Degradare

Lingviştii românii – ucigaşii limbii române


Aşa arată limba română croită la Bucureşti

Aşa arată limba română croită la Bucureşti

Lingviştii români se deosebesc radical de colegii săi din alte culturi. Această diferenţă a fost cea care a marcat, în mare parte, învelişul acelei limbi române cu care suntem nevoiţi să ne obişnuim astăzi.

Dacă la alte popoare lingvistul este acel care studiază, fixează şi constată evoluţia limbii, la noi lingviştii sunt cei care „decid ce este corect şi ce nu” determinând, într-o anumită măsură, o „evoluţie” artificială a limbii.

Criticul român Constantin Noica, în eseul „Dubla semnificaţie a limbajului”, spunea că prin limbajul omul nu doar transmite, dar şi se transmite. Ce înseamnă acest lucru?

Limba şi limbajul, nu evoluează doar în procesul utilizării, dar şi în procesul evoluţiei relaţiilor emoţionale între persoane. Fiecare cuvânt are o încărcătură emoţională deosebită, cu excepţia acelor cuvinte care au apărut artificial într-o limbă sau alta. Odată ce se pierd cuvintele expresive, se diminuează şi acea capacitate a oamenilor de „a se transmite”.

Comparaţi următoarele cuvinte: amor-iubire, etate-vârstă, produse alimentare – mâncare, a consuma – a mânca, prăvălie-market, patimă-pasiune, primejdie-pericol, probabil – matincă,.

Cineva din „partizanii corectitudinii” se vor revolta, cuvântul „matincă” nu există în limba română, pentru că, lipseşte din DEX (dicţionarul a ajuns un soi de biblie, constituţie e lingviştilor români)!

Vezi, „week end” pentru un lingvist face parte din vocabularul limbii române, în timp ce „matincă” nu. De ce?

Pentru că „weekend” este un împrumut din „lumea civilizată”, iar „matincă” din lumea „barbară” din sânul „poporului de jos”.

În acelaşi fel s-a produs şi „latinizarea”, „francizarea”, iar acum „americanizarea” forţată a limbii noastre şi formarea unui ansamblu de „organisme străine” care provoacă degradarea întregului trup.

Cum are loc, în realitate, evoluţia limbii române? Se trezeşte într-o dimineaţă un nene şi constată că „poporul nu îşi vorbeşte corect limba”, că limba română este „urâtă”, „nu corespunde standardelor europene” şi începe să inventeze şi să „corecteze” vorba poporului. Nu e bine ca pofta sa fie „bună”, ci „mare”. Nu e corect să se spună „rutieră”, ci „maxi-taxi”, nu e frumos să spui „persoană în vârstă” ci „persoană în etate”, nu înţelegere ci „comprehensiune”. Tot aşa până, mai ieri plină de viaţă, româna noastră se transformă într-un Frankenstein oribil, care nu mai poate pretinde a face parte din „spiritualitatea românească”.

Există totuşi o scăpare. Simt o fericire imensă în suflet când deschid cărţile mai vechi şi recitesc o limbă română curată, vie, expresivă, mă copleşesc emoţiile. Nu e târziu niciodată să ne întoarcem la origini, la starea naturală a românului pur. Nu e nevoie decât de voinţă.

Anunțuri
Standard

8 gânduri despre „Lingviştii românii – ucigaşii limbii române

  1. Octavian, nici un lingvist roman nu te obliga sa spui “pofta mare“, si nu “pofta buna“,sau „pravalie”, „intelegere”,”om in varsta”, „matinca” etc.
    In orice limba moderna exista termeni,cuvinte ce au acelasi sens sau sens apropiat si circula paralel. Unele sunt de mult inradacinate in limba, altele sunt imprumutate. Limba evolueaza si nu poti opri acest proces. Folosesti cuvintele potrivit contextului. Daca scrii un text stiintific, spre exemplu (sau de exemplu:))bineinteles ca e indicat sa scrii „probabil”, sau „probabilitate”, si nu „matinca”:). Sau, cand vorbesti cu mos Ion, nu-i spui:”Mos Ion, ai, te rog, putina comprehensiune pentru acest lucru”. Discutii de acest fel exista referitor la toate limbile. Stii de exemplu cate „deosebiri” exista intre germana „inalta” si cea din Elvetia? Poti sa consulti dictionarul german-elvetian, daca te-ar interesa…

    Apreciază

  2. Octavian Racu zice:

    E corect ce spui. Nimeni nu impune direct o utilizare sau alta. Dar nici nu am avut o pozitie negativa fata de un anumit set de cuvinte. Am evidentiat specificul modelului tradiotional de cel modern.
    Totusi, in mod normal, evolutia unei limbi trebuie sa decurga absolut diferit decat se intampla la noi. Introducerea unor termeni artificiali se numeste „evolutie”?
    Vorbesc de inlocuirea a unor termeni normali cu niste cuvinte straine (engleza, franceza, latina) motivata de aversiunea fata de tot ce este traditional romanesc.
    Exista ceva in subconstient ce ne trezeste repulsie fata de tot ce este traditional.
    De ex: de ce ne pare neplacute asa cuvinte ca „muiere”, „slobozenie”, „viclesug”, „norod”?

