Politica

Din nou despre proiectul naţional: între „Basarabia românescă” şi „naţiunea civică moldovenească”


Proiectul „Новая Молдова” (“Moldova Nouă”) este o continuare a unui alt proiect ratat, care se numea „Partidul Naţional Bolşevic”. După mai multe tentative eşuate de a se înregistra la Ministerul Justiţiei (fie şi sub numele de НБП – „Новый Буджакский Проэкт”). Liderul neformal al „naţional – bolşevicilor” de la Chişinău, Evghenii Şolari, încearcă să înjghebe o mişcare de opoziţie împreună cu câţiva foşti membrii ai PCRM. Printre cercurile „naţional-bolşevicilor” s-a evidenţiat, pe atunci, şi cunoscuta „revoluţionară”, liderul incontestabil al pensionarilor din Chişinău, Laguta Maia. Mediatic, „opoziţia de stânga” a fost susţinută activ de „Kommersant Plus”, o publicaţie care nu îşi ascundea simpatiile faţă de regimul separatist de la Tiraspol.

La sfârşitul anului 2005, Evghenii Şolari este arestat, pentru activităţi subversive, dar eliberat la începutul anului 2006. După aceasta, „naţional-bolşevicii” practic îşi încetează activitatea în calitatea de „radical-revoluţionari” şi îşi lansează un nou proiect: „Новая Молдова” (“Moldova Nouă”).

De această dată, lupta politică a acestui cerc nu se desfăşoară alături de foşti membri ai PCRM şi naţionalişti ruşi, ci cu totul alte forţe, care apăruseră între timp pe scena politică. Foştii „naţional-bolşevici” devin aliaţi ai opoziţiei liberale, susţinând mediatic orice atac la adresa lui Voronin. În acest fel, nu ne miră deloc faptul că materialele electorale ale Partidului Liberal, din campania pentru alegerile din 29 iulie 2009, fac publicitate site-ului „Новая Молдова”.

După o scurtă prezentare să vedem ce reprezintă totuşi proiectul „Noua Moldovă”. După conţinut, ideile nu prea diferă de celelalte proiecte promovate activ de mediul intelectual rusolingv. Este prezentă cu aceeaşi insistenţă conceptul unei „naţiuni civice moldoveneşti”, care ar fi una politică, nu etnică.

În unul din articolele anterioare am făcut câteva comentarii în jurul acestui subiect, dar totuşi am scăpat un exemplu strălucitor, care comparat cu proiectul „naţiunii moldoveneşti civice”, arată toată absurditatea acestei idei: formarea unui popor şi a unei „naţiuni” europene.

Într-o anumită măsură, este firească insistenţa asupra acestui concept, din timp ce autorii fac parte dintr-un mediu în care domină un „vid etnic”. Pentru a obţine o poziţie superioară în societate şi a scăpa de un complex al inferiorităţii, ei au nevoie ca întreaga societate moldovenească să adopte un „vid identitar”.

Într-o foarte mare măsură, această direcţie este compatibilă cu direcţia ideologică promovată de forţele care sunt adepte ale „integrării europene”. Ambele orientări ideologice: socialismul prorus şi liberalismul proeuropean (aparent, incompatibile ) se combină perfect într-un singur proiect care nu urmăreşte altceva decât anihilarea identităţii etnice româneşti, identitate care reprezintă o piedică pentru integrarea şi digerarea deplină a Basarabiei în sistemul economic global.

Problema Basarabiei (şi a României, în acelaşi timp) constă în lipsa unui contraproiect, cu un bogat aparat conceptul, cu argumentare teoretică serioasă. Despre acest lucru s-a vorbit şi se mai vorbeşte, însă, din păcate, mediul etnic românesc este prea apatic când este vorba de astfel de subiecte, preferând să adopte mai mult sloganuri populiste unioniste, care demonstrează mai mult o frică şi inferioritate intelectuală, decât o capacitate de a se opune şi a construi.

Din puţinul pe care îl avem,  suntem obligaţi să facem ceva.

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s