestionate sunt interesate de problemele politice, comparativ cu 28 la sută, în noiembrie 2004.

În acelaşi timp, numărul persoanelor care nu au decis cu ce partid ar vota, în cazul în care alegerile parlamentare ar avea loc duminica viitoare, rămâne în continuare înalt. În jur de 45 la sută dintre persoanele chestionate nu ştiu ce partid vor susţine la următoarele alegeri.

Potrivit sondajului, patru formaţiuni depăşesc pragul electoral pentru accederea în viitorul legislativ: PCRM – 47,2 la sută, AMN – 11,1 la sută, PL – 10, 2 la sută, PLDM – 9 la sută. Acestea sunt urmate de PDM – 5,9 la sută, PPCD – 5 la sută. Marja de eroare a sondajului este de ± 3 la sută.

Judecând după datele studiului, profilul unui alegător al PCRM este următorul: o femeie din mediul rural, de etnie ucraineană, nivel de educaţie scăzut, nivel economic scăzut. Alegătorul Partidului „Alianţa Moldova Noastră” este un tânăr din mediul urban, român, cu venituri înalte, dar cu nivel de educaţie scăzut.

Cu PPCD vor vota tinerii de sex masculin, din mediul rural, nivel socioeconomic mediu, nivel de educaţie înalt.

În Voronin au încredere cel mai mult femeile în vârstă, din mediul rural, de etnie ucraineană, cu nivelul veniturilor şi educaţiei scăzut. Primarul Dorin Chirtoacă este preferat de tinerii orăşeni, de etnie rusă, cu nivelul de venituri şi educaţie înalt. Iurie Roşca, liderul PPCD, este susţinut de femei şi bărbaţi în egală măsură, din mediul rural, în vârstă de 45-59 de ani, români de etnie, cu nivelul veniturilor mediu, dar cu nivel de educaţie înalt.

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s