Ortodoxie

Tineretul degradează pe zi ce trece, neavând un fundament religios


Interviu cu Andrei COCIUG, profesor de educaţie moral-spirituală la liceul „George Meniuc” din municipiul Chişinău

– Vorbim despre un subiect foarte discutat în societatea civilă: introducerea religiei ca obiect de predare în şcoală. Ai predat ore de religie la liceul „George Meniuc” – cum reacţionează elevii la această disciplină?

– Copiii sunt ca un pământ primăvara devreme, când nu este nimic răsărit pe el – nici grâu, dar nici buruiene. Ca să răsară grâul, el trebuie semănat. Pe de o parte, dacă nu insişti asupra unei vieţi cât de cât morale şi religioase, nu are rost să faci nimic, pentru că mulţi din cei care nu au educaţie morală în cadrul familiei nici în şcoală nu îşi dau interesul. Dacă le vorbeşti de Dumnezeu copiilor a căror părinţi duc o viaţă departe de Biserică, departe de Dumnezeu, atunci parcă le vorbeşti despre o poveste, pentru ei e ceva fantasmagoric. Copiii care au un cadru familial favorabil, primesc totul cu cea mai mare plăcere şi se arată foarte interesaţi. Astfel şi lecţiile devin foarte plăcute, pentru că orele cu copii disciplinaţi aduc o satisfacţie enormă profesorului.

– Cum se numeşte oficial, astăzi, obiectul la care se predă religia?

– Se numeşte „Educaţie moral-spirituală”, dar nu este chiar atât de corect să se numească aşa. „Educaţia moral-spirituală” este un obiect foarte contradictoriu. La urma urmei, neamul nostru nu este unul budist, yoghin, ci este unul ortodox, iată de ce în mod normal ar trebui să se numească „Educaţie religioasă în şcoală”. Noi fiind ortodocşi, este firesc să se predea ortodoxia. Până la urmă, nu este atât de importantă denumirea, ci important este cum se predă acest obiect.

– Ce cuprinde acum educaţia moral-spirituală? Ce subiecte sunt abordate?

– Educaţia moral-spirituală este disciplina în cadrul căreia sunt abordate nu atât valorile morale ale omului, care desigur sunt foarte importante, ci acele valori pe care lumea de azi nu prea are când să le studieze: valorile spirituale ale omului. Aici se vorbeşte de întreaga tradiţie a Bisericii Ortodoxe, la nivelul copiilor, desigur şi se face o anumită introducere în „labirinturile” Bibliei, pentru nivelul lor. Copiilor li se vorbeşte despre umanitate, despre Dumnezeu, despre relaţia omului cu natura şi relaţia omului cu Dumnezeu.

– Există conflicte cu părinţii care împărtăşesc o altă credinţă decât cea ortodoxă? Unii au temeri că în clasa cu o majoritate ortodoxă, copiii care reprezintă o minoritate confesională ar putea fi marginalizaţi şi traumatizaţi psihologic. Este adevărată această afirmaţie?

– Nu este adevărat. Depinde foarte mult de persoana care are o altă confesiune religioasă. Eu am elevi care sunt musulmani – toţi studiază educaţia moral-spirituală. Nu le impun nimic din ceea ce povestesc, sunt liberi să deseneze la lecţii, cu condiţia să fie liniştiţi. Obiectul educaţia moral-spirituală nu este ca alte obiecte, nu decurge după un algoritm anumit, pentru că este important când se face oră de religie să nu fie atât o lecţie, cât să fie ceva de suflet, în care copilul să se simtă în largul lui, să poată discuta problemele sale. Se propune tema şi tot ce este legat de această temă se discută.

Ar fi bine să fie introduse religia opţională pentru elev, dar obligatorie pentru şcoală. Unii părinţi doresc introducerea religiei în şcoală, dar acest lucru este imposibil în cazul în care directorul şcolii refuză să facă acest lucru. În cazul în care mergem la director şi spunem că vrem să predăm religia în şcoală din clasa întâia până în clasa XII-a, directorul dacă vrea te acceptă, dacă nu vrea, ai plecat, chiar dacă sunt elevi care doresc acest lucru. În cazul în care ar fi o disciplină obligatorie, atunci chiar dacă ar fi doar 3-4 elevi din şcoală care ar dori să studieze religia, administraţia şcolii ar fi obligată să accepte orele de religie. Faptul că obiectul ar fi opţional pentru copil, presupune că fiecare are libertatea de a alege ce obiect să aibă şi cum să-l înveţe. Până la urmă, religia este ca şi alte obiecte, din punct de vedere al educaţiei. Dacă matematica este obligatorie pentru elev, de ce nu ar fi şi religia? Cu ce este mai prejos religia decât alte obiecte? Iată de ce este normal ca părinţii să fie cei care să aleagă, cunoscând preferinţele copilului, ce este bine pentru el să înveţe şi ce nu este bine. Însă posibilitatea unei astfel de alegeri nu există. De multe ori, directorii şcolilor refuză să permită desfăşurarea orelor de religie, din cauza unor convingeri religioase sau politice.

