Politica, ProletKult

Câteva observaţii legate de rădăcinile ideologiei de stânga şi dreapta


Motto: „Cine nu înţelege psihologia feminină a maselor,a mulţimii, niciodată nu va obţine efectul necesar, întrebaţi-vă ce vrea femeia de la bărbat”. – Adolf Hitler

În manifestul „Societatea industrială şi viitorul ei”, Theodore Kaczynski (zis „Unabomber”) face o observaţie foarte importantă în legătură cu „stângismul”, mai exact psihologia omului de stânga. În opinia lui Kaczinsky, stângiştii au o ură patologică faţă de tot ce este puternic, faţă de tot ce este superior, o ură faţă de competiţie, „pentru că în adâncul sufletului au pierdut orice luptă”. Savanţii de stânga neagă vehement realitatea obiectivă, insistând pe faptul că „totul este relativ”.

ppcdDesigur, multe din postulatele ştiinţelor moderne pot fi discutate, revizuite, dar nu aceasta este esenţa. Oamenii de ştiinţă de stânga tratează faptele emoţional. Negarea realităţii obiective este o necesitate cronică a omului de stânga, este o metodă de justificare a urii faţă de societate şi întreaga lume. Stângistul nu doreşte să recunoască diferenţa dintre oameni, existenţa oamenilor inferiori şi superiori. Stangistul pune aceste diferente, pe care le crede iluzorii, pe seama societati. Anume societatea, în opinia omului de stânga, este vinovată de toate problemele indivizilor. Astfel, în opinia stângistului, nu natura distribuţiei veniturilor este vinovată de sărăcia individului, dar societatea, nu individul este vinovat de lipsa capacităţilor intelectuale, ci societatea, nu individul este responsabil de crimele sale, ci societatea în care acesta trăieşte.

Stângismul, ca o ideologie a omului de masă, este o manifestare a feminizării. În măsură în care are loc feminizarea societăţii, are loc şi înrădăcinarea stângismului. Făcând paralelă cu psihologia femeii, observăm că omul de stânga este cel care se vrea cucerit, protejat, supus, alintat. În opoziţie cu acesta, omul de dreapta este o manifestare a virilităţii, voinţei de putere, de cucerire, de manifestare. Politicianul de stânga încearcă mereu să se prezinte drept victimă a persecuţiilor şi maltratărilor pentru a atrage mila publicului. Acest comportament poate fi explicat doar printr-o mentalitate feminină, care exprimă o impotenţă politică şi lipsă de voinţă.

Chiar dacă formal, separaţia dintre ideologiile de stânga şi dreapta au apărut abia după revoluţia din 1789, urmele acestei diviziuni le regăsim şi în societatea tradiţională. Societăţile agrare, în care predomina egalitarismul, în absoluta majoritate erau matriarhale. În centrul cultului comunităţii de regulă era o divinitate feminină, simbolizată de Pământ sau Lună.

Pe de altă parte, existau societăţile războinice, structura cărora reprezenta o ierarhie militară, aveau în centrul său o divinitate masculină, exprimată prin simbolurile Solare. Nu în zadar Adolf Hitler a ales svastica, vechi simbol solar prezent în mai multe culturi, ca simbol al partidului său.

Gândirea politică europeană reprezintă o sinteză a celor două tradiţii: Tradiţia Lunii şi Tradiţia Soarelui, ca două viziuni radical diferite asupra lumii.

Marele gânditor tradiţionalist Julius Evola considera Statul ca exprimare a principiul masculin, iar Poporul a principiului feminin.

Chiar şi în creştinism întâlnim aceste principii: Biserica este simbolizată de Mireasă, iar Hristos, ca unicul cap al Bisericii, drept Mire. Această tradiţie creştină s-a proiectat şi în societatea medievală, îndeosebi în cea bizantină. A se observa că în civilizaţia ortodoxă, spre deosebire de occident, nu există o relaţie de subordonare Bărbat – Femeie, ci o relaţie de complementaritate. În Imperiul Bizantin, acest principiu a primit denumirea de „simfonie”. Puţini cunosc că în evul mediul românesc, spre deosebire de Europa Occidentală, femeia nu era privită ca o fiinţă inferioară, ci egală bărbatului. Au existat chiar şi cazuri când femeile ajungeau să conducă direct statul. Un exemplul este cel al doamnei Chiajna, fiica lui Petru Rareş, care a condus Muntenia, fiind tutorele fiului său minor.

