Ortodoxie

Scurt pelerinaj în România ortodoxă. Via Chişinău – Putna – Diaconeşti


În noaptea de 2 spre 3 ianuarie pornim din Chişinău cu un automobil. Aproape de mijlocul nopţii trecem vama. Începuse să ningă, mult mai bogat decât la Chişinău, unde iarna încă se ruşinează să se arate.

putna2Mănăstirea Putna

În noapte, pe drumuri înzăpezite, ajungem la Iaşi. E deja 4 dimineaţa. Oraşul adormit e îngropat în zăpadă. La orele cinci urmează să prindem trenul spre Putna, Mecca românilor de pretutindeni. Rătăcim vre-o oră prin oraş căutând drumul spre gară. Găsim gara. După obiceiul pământului, ajungem în ultimele clipe. Până la plecarea din staţie rămân 5 minute. Maşina urmează să aştepte încă două echipe, iar noi să plecăm spre mănăstire. Facem aproximativ şase ore cu „viteza melcului turbat” şi în jurul orei 11 ajungem la destinaţie.

Iată că am revenit la mănăstire după un an de la ultima vizită. Pentru unii, Putna a devenit o a doua casă, pentru alţii, unicul loc în care se simt cu adevărat acasă. Alţii, care sunt pentru prima dată în aceste locuri, urmează să cunoască zilele care reprezintă duhul mănăstirii. Poate că şi pentru ei acest loc va deveni la fel de drag. În afară de colegii noştri, urmează să vină şi un grup de la ASCOR Chişinău. Spre seară, în sfârşit, apar, cu întârziere, şi coechipierii de la Iaşi.

Îl revedem pe părintele Victorin, arhondarul de la arhondaricul Sfântul Nicolae, care este o gazdă foarte primitoare, mai ales când este vorba de tinerii din Basarabia, părintele Teofan, care a fost preşedinte al filialei ASCOR Bucureşti şi continuă să se înţeleagă foarte bine cu tinerii, fratele Valentin, un tânăr călugăr basarabean, care se bucură nespus de mult atunci când se întâlneşte cu cineva din Republica Moldova, părintele Vasian de la stână, Dosoftei şi Isac de la bucătărie şi mulţi alţi oameni extraordinari. Am văzut prima dată Putna în 2004, la aniversarea a 500 de ani de la moartea domnitorului Ştefan cel Mare. Participasem la un marş Chişinău – Putna – Chişinău, drum făcut pe jos, pe o distanţă în jur de o mie de kilometri. A urmat o vară întreagă la o tabără de muncă în 2007, care a fost un prilej bun pentru a cunoaşte viaţa internă a mănăstirii. În 2008, cu susţinerea directă a Putnei, la Chişinău are loc serbări prilejuite a 90 de ani de la unire a Basarabiei cu România şi 80 de ani de la înfiinţarea Mitropoliei Basarabiei, eveniment care a reunit reprezentanţi ai mai multor filiale ASCOR din Ţară.

dsc09593La 6 ianuarie, Boboteaza după calendarul nou, ajunul Crăciunului, după calendarul nostru, ne luăm rămas bun de la părinţi şi după întâlnirea de suflet cu părintele Melchisedec, stareţul mănăstirii Putna, ne despărţim. O echipă pleacă spre Chişinău cu automobilul, o echipă urmează să plece în dimineaţa zilei următoare, iar noi ne urmăm calea spre celelalte mănăstiri din regiunea Moldovei.

Mănăstirea Secu

manastirea-secuDrumurile sunt tot mai înzăpezite cu cât ne apropiem mai mult de zona muntoasă. Trecem prin Rădăuţi, Suceava, Fălticeni, Târgul Neamţ. După ce părăsim graniţele Humuleştiului, unde şi-a petrecut copilăria Ion Creangă, ne apropiem în sfârşit de o localitate îngrădită. Acest loc, care iniţial poate fi confundat cu o localitate, este mănăstirea Secu.

