Politica

„Frate, frate, dar brânza-i cu bani”. De ce Bucureştiul deseori preferă să joace la „balalaikă”?


kgbPresa de la Bucureşti şi cea europeană şi-au amintit din nou de existenţa a unui mic popor năpăstuit şi bătut de soartă dintr-un colţ al continentului european. De această dată „experţii” consideră că „democraţia” a ajuns „ca la o girafă”, la 20 de ani de la marile răsturnări de situaţie în Europa. Românii încep chiar să compare situaţia de la Chişinău cu sfârşitul anilor 80, începutul anilor 90, făcând trimiteri dese şi enervante la revoluţia din 1989. De parcă PCRM s-ar afla la noi t la guvernare din 1944, nu din 2001, prin votul democratic al populaţiei şi din 2005, prin susţinerea masică din partea SUA şi Uniunea Europeană.

Bucureştiul se preface a uita că procesul de democratizare la Chişinău a început cu mult mai devreme decât în România. În perioada în care în România securitatea persecuta proprii săi cetăţeni, în Basarabia dreptul la exprimare şi justiţia erau la ele acasă. În perioada în care românii îşi dădeau unul altuia cu bâta în cap în timpul „faimoaselor” mineriade, basarabenii reuşiseră să construiască un sistem politic solid, care desigur, avea şi el numeroase imperfecţiuni.

Îmi amintesc cum la începutul anilor 90 grupuri de cetăţeni români treceau Prutul pentru a face bişniţă la Chişinău, unde nivelul de dezvoltare era net superior Bucureştiului, care amintea şi aminteşte mai mult de cartierele de săraci din oraşele latino-americane.

Românii de dincolo se mândresc cu faptul că „au ieşit din comunism”, uitând de fapt că politica din Republica Moldova a demonstrat faptul că în istorie există întotdeauna o cale de întoarcere. Istoria nu decurge evolutiv, după anumite legităţi sau etape, aşa cum susţinea Hegel şi Karl Marx, iar acum şi „specialiştii” de la Bucureşti, istoria este plină de înălţări şi căderi. Nici România nu este ferită de o alunecare spre stângă sau dreaptă radicală aşa cum nu este ferit nici un stat european. Şi în România în viitor ar putea reveni un Partid Comunist la guvernare, cât de incredibil nu ar părea acest lucru acum.

Comparând ţările baltice cu Moldova încep să înţeleg de ce confraţii noştri ex-sovietici ne-au întrecut în ceea ce priveşte dezvoltarea societăţii: ei nu au avut o Românie în vecinătate. Dacă rămăşiţele KGB-ului sovietic din Letonia, Estonia, Lituania îşi puteau păstra influenţa doar prin „ajutorul frăţesc” al Kremlinului, ieşirea acestor ţări de sub influenţa Federaţiei Ruse a însemnat şi moartea foştilor agenţi sovietici. În Republica Moldova fostele structuri de securitatea au continuat să existe cu ajutorul agenţilor de influenţă ai ruşilor de la Bucureşti, de unde primeau bani şi susţinere diplomatică pe plan internaţional.

Să reţinem, România nu a apărat niciodată interesele Republicii Moldova, ci unor grupuri de interese meschine de la Chişinău pe axa Bucureşti – Chişinău – Moscova.

Basarabia practic nu prea avea din ce alege: odată ce se îndepărta de Rusia, cădea în plasa KGB-ului din România, îndepărtându-se de România cădeau din nou sub influenţa directă a Moscovei. De aici, probabil, se poate explica neîncrederea lui Voronin faţă de Moscova şi antipatia faţă de Bucureşti (care, să spune pe şleau, preferă foarte des să joace la „balalaikă”).

Să privim mai atent aşa figuri politice cum sunt Petru Lucinschi, Vlad Filat, Serafim Urechean: toate au fost primite în acelaşi timp la Bucureşti cu pâine şi sare, şi la Moscova. Straniu, nu?

De ce ne mai miră faptul că actuala opoziţie de la Chişinău este susţinută în egală măsură de la Moscova şi Bucureşti?

Cine priveşte mai atent jocurile de pe scena politică nu se va mira deloc de aceste de paradoxuri.

De actuala situaţie în care a ajuns Republica Moldova se fac responsabili direct Moscova şi Bucureştiul, dar cel mai mult Bucureştiul, care pretinde dreptul moral de a ne fi „frate”.

P.S.: La final vă spun un banc furat cu neruşinare de pe un alt blog:

Doi batranei prin parc:
– Cum te simti mai Vasile acum la 80 de ani ?
– Ai?! Aaa, acum la 80 de ani? Pai cum sa ma simt, ca un nou nascut… ma pis si ma cac pe mine, toata ziua…

Anunțuri
Standard

2 gânduri despre „„Frate, frate, dar brânza-i cu bani”. De ce Bucureştiul deseori preferă să joace la „balalaikă”?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s