    Apreciază

  3. Octavian Racu zice:

    Sunt multe cuvinte care nu au nimic evolutia fireasca a societatii, care au fost introduse in uz de lingvisti. E o fortare care provoaca efecte foarte negative. Sa ne amintim de incercarile de „latinizare” din secolul XIX care a avut efecte foarte nefaste.

    Apreciază

  4. Ma indoiesc ca „repulsia fata de tot ce este traditional” este un fenomen foarte raspandit. La urma urmei, depinde de cultura omului, ce cuvinte foloseste. Cine vrea foloseste arhaisme, regionalisme, cine nu – neologisme. Mai periculoasa pentru limba romana consider ca este contaminarea ei cu rusisme si vulgarisme.Iti place cum vorbeste o mare parte a tineretului moldav, ce le foloseste?
    Referitor la incercarile din sec. al 19-lea, de a purifica limba de elementele nelatine, incercarea n-a reusit, fiindca a fost absurda si neviabila, iar efectele nefaste nu au fost de lunga durata.
    Englezismele si franzuzismele nu sunt inventate de lingvisti. Ele devin uzuale, apoi ajung in dictionare. Bineinteles ca e nevoie de o masura in toate. Acest fenomen de „englizare”, de exemplu, nu e specific numai pentru romana, repet, e caracteristic pentru toate limbile moderne.

    Apreciază

  5. Albu zice:

    Neologismele sînt bune dacă vor umple un vid, dacă acoperă un produs al civilizației ce nu avea un nume înainte.Din păcate acțiunea asta de a impune dublete neologice pentru cuvinte ce s-au impus natural de-a lungul istoriei au făcut ceva rău. Englizismele astea vor dispărea natural, așa cum franțuzismele s-au îndepărtat odată.
    La urma urmei, limba e un organism viu care se mai gripează uneori, se poate și purifica alteori, voit sau nu.E nevoie și de puțin „dezmăț” pentru a preîntîmpina osificarea; totuși, avem destule rezerve încît să apelăm foarte puțin la cuvinte străine(fie ele și romanice).
    Eminescu e un model de urmat. Prin diverse permutări gramaticale și întorsături a transformat 10000 de vocabule în cea mai valoroasă operă a românismului.Învățămintele ce se pot trage aici e că poți crea și fără să împăunezi scrierea ta cu neologisme inutile.
    De-aș fi în locul Academiei aș publica la fiecare doi ani un vocabular cu fondul principal de cuvinte, cu estimări al timpului în care au intrat și originea lor corectă.Se înțelege că vreau ca fiecare nou studiu corect să fie validat și inclus în acest mic..cuvîntar.Știai că sînt multe lexeme tracice care sînt greșit atribuite fondului latin sau slav?
    Prin căutările mele superficiale am găsit că apă,japșă(apșă), nea, brudină, popină, a răcăi, iureș, paludă, bulb (și derivatele),a sta, piatră, ac, dîrz, fratre/frăție, moacă(sansk.mukha-față), mugur(sansk.mukulam), sare(sal), saramură(Halmyris), codru(răd.PIE dreu- doru- și în nici un caz din pătratul latin), a se rădica/ridica(din arhaicul ardica păstrat doar în Apuseni a dat numirea Ardealului și diverse toponime..în sansrită verb ardhikah-a se ridica și subst.uurdhva-ridicat)care în DEX e dintr-un..eradicare(?) ș.a.m.d.
    Multe cuvinte cu asterix ar trebuie reanalizate, pînă și acelea considerate onomatopee le-am găsit cu aceeași semnificație în cel puțin trei limbi de pe două continente(ex: pîrț =sansk.parda= alb.pordhe=frig.și grec perdomai=letonă pirsti=rus perdet).:)) ți-am descrețit fruntea?
    Concluzia este următoare: adevărul și verticalitatea intelectuală ar trebui să primeze.Nu vom leza latinitatea noastră dacă dăm Cezarului ce-i al Cezarului și lui Decebal ce-i al „decebălimii”.. 🙂
    Limba engleză are un volum de peste 67% de neologisme(masiv romanice) dar nimeni nu spune că e mai puțin germanică.Noi încă stăm foarte bine..dar ar fi loc și de mai bine, doar să muncim mai mult în a ne educa corect.
    PS: ca fapt divers știai că în primele traduceri ale Bibliei apărea termenul (sînta) vergură pentru virgină/-al(prezent și la aromâni)? sau dumetnic/dumenic/dumetnicie pentru a domesticii(în tracă exista dom-casă)

    Apreciază

  6. Dragos zice:

    Sint foarte bucuros ca adevarul începe încetul cu încetul să iasă la iveala lol, minciuna are picioare scurte chiar daca adevărul umblă mai mereu cu capul spart.