Aceasta ar fi o explicaţie a lipsei turbulenţelor în politica internă a societăţii româneşti până la începerea procesului de occidentalizare.

Ideologiile de dreapta nu pot fi obiectul unei politici publice, pentru că au un caracter ezoteric. Ideologia de dreapta adevărată nu poate fi exprimată într-o platformă electorală, pentru că nu este destinată maselor, în schimb caracterul ei ezoteric oferă forţă şi spirit de sacrificiu elitei care îşi asumă cu onoare responsabilitatea pentru acţiunile sale în faţa lui Dumnezeu.

Unele observaţii corecte pe blogul unui disident

Anunțuri
Standard

6 gânduri despre „Câteva observaţii legate de rădăcinile ideologiei de stânga şi dreapta

  1. ludmila zice:

    ”Politicianul de stânga încearcă mereu să se prezinte drept victimă a persecuţiilor şi maltratărilor pentru a atrage mila publicului. Acest comportament poate fi explicat doar printr-o mentalitate feminină, care exprimă o impotenţă politică şi lipsă de voinţă.”

    uite ca filosofii zic si lucruri utile 😀 si adevarate… e un adevar crud, care deranjeaza pe cei mai multi… e ca si cum ai pune ”oglinda nemiloasa” in fata unora dintre contemporanii nostri politicieni…… ”in care risca sa se vada – mai grav sa fie vazuti peste umarul lor de privitori-in-oglinda, de… masele largi de citiori” (P. Goma )… sau seamana cu ceva de genul ”regele e gol” 😀 :))

    Apreciază

  2. teoria e interesanta. as mentiona, chiar lipicioasa ca un candel pe bat. ca se impune ca o paradigma noua in politica mai pot sa imi dau seama. insa, nu pot sa inteleg un singur lucru: oare toti stangistii sunt la fel? nu difera social democratii de comunisti chiar prin nimic, prin nici o specificitate aparte? sau, alta intrebare de pe aceeasi lavita a cugetarii: cum poate fi astazi identificat un stangist de un liberal (‘dreptist’), cand ideologia, ca conceptie, are din ce in ce mai putine tangente cu doctrina politica?

    p.s. imi pare un blog interesant, am sa mai trec. ma voi multumi daca ma luminati cu un raspuns si cu un clic reciproc 🙂

