Fără categorie

În timp ce opoziţia georgiană încearcă torpilarea regimului Saakaşvili, navele ruseşti se apropie de graniţele Georgiei


„Acţiunile opoziţiei sunt finanţate de oligarhi ruşi”, a afirmat Saakaşvili în cadrul unui interviu publicat în ediţia electronică a NewsWeek. Preşedintele Georgiei a afirmat că dispune de acte care dovedesc acest lucru, dar acestea, deocamdată, nu vor fi făcute publice. „Nu ştim totuşi dacă aceşti bani vin la indicaţia guvernului Rusiei”, mărturiseşte Saakaşvili.

protestersmarchrustavi2-1În acelaşi timp, în centrul oraşului Tbilisi continuă acţiunile de protest ale opoziţiei georgiene, care cere demisia actualului preşedinte al Georgiei, Mihail Saakaşvili. Oponenţii actualului lider georgian îl învinuiesc de instaurarea unui regim autoritar, provocarea războiului cu Rusia şi falsificarea rezultatelor ultimelor alegeri prezidenţiale.

Opoziţia refuză categoric să poarte tratative cu actualul şef al statului. „Nu vom discuta cu Saakaşvili decât în limba ultimatumurilor”, a declarat preşedintele coaliţiei „Pentru drepturile noastre!”, David Luluaşvili. Acesta a calificat orice tentativă de a purta negocieri cu şeful statului drept „o trădare a intereselor poporului”.

Nici liderul partidului „Mişcarea Democratică – O Georgie Unită”, Nino Burdjanadze, nu doreşte să poarte dialog cu Saakaşvili. „Ştiu ce înseamnă dialogul cu domnul preşedinte… acest lucru este absolut imposibil”, a declarat aceasta la un post public de televiziune din Georgia.

Manifestaţiile au fost marcate şi de conflicte violente în noapte de 11 aprilie, când, potrivit opoziţiei, un grup de persoane necunoscute a atacat corturile protestatarilor, distrugând dispozitivele sonore şi calculatoarele. Ministerul Afacerilor Interne al Georgiei şi primăria Tbilisi afirmă că incidentul ar fi fost provocat de protestatari, care au atacat lucrătorii serviciului de salubritate, în timp ce aceştia efectuau lucrări în zona în care au loc protestele. Vice prim-ministrul Georgiei, Gheorghe Baramidze, a declarat că incidentele din seara zilei de 11 aprilie constituie „o provocare gravă la adresa puterii”.

Începând cu ziua de luni, opoziţia georgiană intenţionează să declanşeze noi valuri de proteste, prin care să ceară demisia actualului şef al statului. Cu această ocazie, Nino Burdjanadze, ex-preşedinte al parlamentului, care în 2003, în perioada „revoluţiei rozelor”, când a fost debarcat preşedintele Eduard Şevarnadze, fiind aliat de încredere al actualului şef al statului, a declarat că „nu va renunţa la cererea de demisie a lui Saakaşvili”.

Occidentul închide ochii la evenimentele din Georgia

Statele Unite ale Americii, care în trecut au sprijinit activ regimul Saakaşvili, au declarat de această dată, prin gura reprezentantului Departamentului de Stat al SUA, Richard Aker, că „cererile opoziţiei constituie o problemă exclusiv internă a Georgiei”.

Se pare că şi Mihail Saakaşvili şi-a temperat discursul proamerican. „Idealizam America lui Bush, atunci când ideile erau mai presus de politica pragmatică. Acum sunt vremuri noi, iar pragmatismul este mai presus de orice idee. Ştiu că acest lucru ar putea să influenţeze negativ America”, a declarat Mihail Saakaşvili publicaţiei „NewsWeek”.

Între timp, ministrul georgian de Externe, Grigol Vaşadze, se află într-o vizită în SUA, unde urmează să aibă o întrevedere cu secretarul de Stat, Hillary Clinton, şi cu reprezentanţii ONU. Oficial, subiectul discuţiilor se referă la ultimele evoluţii din zonele de conflict. Anterior, Vaşadze a declarat că Federaţia Rusă ar putea întreprinde o nouă intervenţie militară în Georgia. Potrivit acestuia, Rusia a majorat contingentul militar în zonele de conflict, iar din Sevastopol spre ţărmurile Georgiei se mişcă trei nave militare.

„Acest lucru nelinişteşte şi demonstrează o dată în plus că Rusia nu intenţiona nici pentru o clipă să renunţe la politica agresivă faţă de Georgia şi dacă va avea un prilej, nu va ezita să întreprindă o intervenţie militară”, afirmă Vaşadze.

O opoziţie răzleţită, incapabilă să prezinte o alternativă viabilă

În acelaşi timp, mai mulţi observatori sunt de părere că opoziţia este prea răzleţită pentru a putea prezenta o alternativă serioasă actualului regim. Unul din partidele de opoziţie, „Mişcarea pentru o Georgie Dreaptă”, a refuzat deja să participe la acţiunile de protest, iar numărul participanţilor a fost sub aşteptările organizatorilor. Toate acestea, în opinia lui Andrei Piontkovski, directorul Centrului de Studii Strategice al Academiei de Ştiinţe din Federaţia Rusă, dovedesc slăbiciunea şi lipsa de unitate în sânul opoziţiei. „În afară de ura personală faţă de Saakaşvili, aceştia nu sunt capabili să prezinte nici o alternativă”, afirmă Piontkovski. Semnificativă este şi afirmaţia lui Saakaşvili precum că actuala opoziţie este alcătuită din „şomeri corupţi”: funcţionari în guvernele anterioare, colaboratori ai organelor de forţă şi serviciile vamale. Însuşi soţul ex-preşedintelui Nino Burdjanadze, Badri Biţadze, a deţinut anterior funcţia de şef al Serviciului Vamal din Georgia şi este suspectat de relaţii cu crima organizată.

În presa georgiană se vehiculează că în sânul opoziţiei ar exista trei pretendenţi la fotoliul de preşedinte: Irakli Alasania, un tânăr diplomat de 35 de ani, dar lipsit de carismă şi experienţă, Nino Burdjanadze, care are o imagine pozitivă în Occident, dar foarte proastă în ţară, şi Irakli Okruaşvili, care este adeptul politicii militare radicale, nedorit atât de Rusia, cât şi Occident. Nici unul din cei trei nu este capabil să obţină victorie de unul singur, iar orgoliile personale sunt de natură să slăbească capacitatea de luptă a opoziţiei. Protestele opoziţiei ar putea repeta scenariul din 2007, când opoziţia unită a suferit un eşec când a încercat să debarce actualul preşedinte.

O opinie interesantă prezintă o publicaţie britanică, în care este analizată situaţia statelor din spaţiul CSI. „În tot spaţiul ex-sovietic problemele sunt similare. Consecinţele recesiunii economice degenerează în probleme de natură politică”, consideră ziaristul britanic Luke Harding de la ziarul „Guardian”. „Acest lucru se întâmplă atât la Est, cât şi la Vest de Rusia: în Ţările Baltice, Ucraina, Moldova şi Georgia. Dacă vom reduce toate acestea la un punct comun, se poate spune că, de fapt, este vorba de o criză identitară, când fostele republici unionale sunt nevoite să aleagă între aliaţii săi tradiţionali: Rusia şi Occident”, consideră Luke Harding.

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s