În timp ce intram în mănăstire, în unul din paraclise se făcea vecernia. Participăm şi noi. După slujbă găsim şi loc de cazare. Ni se oferă o cămăruţă plăcută, cu trei paturi şi o sobă, într-un cuvânt, tot ce le trebuie unor pelerini. Un părinte ne aduce şi ceva de ale gurii: orez fiert, brânză şi ceapă – o adevărată bogăţie! Îi oferim câteva numere din revista AXA, primim în schimb câteva broşuri colorate cu informaţii detaliate despre mănăstire. Ne sfătuim ce vom face mâine. Probabil va trebui să ne trezim dis-de-dimineaţă, să mai vedem locurile, să mai facem poze, pentru a pleca spre Sihăstria, următoarea noastră ţintă. Între timp, focul din cuptor continuă să ne încălzească camera. „Cronica” urmează să o continui dimineaţa, când vom porni din nou în călătorie.

Mănăstirea Secu a fost construită în 1602, de către Nestor Ureche, tatăl cronicarului Grigore Ureche. Tot aici se află şi moaştele Mitropolitului Varlaam, care a fost canonizat la 13 februarie 2007. Secu mai este cunoscută şi prin faptul că aici o perioadă a fost stareţ Paisie Velicicovski, care mai târziu s-a mutat la Neamţ şi a dat naştere unui fenomen cultural şi spiritual imens pentru spaţiul ortodox.

Dimineaţa îi dăm camera în primire părintelui Cleopa, călugărul care ne-a găzduit cu o zi înainte şi pornim spre Sihăstria, care nu se află la o depărtare prea mare de Secu.

Drumul este destul de practicabil datorită domnului Văcăroiu care, la insistenţa părintelui Ilie Cleopa, l-a asfaltat.

mormant-parinte-ilie-cleopaŞederea la Sihăstria se planifica a fi una scurtă. După o discuţie destul de îndelungată cu părintele de la hangar, care a intervenit în mod neplanificat, plecăm spre cimitirul mănăstirii unde sunt înmormântaţi mari duhovnici români: Ioanichie Bălan, Ilie Cleopa şi Paisie Olaru. Facem aici câteva poze şi coborâm spre maşină. Urmează să ajungem la Petru Vodă.

Mănăstirea Petru Vodă. Iustin Pârvu

Mănăstirea Petru Vodă nu este un obiectiv turistic. Iată de ce aici nu veţi vedea autocare cu turişti cu aparate de fotografiat, interesaţi de arhitectură şi istoria acestor locuri. Marea majoritate a vizitatorilor de aici are un singur punct de atracţie: părintele stareţ Iustin Pârvu, unul din puţinii mari duhovnici români rămaşi în viaţă. Stăm la slujbă. Urmează masa cu pomenirea unor răposaţi. De ceva ani, Petru Vodă a devenit principalul centru şi bastion al ortodoxiei româneşti, iar părintele Iustin – nucleul vital al acestui organ.

În curte se jucau nişte copii de la orfelinatul din incinta acestei mănăstiri. parintele-iustin-de-la-petru-vodaSuntem informaţi că pentru a primi binecuvântarea părintelui Iustin trebuie să dăm dovadă de răbdare. Accesul în chilia stareţului este destul de complicat. Oamenii stau uneori la coadă câteva zile la uşa părintelui pentru o binecuvântare. Stăm şi noi. Ni se transmite că părintele ne va chema când va fi timpul. Aşteptăm.

În sfârşit vedem faţa blândă şi senină a părintelui. „Băieţi, veniţi să vă miruiesc!”, ne strigă el întinzând mâna spre frunţile noastre. Îi transmitem setul cu cinci numere ale revistei AXA. „AXA? Hmmm….Dumnezeu să vă binecuvânteze”, zâmbi pe sub mustăţi şi întră în chilie. Suntem în culmile fericirii. Binecuvântarea marelui duhovnic este una fără de preţ. Alergăm spre maşină. Urmează un drum ceva mai lung spre Diaconeşti.

Mănăstirea Diaconeşti

manastirea-diaconestiÎndreptându-ne spre Diaconeşti trecem prin Bicaz, Piatra Neamţ, Bacău, în direcţia Miercurea Ciuc. Drumul este destul de lung şi obositor. Ne bucurăm de priveliştea munţilor Ceahlău şi a lacul Bicaz. Trecem prin orăşele, dintr-un sat în altul, majoritatea din ele localităţi liniare (care se întind de-a lungul şoselei) iar pe la ora 21.00 ne apropiem de Diaconeşti. Aici, în regiunea muntoasă, Uniunea Europeană încă nu şi-a făcut simţită prezenţa şi, din anumite puncte de vedere, acest lucru este îmbucurător. Locurile miros a arhaism şi nu cunosc noţiunea de asfalt. Undeva printre munţi, în aceste sate, prezenţa cărora nu atestă nici o hartă a României, se auzea bătând ritmic nişte tobe. Împingem maşina pe un deal plin de gheaţă. Dealul spre mănăstire este acoperit cu straturi de gheaţă. Noroc de setul de lanţuri pentru roţi, în caz contrar am fi rămas la poalele munţilor.