    Apreciază

  3. contrateze ale unui stangist (eu):
    1. « stângiştii au o ură patologică faţă de tot ce este puternic, faţă de tot ce este superior, o ură faţă de competiţie, „pentru că în adâncul sufletului au pierdut orice luptă » – nu este ura, ci doar o suspiciune… zic eu legitima, pentru ca vizeaza nu atat Puterea insasi, ci mecanismele prin care se distribuie aceasta, nu atat Puternicul ca atare, cat procedurile tehnice, psihologice si sociale prin care acesta, odata ajuns la varful piedestalului, incearca sa-si transforme dominatia de facto in una de jure, iar acest proces de reificare ale unor abilitati ipotetice este cel care starneste mania indreptatita a stangii…
    2. « Savanţii de stânga neagă vehement realitatea obiectivă, insistând pe faptul că „totul este relativ”. – este si aici o suspiciune, de fapt intreaga filosofie/ideologie stangista trebuie inteleasa ca o suspiciune cultivata si dirijata… realitatea “obiectiva” nu este negata, ci suspectata ca ar ascunde, sub masca obiectivitatii anumite structuri de interese, raporturi de dominatie nejustificate etc. mai curand realitatea obiectiva este interogata, chestionata, decat negata…vezi bunaoara analizele extraordinare ale lui Michel Foucault care cerceteaza mecanismele prin care este construita, la nivel social, alienarea/nebunia… acelasi autor cerceteaza functiile schimbatoare ale inchisorii pe durata a catorva secole… sau constructia sociala a sexualitatii… alti autori de stanga insista asupra altor aspecte construite/artificiale: genderul, obiectivitatea, adevarul.. e o procedura normala si sanatoasa, inclusiv pentru procesul de dezvoltare a stiintei: fara a fi testate, adevarurile zise obiective nu sunt decat dogme teologice…
    3. “urii faţă de societate şi întreaga lume.” – stangistul nu uraste mai mult decat altii. E drept, e mai suspicios, dar asta ii e meseria… apoi, vezi ca majoritatea stangismelor sunt colectiviste, spre deosebire de drepte…
    4. “. Stângistul nu doreşte să recunoască diferenţa dintre oameni, existenţa oamenilor inferiori şi superiori. Stangistul pune aceste diferente, pe care le crede iluzorii, pe seama societati. Anume societatea, în opinia omului de stânga, este vinovată de toate problemele indivizilor. Astfel, în opinia stângistului, nu natura distribuţiei veniturilor este vinovată de sărăcia individului, dar societatea, nu individul este vinovat de lipsa capacităţilor intelectuale, ci societatea, nu individul este responsabil de crimele sale, ci societatea în care acesta trăieşte.” – accentul pus de stanga pe egalitate nu trebuie inteles ca un apel la nivelare sociala, dar mai ales ca o inspectie de consistenta politica, metafizica si culturala a unor unor garduri/bariere/clivaje (im)puse de “puternici” ca status quo, si mai ales a efectelor perverse in plan social pe care le genereaza acestea (inegalitati stridente, inechitati violente si deseori, nejustificate – de la analiza dominatiei de clasa (Marx), pana la critica campurilor sociale (Bourdieu)…ceea ce-l deranjeaza pe stangist in diferentele dintre oameni este tendinta acestora de a se institutionaliza si de a crea noi diferente, acolo unde acestea nu exista de fapt…
    5. “Stângismul, ca o ideologie a omului de masă, este o manifestare a feminizării. În măsură în care are loc feminizarea societăţii, are loc şi înrădăcinarea stângismului. Făcând paralelă cu psihologia femeii, observăm că omul de stânga este cel care se vrea cucerit, protejat, supus, alintat. În opoziţie cu acesta, omul de dreapta este o manifestare a virilităţii, voinţei de putere, de cucerire, de manifestare.” – mi se pare hilara asociatia unor ideologii cu virilitatea si feminitatea.. pe langa ca nu e clar cu ce fel de feminitate/virilitate sunt asociate (constructia sociala a genderului variaza de la societate la societate, in multe societati femeia fiind de fapt principiul viril si activ), mai e si o doza de narcisism al purei forte fizice – cand argumentele teoretice se sufoca, penisul este ultimul pilon pe care sta o discutie de dreapta…
    9. “Chiar şi în creştinism întâlnim aceste principii: Biserica este simbolizată de Mireasă, iar Hristos, ca unicul cap al Bisericii, drept Mire” – nu vad rostul inserarii, in context, a figurii lui Hristos. E un act gratuit si nejustificat: Hristos, in masura in care poate fi incadrat intr-o dezbatere ideologica contemporana, e de stanga, e de partea egalitatii, mai curand decat de partea puterii, mai degraba colectivist decat individualist, mai degraba de partea echitatii decat a puterii…
    10. “Ideologiile de dreapta nu pot fi obiectul unei politici publice, pentru că au un caracter ezoteric. Ideologia de dreapta adevărată nu poate fi exprimată într-o platformă electorală, pentru că nu este destinată maselor, în schimb caracterul ei ezoteric oferă forţă şi spirit de sacrificiu elitei care îşi asumă cu onoare responsabilitatea pentru acţiunile sale în faţa lui Dumnezeu. » – ezoterismul « dreptei » e o pretentie la fel de justificata ca si stiintificitatea unor stangi, adica un tertip retoric menit sa fereasca o ipoteza de un proces normal, cel al testarii… un fel de suspendare a judecatii si ratiunii pe anumite zone…un act inteligibil in economia discursului, dar nejustificat….