– Ce întrebări vă adresează cel mai des copiii?

– Depinde de discuţii, de fiecare dată întrebările sunt altele. Când este vorba de clasele mai mari, acolo deja devine mai clar, pentru că apar întrebări legate mai frecvent de dragoste, de cea platonică şi cea spirituală. Copii mai mici ştiu că trebuie să asculte de părinţi şi să-i iubească, respectiv întrebările sunt legate de aceste subiecte.

– Diferă clasele în care se studiază religia de celelalte?

– Diferenţa este mare. Dacă ai face o mâncare şi nu îi pui ulei deloc, are un gust, iar dacă adaugi ulei are un gust diferit. Exact aşa este şi în cadrul învăţământului. Este imposibil să frecventezi aceste ore fără să-ţi rămână nimic. Sunt copii care se interesează destul de mult de religie, iar dacă nu ar avea interes faţă de asta ar avea interes faţă de altceva, legat de rău.

– Ai observat nişte schimbări concrete la un copil care a avut anterior un comportament indisciplinat?

– Îţi spun un caz: aveam un copil care era cel mai obraznic din şcoală. Stătea în ultima bancă şi făcea mereu boroboaţe la lecţie. Odată i-am adresat o întrebare după care i-am cerut agenda şi i-am dat nota zece. La a doua lecţie a început să fie mai atent la ceea ce vorbesc, iar în prezent este unul din cei mai activi din clasă, la ora de religie, este foarte interesat de ceea ce se vorbeşte.

În cazul unui alt copil, deşi foarte obraznic la lecţie, se observa totuşi că are conştiinţa curată, fiind din părinţi buni. I-am cerut şi lui agenda pe un ton foarte sever: „Dă-mi agenda să-ţi pun doi!”. Eu îi iau agenda şi pun nota nouă, dar nu îi întorc înapoi, o las pe masă. A stat toată lecţia supărat şi cuminte, iar când a deschis la sfârşitul lecţiei agenda, a văzut în loc de nota „2” nota „9”. Mi-a spus: „Domnule profesor, acesta trebuia să fie un „9” întors”. L-a mustrat conştiinţa. După aceasta, a devenit altfel. Notele se pun în agendă, dar ele trebuie să fie date doar pentru a stimula elevul în a învăţa, dar nu pentru a-l impune. Dacă copilul nu vrea să răspundă, nu-i dai nici un fel de notă. Dacă vrei să-l stimulezi, pune-i un zece, iar doi îi pui pentru comportament, dacă este foarte obraznic, pentru că unii doar în acest fel pot fi liniştiţi.

– Introducerea religiei în şcoală încalcă cumva principiul laicităţii şcolii, a statului?

– Cândva, în Imperiul Bizantin, dar şi în Imperiul ţarist rus, chiar şi la noi, în perioada României Mari – religia era obiect primordial în şcoală şi vedem ce oameni mari a dat. Oare după atâta vreme, după ce au fost distruse toate aceste imperii, observăm că omenirea nu a dat atâtea persoane de valoare cum a dat şcoala atâta timp cât a existat educaţia religioasă. Atunci când, aşa cum s-a întâmplat în comunism, când s-a impus materialismul, cu educaţia fără Dumnezeu, atunci omul devine o „maşină biologică”, care nu poate să creeze ceva nou. Tot ce este nou vine de la Dumnezeu.