Mănăstirea Diaconeşti a devenit cunoscută în întreaga lume datorită corului excepţional şi a cântecelor maicilor de aici, care deplâng soarta martirilor români din închisori, morţi pentru păstrarea neştirbită a valorilor creştin-ortodoxe. Mănăstirea a fost înfiinţată în 1998, iar majoritatea maicilor sunt tinere şi au studii superioare.

Drumurile trec pe lângă nişte maluri abrupte, căile sunt impracticabile. Ajungem la poarta mănăstirii. Ne întâmpină o călugăriţă tânără, care ne direcţionează spre trapeznă unde ne aşteaptă o masă plină de bucate. Insistăm să fim cazaţi toţi cinci în camera pentru patru. În momentul în care scriu aceste rânduri este 22.47, la ora 00.00 plecăm la slujbă, care va dura până la 02.00. Mâine urmează să avem o discuţie de suflet cu părintele Amfilohie. Noapte bună.

A doua zi ne trezim la rugăciunea de dimineaţă. Ne întâlnim cu părintele Amfilohie, duhovnicul măicuţelor, o persoană carismatică şi cu o minte lucidă. Discutăm diverse teme, începând de la problemele duhovniceşti şi terminând cu criza economică mondială.

După o plimbare prin munţi ne pregătim de plecare. Dar înainte de aceasta purtăm o oră de discuţie cu măicuţele, în biblioteca mănăstirii. Ne prezintă o nouă carte-album, editată de ele, în care se vorbeşte despre martirii români din temniţele comuniste. Găsesc şi nume de basarabeni: doamna Russo, Valeriu Gafencu, Ion Moraru etc. Mulţumim pentru ospitalitate şi pornim spre Chişinău. Trecem prin: Comăneşti, Târgul Ocna, Adjud, Bârlad (oraş fără semafoare), Huşi (unde am încercat să vedem arhiepiscopia, dar era o oră prea târzie).

La Chişinău ajungem în şapte ore. În sfârşit suntem acasă. Suntem obosiţi, dar fericiţi. Aflăm şi veşti triste: la Putna a ars schitul „Daniil Sihastru”, un complex excepţional din lemn, pe care l-am vizitat pentru ultima dată iarna trecută. După 4 zile de paradis ne întoarcem din nou la realitatea crudă. Găsim casele în frig, Moldova fără gaze, o politică murdară, sărăcie şi incultură. Din nou o luăm de la capăt…

Octavian RACU, Doina MALŢEV, FLUX

Anunțuri
Standard

2 gânduri despre „Scurt pelerinaj în România ortodoxă. Via Chişinău – Putna – Diaconeşti

  1. Angela zice:

    Prin pelerinaje am ajuns si eu sa cunosc Romania!
    A fost o revelatie pentru mine sa descopar frumusetiele inestimabile a Tarii.
    Am reusit asta s-o fac pana a intra Romnia in UE, intr-o perioada record.
    Am vazut jumatate de Romanie, in decursul a catorva pelerinaje prin maramures, Brasov, Fagaras, Alba-Iulia.
    A fost magnific!

    Si daca dupa 2007 am crezut ca atat mi-a fost dat sa vad Romania, dupa am luptat ca s-o mai revad.
    In consecinta iata-ma domiciliata in judetul cu cele mai multe manastiri pe km patrat, adica in Neamt.

    Iti doresc numai bine si la cat mai multe pelerinaje pline de revelatie sufleteasca!

    Apreciază

  2. iubire zice:

    Din câte am înţeles eu, pe parcursul unui an petrecut în obştea unei mânăstiri, diferenţa dintre viaţa mănăstirească văzută de pelerini şi cea trăită de membrii obştelor mănăstireşti este aproape ca de la cer la pământ. Eu cred că ar trebui omul să fie educat de când se naşte pentru a ajunge să trăiască cu adevărat şi la mănăstire, în cazul, în care ajunge să creadă că asta îi este menirea.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s