    Apreciază

  4. Octavian Racu zice:

    1. Putem numi aceasta atitudine „ura” si „suspiciune”, esenta ramane aceeasi. Stangistul are o atitudine negativa fata de Putere. Sa fim de acord, stangistul prin pozitia sa se autoeticheteaza ca o „veshnica opozitie”. Este o eticheta care devine o perversiune, in care intelectualul se complace. Ajungem la aceeasi feminitate. Apropo, cand vorbesc de principiul feminin, nu am in vedere neaparat sexul feminin, ci o anumita pozitionare fata de lume. Cred ca este vorba de o predispunere psihica, care este una universala, indiferent de cultura si civilizatie.
    2. Da, din nou suspiciune…
    Ca sa-i intelegem, deschidem pur si simplu lucrarea tovarashului Karl Popper si intelegem mai exact cum stau lucrurile. Cat de justificata este aceasta suspiciune?
    Sa presupunem, ipotetic, ca un savant descopera ca indivizii din rasa negroida au capacitati intelectuale mai mici. Ce va urma? Daca este un savant de stanga, isi va da foc la rezultatele cercetarii, daca va fi unul de dreapta, va incerca sa-si afirme punctul de vedere.
    3. Colectivismul vine din sentimentul de frica fata de Putere. In interiorul colectivului stangistul se simte mult mai comod. Totusi, stangistul nu este COMUNITARIST. El prefera sa se protejeze in colectiv, dar in acelasi timp se afla intr-un vesnic razboi cu societatea in care traieste.
    4. Stangistii prefera sa caute „mâţa neagră-n beznă”. Sa vedem cine le cauta. Muncitorii, emigrantii? Nu, cadrele universitare, activistii de ONG-uri. Faptul ca problema inegalitatii preocupa doar intelectualitatea ne poate conduce la suspeciunea ca aceasta problema este creata artificial. Societatea este un organism (evit sa o numesc „sistem”) in care diverse structuri nu sunt create intr-un „timp real”, asa cum presupune in mod gresit sociologia, ci este rezultatul conlocuirii indivizilor dintr-o societate pe parcursul istoriei. Totusi, problema este in „inegalitate” sau calitatea raportului dintre cei inferiori si superiori?
    Eu am senzatia ca Bourdieu, ca francez, a fost influentat foarte mult de „situationisti”, doar ca porneste de la niste premize false cand incearca sa atribuie existenta unor structuri culturale unei „clase superioare”.
    Continuand ideea, sa luam drept exemplu utilizarea notiunii de „ţigan” şi „rrom”. Pornind ideea teoriei etichetării, activiştii încearcă să elimine discriminarea ţiganilor prin interzicerea utilizării noţiunii de „ţigan” şi introducere a celei de „rrom”.
    Schimbând eticheta eliminăm problema? Problema este formă sau în conţinut?
    Ma intrerup aici in meditatii, pentru ca se poate de scris multe. Poate cu o alta ocazie, intr-un articol, nu in comentarii.
    5. Mai reamintesc odata ca atunci cand vorbesc de „feminizare”, „principiul feminin”, nu vorbesc de sex, gen, ci de predispunere si comportament. Sa atragem atentie ca procesul feminizarii se extinde tot mai mult asupra barbatilor.
    In plus, feminizare poate fi privita ca o alegorie a procesului de trecere la o „societate de masa”. Iar masele, multimele, daca utilizam conceptele din psihologia sociala, se manifesta ca un psihic al femeii.
    6. Exemplul crestinismului este destul de relevant. Gresala mea este ca nu am dezvoltat aici subiect. Poate cu alta ocazie il voi face.
    Monarhiile europene reprezinta o sinteza a traditiei pagane si traditie crestine, mai putin in imperiul bizantin. Se prea poate ca traditia ortodoxa a relatiei dintre principiul feminin si masculin sa fi proiectat, mai tarziu, pe constructia politica.
    Putem lua exemplul cel mai apropiat: Moldova.
    In evul mediu, domnitorii Moldovei, in ocazii speciale purtau haine de episcop. De ce? Pentru ca domnitorul simboliza pe Hristos (dar nu intruchipa), iar relatia acestuia cu Biserica si poporul era egalata cu relatia dintre barbat si sotie.
    Eu cred ca proiectia relatiei dintre principiul feminin si masculin se proiecteaza in oarecare masura in constructiile politice.
    In numarul 9 al revistei AXA una din domnisoarele noastre a publicat un material interesant despre rolul femeii in societatea medievala. Destul de interesant, daca comparam cu relatiile stat – popor in Europa de vest, Europa de est si Tarile Romanesti, vom gasi lucruri foarte interesante.
    7. Partidul ca institutie sociala, a apartinut aristocratiei in antichitate si evul mediu. Primele „partide de masa”, care au propus niste platforme electorale au fost celea de stanga.
    Mai tarziu, partidele de dreapta au fost nevoite sa adopte modelul (chiar si ideile) de stanga pentru a face fata competitiei electorale.
    In opinia mea, la ora actuala, in Europa nu exista partide politice de dreapta. Chiar si acelea care se considera de „extrena dreapta” sunt doar o forma pervertita a stangismului.
    Dreapta adopta un caracter ezoteric in momentul in care se finiseaza procesul de formare a unei elite in sens corporatist (teoria corporatista a elitelor lui Mihai Manoilescu).
    As indrazni sa spun aici ca PCRM-ul a devenit un partid de dreapta, in timp ce opozitia liberala este un de stanga. Nu vorbesc de doctrine, ci de un mod de a fi.