În Biserica Ortodoxă au existat personalităţi mari care au vorbit despre creşterea copiilor. Una din cele mai reprezentative persoane este Ioan Gură de Aur care are mai multe predici despre creşterea copiilor. Deşi nu a avut copii, vorbeşte despre foarte multe lucruri importante despre creşterea copiilor, bazându-se atât pe Biblie, cât şi pe experienţa şi viaţa sa plină de sfinţenie şi de dragoste. Copilul este ca un copăcel micuţ, de care dacă nu ai grijă de mic să-l îndrepţi într-o anumită direcţie, când e mai mare, nu-l mai poţi ajuta cu nimic. Nu poţi schimba omul când este bătrân, iar dacă nu are o rădăcină spirituală, nu este decât un animal biped, pentru că raţiunea fără Dumnezeu, raţiunea fără conştiinţă, nu îl transformă decât într-un individ.

În şcoli a fost predat şi obiectul „De(s)prinderi de viaţă”, acum a apărut „Educaţia civică”, în manualele cărora se vorbeşte despre Crăciun ca un eveniment „în care copiii umblă cu cerşitul”. Cea mai mare sărbătoare a creştinilor este prezentată ca o zi în care copiii umblă cu cerşitul şi o zi în care vine „Santa Claus” – atât. Paştele, potrivit lor, este sărbătoarea în care „lumea strânge ouă roşii prin sat”. Dacă o să învăţăm asta un copil, când va creşte mare o să spună că suntem dobitoci.

Pe zi ce trece se vede că tineretul degradează, neavând nici un fundament religios, asemeni celui pe care l-au avut strămoşii noştri. Cine era Eminescu fără credinţă? Toţi îl văd pe Eminescu ca pe un poet care a scris despre dragoste. Dar oare în ce manual de literatură găsim poeziile lui dedicate lui Dumnezeu sau Maicii Domnului? Eminescu este prezentat ca un ateu, obsedat de o femeie.

Sfatul meu este să nu uităm că şi copilul este un om. Ar fi bine să mai spunem: „copilul este un om matur”, pe care nu trebuie să-l priveşti „de sus”. Să fii la un nivel cu dânsul, păstrându-ţi verticalitatea, fiind mai mare. Cel mai bun exemplu este Hristos. Vrei să fii un profesor bun – fii ca Hristos, procedează aşa cum procedează el cu copiii. Tot el a spus că „Împărăţia Cerurilor este a copiilor”.

Orele de religie nu se fac cu bastonul, pentru că nu eşti poliţist. Da, uneori orele de educaţie moral-spirituală sunt mai gălăgioase pentru că le permiţi mai multă libertate. Este mai greu profesorului, din punct de vedere psihologic, dar pentru copil este foarte important, ceea ce nu prea se ia în consideraţie.

– Mulţumesc foarte mult pentru interviu.

Anunțuri
Standard

19 gânduri despre „Tineretul degradează pe zi ce trece, neavând un fundament religios

  1. Nu exista „crestinism non-confesional” asa cum nu pot exista doua adevaruri. Studiul Bibliei respingem Invatatura Sfintilor Apostoli se numeste PROTESTANTISM, studiul Bibliei si al Traditiei Apostolice se numeste ORTODOXIE.
    Respectiv, atunci cand insistati la interzicerea studierii lucrarilor Sfintilor Apostoli, propagati PROTESTANTISMUL in Republica Moldova, ceea ce este foarte grav.

    Apreciază

  2. dragă Octavian,
    învăţătura Bibliei înseamnă creştinism.
    Biblia este aceeaşi – deci şi învăţătura e aceeaşi.
    A preda Biblia înseamnă a promova creştinismul. Sfinţii Părinţi tot din Biblie s-au inspirat când au scris.
    Adevărul cel mai imprtant din Bible este că doar prin Isus avem salvare, şi El ne poate schimba viaţa şi priorităţile. Vă propun să citiţi articolul :
    http://www.moldovacrestina.net/doctrina/relatia-dintre-fapte-si-mantuire-2/

    Apreciază

  3. Pentru VOI, crestinismul se rezuma la Biblie, nu pentru NOI. Acest lucru trebuie sa intelegi odata pentru totdeauna si sa-l respectati.
    Pentru noi Biblia este doar O PARTE a invataturii, pentru voi e totul.
    Pentru noi sunt importante invataturile vii ale apostolilor si a Sfintilor Parinti, pentru voi sunt importante doctrinele pastorilor americani.

    Apreciază

  4. Dragă Octavian ,
    doar nu vorbeşti în numele tuturor creştinilor? Cunosc preoţi ortodocşi care au o mare frică de Dumnezeu şi-I slujesc Lui, şi tocmai ei sunt acei care îndeamnă oamenii să cerceteze Scripturile.
    Nu mi-ai răspuns: scrierile Sfinţilor Părinţi nu tot bazate pe Biblie au fost?