    Pentru început alt cîteva dublete slavo-latine: nadejde-speranta, steag-drapel, ceas-oră, sfat(popular)-consiliu(popular), sfetnic-consilier, viteaz-brav(Mihai Viteazul-Mihai Bravul), glas-voce, grai-limba, slova-litera, crai-rege si lista ar putea continua mult şi bine. DEX, DER etc. nu includ foarte multe cuvinte, in special regionalisme, de origine slava. Vă ofer 2 exemple din Ardeal şi posibil din Banat(ţinând cont că au origine sârbă şi/sau bulgară) – lopta sau lobdă pentru minge şi hărău (uliu) în limba sîrbă orao(uliu).

    Acest subiect este extrem de vast şi raspundere denaturărilor mai vechi sau mai noi ale limbii române cu singuranţă că nu poate fi atribuită numai lingviştilor care sunt mai degrabă unelte decât iniţiatori.

    Un cititor spunea că nimeni nu te obligă să spui sa zicem brav în loc de viteaz. Este adevărat că nu te obligă dar te poate manipula. Trebuie ţinut cont de faptul că în România secolului XIX şi începutul secolului XX poprul român era în mare parte analfabet iar monopolul presei, al învăţămîntului, al tipografiilor, al Academiei aparţinea unor „elite” sau facţiuni cu interese politice clare, situaţie nu mult diferită de cea de azi cu excepţia analfabetismului. Mă întreb câţi dintre români sunt conştienţi că renunţarea la alfabetul slavon şi crearea gramaticii limbii române moderne datează de numai cca. 100-140 de ani, operaţiune în care au fost implicate organizaţii precum „Junimea” din Iaşi şi „Şcoala Ardeleană” (dacă erau masonice sau nu să-mi spuneţi voi haha) şi personalităţi precum A.I.Cuza.

    Părerea mea este că poporul (popor-norod haha) român a suferit un veritabil viol(rapt)-siluire lol, din punct de vedere istoric şi lingvistic, inclusiv la nivel onomastic unde numele noastre au fost modificate oribil prin adăugarea forţată a particulei -escu la sfârşit (chiar fostul preşedinte N.Constantinescu confirmă acest lucru într-un interviu televizat), iar Nicolae Iorga într-una din scrierile sale, referindu-se la un anume Coste Draguşevici din Maramureş spune, citez din memorie, „sau cum am spune pe româneşte Costea Drăguşescul” hahaha.

    De altfel rumânii a fost mereu consideraţi sclavi, aşa cum desigur ştiţi rumân însemna iobag, sclav. Creatorii României au dat acestei ţări un nume care seamănă mai degrabă a insultă la fel ca şi În cazul sîrbilor popurul nostru frate geamăn (sîrb derivă din servus adică sclav în limba latină, la fel cum cuvîntul sclav(slave) derivă din slav). Iată deci două popoare şi o gintă :D, desemnate cu un cuvînt avînd acelaşi sens în limbi diferite. Consider însă, parafrazând am transformat „injuria în renume”, sau dacă n-am facut-o încă o vom face in curînd haha.

    Concluzia mea este că acest norod rumînesc condus mereu străini de neam şi ţară care încearcă să ne facă din cal măgar şi mai nou din vultur cioară (fiele numele de ocară) a fost supus unui veritabil genocid istoric şi lingvistic fiind manipulat şi minţit cu neruşinare în scopuri exclusiv geo-politice şi financiare, însă iată că precum apa adevărul îşi croieşte încet drum prin piatră şi sper noi să ne regăsim în curînd identitatea, istoria şi credinţa

    Godbless ca să zic aşa hahaha.

    Apreciază

    • N.I. zice:

      Sârb nu vine din lat.servus, ci are etimologie slavă. Rumân și român au circulat atît ca desemnare unei categorii sociale, cît mai ales ca nume etnic.
      Sufixul -escu chiar este arhaic și foarte productiv pînă în nordul extrem al Maramureșului storic, adică peste Tisa pînă în Galiția. Sufixul patronimic slav -vici (sau -ov) sînt o inovație intrată prin biserica slavonă de la noi care în unele părți schimbau nume românești sufixate cu -ul, -ean, -anu sau -escu cu niște corespondente slave.
      Sînt cronici care atestă acest lucru în mai toate teritoriile.Se poate afirma în unele cazuri că vlădicii străini urmăreau slavizarea numelor și schimbarea etnicității.În Bucovina de nord și Maramureșul de peste Tisa au reușit.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s