    Apreciază

  5. Octavian Racu zice:

    Dorel, nu este deloc o „paradigma noua”. Este o paradigma care nu este acceptata din cauza ideologizarii excesive a cadrelor profesorale nu doar din Moldova, dar din intrega Europa.
    Cine studiaza azi marii ganditori ai secolului XX, Rene Guenon (un Karl Marx al dreptei) Julius Evola, Ernst Junger etc.?

    Apreciază

  6. 1. nu as trage aceste doua concepte, ura si suspiciune, sub acelasi acoperis semantic. Ura tine de emotie, de sentiment gol, uneori nejustificat, cu izvoare si surse diferite, pe cand suspiciunea este o atitudine intelectuala rationala, argumentata… a le trata ca atitudine negativa, iar mi se pare fortat: gama sentimentelor negative este suficient de larga, cuprinzand atat ura, dispretul, desconsiderarea, iar suspiciunea e ceva situat dincolo de acest spectru emotional…iar vesnica opozitie de care vorbesti nu e nimic mai mult decat o imunitate intelectuala care protejeaza, printr-un efort uneori dureros, sanatatea organismului social – ea ajuta la detectarea falsilor idoli si e o banuiala legitima care verifica daca nu cumva clopotelul ce se pretinde a fi de argint e de fapt, de tinichea…
    2.a. Karl Popper a scris mult…lucrari de teorie a stiintei, publicistica politica, filosofie politica, filosofie sociala, sociologie etc… la care anume faci referinta? La “mizeria istoricismului” sau la “societatea deschisa si dusmanii ei”?
    2.b. descoperirea faptului ca rasa negroida are capacitati intelectuale mai mici e, in sine, un sfaraiac stiintific, si pentru a nu ajunge o pseudoarma in mainile unor demagogi (de dreapta sau stanga) orice savant, de dreapta sau stanga este obligat sa-si puna urmatoarele intrebari, obligatie venita nu din ideologia stangista ci din simpla etica stiintifica:
    – care e sursa acestor inegalitati in capacitatile intelectuale, e naturala (din specificul fiziologic) sau e o consecinta a unor procese si fenomene sociale (absenta accesului la tehnologii educationale, saracie, exploatare)?
    – cat de precis si obiectiv este instrumentul care masoara aceste abilitati, si daca nu cumva, insasi formularea initiala a intrebarilor/testelor ascunde in sine asa-zisele adevaruri pe care cica le descopera…
    – in ce masura este definit, intr-o maniera riguroasa, obiectul masurarilor – capacitatile intelectuale ale raselor, daca masor la un indian capacitatile de logica aristotelica nu descopar mare lucru, iar daca ma testez pe mine la probe de meditatie, atunci ma prabusesc si eu… unde e aici, ar trebui sa intrebe orice savant onest, masura de mijloc care ar permite comparatia reusita?
    3. in masura in care nu orice adunatura este si o adunare (astfel inteleg eu diferenta: colectivism – comunitarism) argumentul tau nu mi se pare inteligibil. Mai trebuie dezvoltat: comuntiatea poate fi construita in diferite moduri, ierarhic, adica in jurul unui lider carismatic, orizontal, adica in jurul unei idei… mi se pare ca stangistii sunt comunitaristi in jurul unor idei… totusi comunitaristi…