    Apreciază

    • Scrierile Sfinţilor Părinţi se bazează pe învăţătura VIE a apostolilor şi pe adevărul revelat de Sfântul Duh. Biblia a fost şi ea alcătuită de Biserica Ortodoxă în spiritul Tradiţiei Apostolice, iată de ce nu poate exista nici un fel de contradicţii.

      Apreciază

    • Eu nu sunt deputat, iată de ce nu vorbesc în numele creştinilor, ci vorbesc în numele meu şi vă spun ceea ce spun Sfinţii Părinţi. Nici un preot nu poate nega Sfântă Tradiţie, canoanele, pentru că odată ce o va face, riscă să fie caterisit.

      Apreciază

  5. îmi aduci şi argumente în susţinerea afirmaţiei: „Scrierile Sfinţilor Părinţi se bazează pe învăţătura VIE a apostolilor şi pe adevărul revelat de Sfântul Duh.”
    Din câte ştiu , Biserica Ortodoxă are aproape 1000 de ani (după marea schismă) – oare aceleaşi pretenţii nu le poate avea orice Biserică? şi cea ortodoxă şi cea catolică?
    Apoi, dacă Scrierile Sfinţilor Părinţi nu se contrazic cu Biblia, cum poţi afirma că cercetarea Bibliei este Protestantism?
    Conform spuselor tale, apostolii erau protestanţi – căci ei doar Biblia o cercetau , iar după ei oamenii studiau şi Biblia şi învăţătura Sfinţilor Părinţi.

    Apreciază

  6. alaandrei zice:

    Draga Octavian daca pentru mintuirea sufletului era destula Sfinta Traditie,atunci pentru ce era nevoie de un Nou Legamint?Oare nu zadarnicim noi astfel jertfa Lui Cristos,care a spus”Eu sunt calea ,adevarul,si viata nimeni nu vine la Tatal decit prin Mine”.Tot Domnul Isus a spus ca este Cuvintul.Si nu gasim sa fi pomenit nimic din ceea ce afirmi.

    Apreciază

  7. Alexandru, Radu, ne cunoastem si va respect mult, si va rog sa o faceti si voi la fel. Ortodoxia este credinta nealterata impreuna cu traditia patristica. Va rog frumos nu ne corectati noua ortodoxia, sau canoanele sau sa rastalmaciti traditia bisericeasca, aveti toata libertatea sa cercetati scripturile precum o facem si noi, iar parerile care contravin ortodoxiei nu pot fi puse in discutie. Adevarul este unul suprem, totalitar daca vrei si nedemocratic. Eu am frica de dumnezeu si de aceea nici macar nu pun la indoiala canoanele ortodoxiei, daca a-s facio deja ar fi o tradare a ortodoxiei.

    Tot Iisus Hristos a dat binecuvantare apostolilor carora lea incredintat a dezlega pacatele si de a duce credinta in toata lumea. Iar sfintii parinti sunt cei care au continuat aceasta munca prin lucrarea Duhului Sfint. Nu vad nici o contradictie intre Biblie si Invatatura Sfintilor parinti! Din contra este ca un afluent care imbogateste cu apa proasata un riu si il face mai viguros!

    Apreciază

  8. Dragă Cezar, nu am încercat să vă corectez ortodoxia, doar mi-am apărat poziţia.
    Cezar -e foarte bine că ai frică de Dumnezeu, tot pot afirma acest lucru.
    Doar că presupui (cel puţin tu şi Octavian) că nu e bine să înveţi doar Biblia.
    Aici nu sunt de-acord (etiopeanului i-au fost sufiecente!)
    Nici nu vreau să perseverăm în ceea ce ne face deosebiţi. Domnul Isus a spus că lumea va afla dacă suntem ucenicii Lui dacă ne iubim unii pe alţii.
    Dar promovarea urii este tocmai împotriva acestei porunci.

    Apreciază

  9. Nu stiu daca ai inteles ideea despre care s-a vorbit. Nu trebuie sa insistati in a impune viziunea voastra asupra Bibliei. Avem conceptiile noastre formate pe parcursul a doua mii de ani, stim care ese locul Bibliei si care este locul Sfintei Traditii. Nu suportam nici o interventie din afara.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s