Politica

Sistemul de clanuri şi caste în Republica Moldova. Necesitatea unui stat puternic şi a unei ideologii naţionale


Sistemul de clanuri

Căderea regimului comunist şi dispariţia URSS nu a însemnat trecerea la un sistem democratic. Modelul societăţii la care am ajuns după 1991, după instaurarea unui vacuum ideologic, este bazat pe sistemul clanurilor. Desigur, fiecare sistem de clanuri diferă de la stat la stat, în esenţă este aceluiaşi: o reţea de relaţii informale, care au drept scop privilegierea membrilor reţelei. Constituirea acestora nu este lipsită de un substrat mistic: relaţiile sunt legate prin botezul unui copil, în urma căruia prietenul, partenerul de afaceri, colegul de serviciu, devine „cumătru”, de aici şi sistemul „cumătrismului”.

Fenomenul poate fi întâlnit atât la nivel de provincie, în raioane, unde reprezentanţii diferitor instituţii (inspectoratul fiscal, SIS, poliţie, primărie etc.) sunt legaţi prin relaţii de rudenie. Dar cel mai interesant este faptul că aceste clanuri nu recunosc sistemul de partide. De cele mai dese ori pot fi întâlnite cazuri când membrii a unuia şi acelaşi clan sau chiar familii, fac parte din partide radical diferite. Calculul este foarte simplu: indiferent de schimbările politice, aceste structuri nu trebuie să piardă în nici un caz poziţia privilegiată.

Acest fenomen este recunoscut şi de către liderii politicii de la Chişinău, care în ajunul alegerilor negociază cu „liderii locali”. Succesul unui partid sau altuia depinde în mare măsură de capacitatea acestuia de a oferi privilegii clanurilor (bani, diferite funcţii în stat). Din aceste considerente, este greu de intuit comportamentul unui partid. Formaţiunea politică nu reprezintă un actor politic real, ci reţelele de relaţii care sunt transpartiinice.

Sistemul de caste

Un alt fenomen despre care nu prea s-a discutat este cel al castelor. Mai multă lume cunoaşte, dar şi mai puţină lume recunoaşte existenţa sistemului de caste în Republica Moldova. În primul rând ne referim la casta medicilor, preoţilor, avocaţilor, ofiţerilor de securitate şi într-o anumită măsură, a poliţiştilor.

Desigur, înţelesul noţiunii este foarte departe de cel din India, însă elementele comune pe care le observăm sunt: existenţa unui cerc închis de persoane, privilegierea membrilor castei, transmiterea copiilor de către părinţi a „estafetei profesionale”.

În sistemul medical acest fenomen se observă chiar în cadrul Universităţii de Medicină, unde copiii medicilor sunt promovaţi şi protejaţi, iar studenţii ai căror părinţi nu sunt medici, sunt discriminaţi. Situaţia oarecum similară este şi la celelalte caste. Pentru a deveni membrul cercurilor privilegiate, fie trebuie să te afli în relaţii de rudenie cu unul din membrii castei, fie să achiţi o sumă de bani persoanelor influente, fie ambele lucruri.

Procesele schimbărilor politice nu pot fi privite în afara relaţiilor dintre aceste două structuri puternic înrădăcinate în societatea noastră. Partea proastă a acestei realităţi este faptul că nu toţi membrii societăţii fac parte din clanuri sau caste. O bună parte a cetăţenilor trăiesc în poziţia de „cetăţeni de mâna a doua”, incapabili de a face faţă diverselor ilegalităţi înfăptuite de aceste structuri cu rădăcini puternice în sistemul politic. Fenomenul „reider” (preluarea ilegală a controlului asupra unei întreprinderi), care a devenit foarte popular în spaţiun ex-sovietic, este una din manifestările agresive a sistemului de clanuri (a se vedea articolul anterior).

Necesitatea unui stat puternic şi a unei ideologii de stat

Din păcate, ceea ce numim noi astăzi „sistem democratic”, „sistem electoral”, nu au făcut decât să consolideze poziţiile acestor structuri cu ajutorul jocurilor politice de faţadă. Soluţia din acest impas ar putea veni doar pe calea consolidării puterii şi autorităţii statului care ar promova persoane în funcţii cheie pe criterii profesionale şi nu pe cele de clan sau castă, iar acest lucru nu poate fi înfăptuit decât în condiţiile unei stabilităţi politice.

În cele din urmă, un element important este ideologia de stat.

Chiar dacă legea fundamentală a statului afirmă că nici o ideologie nu poate deveni una oficială a statului, aceasta nu poate şi nu trebuie să lipsească din construcţia statală. Anume dispariţia ideologiei de stat a şi condus la dispariţia unor idealuri, coduri etice,  modele de comportament.

Ceea ce unii numesc „perioada de tranziţie” nu este altceva decât o stare de „vacuum ideologic” care provoacă o criză de identitate şi instabilitate social-politică. Republica Moldova trebuie să-şi regăsească ideologia şi să iasă, odată şi odată, din această blestemată „tranziţie”.


Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s