    4. a.straniu argument, asta cu omul simplu. Era arma “redutabila” a prolecultistilor si agitatorilor partidului comunist, care imputau, unor artisti, creatori si intelectuali faptul ca produc opere neinteligibile pentru proletarul de rand, omul simplu, muncitorul, cum ar veni… migrarea acestuia in tabara dreptei mi se pare un semnal ca s-au cam epuizat reursele teoretice ale ideologiilor conservatoare… munictorul sau emigrantul, la o adica, poate sa creada ca Dumnezeu e un nene cu barba, ca fulgerul e opera Sfantului Ilie, ca pamantul are margini si e plat, ca sta pe broaste, ca cei care nu sunt deacord cu el trebuie ucisi, spanzurati, sa li se inchida gura etc… e asta(credinta omului simplu) un criteriu? Mi se pare ca nu… inteleg ca “omul simplu” e o gaselnita retorica de circumstanta, un fel de atelaj temporar care poate fi opus intelectualilor din ce in ce mai incisivi, dar, la o adica, progresul spiritual al umanitatii nu a fost asigurat de omul simplu, nici de muncitor, ci de indivizi in cautare spirituala… multimea simplilor trece rapid de la Osana! la rastigneste-l!
    4.b. pentru a intelege retorica de stanga, trebuie introdusa o dimensiune morala a istoriei… sigur, intr-un sens, ierarhia, inegalitatea si nedreptatea sunt rationale, adica reale si necesare, in sensul ca apar in cadrul unor interactiuni sociale reale, cu participanti reali ce-si calculeaza optiunile si strategiile.. asta insa, nicidecum nu inseamna ca sunt si morale, ca faptul ca eu azi sunt tanar si puternic ar putea sa-mi permita sa bat/lovesc/agresez batrani, pentru ca, vezi Doamne, ei sunt mai slabi, deci trebuie sa se supuna…
    4.c. exemplul cu rromii si tiganii e ok, dar, mi se pare, poate fi talmacit si altfel… cuvantul tigan, zic stangistii, si cu dreptate, face referinte la multe concepte, fiind de fapp, o aglomeratie de termeni si notiuni. Este pe de o parte, un etnonim, apoi este un adjectiv, care desemneaza un tip de comportament negativ… utilizarea lui rrom reabiliteaza etnonimul, dar anihileaza asociatia lui cu un tip de comportament negativ… introducerea lui urmareste evitarea cazurilor cand un individ onest ar fi suspectat pe nedrept de conduita criminala… eu m-as simti inconfortabil daca cineva m-ar suspecta ca sunt bandit judecand doar dupa numele meu de familie, sau dupa culoarea parului… e un rasism disimulat, si e un fapt normal sa-l condamnam..
    Unde e fondul aici? Ca niste indivizi ai unei etnii comit fapte reprobabile? Sunt oare, proportional, mai multi decat printre alte etnii? Daca da, faptul se datoreaza situatiei sociale sau unor predispozitii genetice ?… aminteste-ti ca polonezii au privit cu nepasare exterminarea evreilor, considerand ca aia o merita, dupa care au fost ucisi si ei…
    5. femeie si barbat sunt realitati fiziologice distincte, dar uzul lor social, asa-zisul comportament este un construct articial, ce difera de la societate la societate…in contextul biologic ambele sunt lipsite de vre-o opozitie sau antagonism, ci sunt complementare pentru mentinerea speciei… continutul notiunilor femeie si barbat variaza: in unele societati tot greul sta pe barbati, in altele, matrilocale sau matriarhale, femeia este principiul suprem. Nu stiu ce fel de feminizare a societatii ai in minte, dar se cer evidentitati nsite parametri concreti…abundenta publicitatii cu femei goale nu e un indiciu, cred…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s