Politica

Politica – dirijarea raţională a iraţionalului


Sun_God___Surya_by_DevaShardCarl Gustav Jung a fost cel care a lansat în mediul psihanalizei noţiunea de “arhetip”, care a produs o adevărată revoluţie, chiar dacă neobservată şi dispreţuită de o mare parte a intelectualităţii europene. Jung descoperă conceptul de „arhetip”, element al inconştientului colectiv, care se trasnmite ereditar şi coexistă cu inconştientul individual.

Inconştientul este compus din stări care în lumea raţiunii nu pot fi exprimate decât prin forme. La Vilfredo Pareto acest fenomen este explicat cu ajutorul concepţiilor de reziduuri, care exprimă stări iraţionale şi derivaţii, sau modul în care iraţionalul, faţă de care omul conştient are oroare, primeşte o formă „raţională”. Psihosociologul Serge Moscovici care a descris destul de reuşit fenomenul maselor, descrie politica pornind de la acelaşi component iraţional: „politica este dirijarea raţională a iraţionalului”.

La nivel colectiv, în opinia lui Jung, inconştientul colectiv ia forma unor arhetipuri: mituri, basme şi vise, carecterul colectiv fiind demonstrat prin universalitatea acestor manifestări.

Totuşi, ne întrebăm: oare doar aceste forme culturale sunt manifestările inconştientului colectiv? Oare nu ar putea şi instituţiile sociale să fie nişte construcţii arhetipale care ar explica legitatea funcţionării colectivităţilor umane mari şi mici?

Jung vorbeşte despre frica de întuneric ca despre un arhetip, dar oare frica faţă de o autoritate nu reprezintă un arhetip?

Cilizaţie modernă este purtătoare a două vechi tradiţii sau arhetipuri: cea a Soarelui (individualism, autoritate, ierarhie, militarism, virilitate, putere, patriarhat, dominaţie) şi a Lunii (colectivism, egalitarism, pacifism, feminitate, slăbiciune, matriarhat, supunere). Cea dintâi reprezintă manifestarea politică de drepta, iar cea de a doua manifestările de stânga. Am putea presupune că ideologiile politice nu reprezintă decât manifestări ale acestor arhetipuri, prin care se construieşte relaţia de putere, arhetipuri-ideologii care au început să primească forme raţionale în secolele XVIII şi XIX.

În acest fel, politica devine un subiect al psihanalaziei şi depăşeşte conceptul postmodernist care se grăbea să anunţe moartea tuturor ideologiilor. Tot aici este utilă readucerea conceptului de Tradiţie şi paradigmei tradiţionaliste prin care statul şi societatea nu mai sunt privite ca o totalitate de atomi care se mişcă haotic, ci un organism viu care nu poate fi dezintegrat în mai multe celule „libere şi suverane”.

Din acest punct de vedere, adevărata democraţie („demos”- „cratos”) nu este o abstracţiune sau un joc în care poporului îi este permis să-şi decidă soarta odată în patru ani, aşa cum se întâmplă în sistemul liberal, ci în fiecare zi, prin participarea directă la viaţa organismului naţional.

Încercările de a înţelege esenţa construcţiilor arhetipale politice au avut întotdeauna un caracter ezoteric, aşa cum era şi firesc. În cazul în care maselor i-ar fi fost descoperită (teoretic) esenţa puterii în societate, societatea ar rămâne şocată şi ar cădea în anarhie. Un astfel pericol este exclus pentru că societatea, în totalitatea sa, nu va fi niciodată capabilă să ajungă la un asemenea nivel de înţelegere, exceptând unele grupuri minoritare elitare care îşi asumă responsabilitatea pentru conducerea maselor. Elita politică, aristocraţia naţională este un ordin purtător al Tradiţiei, este acel grup de oracoli care păstrează taina simbolurilor, descifrarea corectă a formelor care reprezintă arhetipurile colective şi în acelaşi timp secretul funcţionării inconştientului colectiv.

Dacă cineva s-a uita suspect la mine cu un ochi, o faceţi în zadar. Vorbind de ordin nu mă refer deloc la masonerie. Adevărul este că masoneria nu este decât un kitsch pseudoştiinţă ocultă care încearcă să imite secretele ziditorilor liberi din evul mediu. Fiind plină de invenţii, contradicţii şi o încercare de a aduna elemente din diverse ocultisme, masoneria este mai mult un club-sectă a celor care se doresc a fi „aleşi”, deosebiţi de cei „profani”, sub aura unui pseudoelitism.

În continuare voi încerca să dezvolt aceste idei în alte materiale făcând o sinteză dintre lucrările dedicate Tradiţiei, arhetipului, interacţiunii dintre colectivitate şi mediu, datelor geneticii populaţiei care ar demonstra mai multe ipoteze emise.

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s