Politica

Maturizarea politică – unica soluţie pentru soluţionarea crizei politice


Lovitură (ne)aşteptată: populaţia s-a arătat insensibilă la apelurile liderilor AIE şi nu a participat la circul numit „referendum”. Ţapul ispăşitor a fost identificat imediat: poporul este cel care face clasa politică mereu să „sufere”, pentru că fiind o „bâdlă”, „masă needucată”, „nedemocrată” şi  „neconformă cu standardele europene” nu se conformează „mai marilor locului”. Mai mare este mirarea când ne este dat să auzim asemenea cuvinte anume din gura celor care mai ieri au lăudat cu înflăcărare  acea „voce  a poporului”, care a adus la guvernare pe cei care mai ieri mâncau posmagi în opoziţie. Să înţelegem că poporul este „bun”, „deştept”  şi „util” doar atunci când satisface micile capricii ale „corifeilor” liberali? Oare poporul este cel care nu înţelege voinţa guvernanţilor sau, totuşi, guvernanţii sunt cei care nu înţeleg (sau nu vor să înţeleagă) durerile poporului?

Lipsa scenariului

Se pare că liderii AIE într-adevăr au fost încrezuţi că masele populare sunt la picioarele sale şi că referendumul va fi, în cele din urmă, validat. Aceasta speranţă a fost alimentată şi de sondajele extrem de optimiste pe care le-au prezentat câteva instituţii de cercetare în ajunul referendumului.

Acest optimism extrem a şi determinat partidele aflate la guvernare să se concentreze pe promovarea propriului candidat la funcţia de preşedinte al ţării şi nu la un mesaj care ar convinge electoratul să voteze în favoarea modificării constituţiei. În loc să muncească în campanie, liderii AIE au preferat să împartă blana ursului care încă nu a fost ucis.

Dar nu acesta este cea mai gravă eroare. Cea mai mare gafă ai liderilor AIE constă în lipsa unui scenariu care ar presupune varianta invalidării referendumului. Această situaţie este trădată de ezitarea, iraţionalitatea şi incoerenţa mesajului pe care îl transmit opiniei publice liderii alianţei de guvernare şi prin modul în care îşi justifică eşecul electoral, care îi apropie tot mai mult de un faliment politic.

Cine este vinovatul?

Cei care au iniţiat referendumul neagă vehement vina pentru rezultatele slabe. În condiţiile în care au antagonizat la extrem societatea, era culmea ca partidele de dreaptă să aştepte ca electoratul comunist să susţină iniţiativa de modificare a constituţiei, cu atât mai mult că nici electoratul AIE nu a ieşit la urnele de vot. Luând în consideraţie abuzurile electorale pe care le exercită orice guvernare pe calea administrativă, rezultatul referendumului este chiar foarte pozitiv pentru alianţă. Ne-am fi putut aştepta la un sfârşit mult „mai dramatic”. Într-un referendum nu pot exista „vinovaţi” şi „perdanţi”, există un rezultat electoral concret, care în pofida capriciilor şi  orgoliilor personale, trebuie luat în consideraţia, pentru că aşa sunt regulile jocului.

Ce-i de făcut?

Ne întoarcem de la ceea ce am început: clasa politică trebuie să găsească un numitor comun, care s-ar exprima prin alegerea în unanimitate a unui şef de stat. Să nu uităm că preşedintele ţării este un garant al echilibrului politic, respectiv, politicienii trebuie să înveţe să găsească acest punct comun, care se numeşte „interesul naţional”. Liberalii trebuie să înţeleagă, în cele din urmă, că ţara nu poate fi guvernată de un grup care reprezintă doar 30 la sută din populaţie, ci de un grup care reprezintă opţiunea întregii societăţi. Republica Moldova nu poate fi o ţară „fără comunişti”, pentru că Partidul Comuniştilor este cel care mai reprezintă un segment electoral important, chiar dacă ne-am fi dorit cu toţii o altă situaţie.  Nu este posibilă o apocalipsă în versiune liberală sau comunistă. Iată de ce AIE şi PCRM sunt obligaţi să renunţe la interesele personale şi de grup şi să strângă mâna unul altuia, cel puţin, de dragul soluţionării actualei crize politice, dacă sintagma „interesul naţional” sună prea pompos.

Avantajul republicii parlamentare constă anume în faptul că liderii politici sunt siliţi să „înveţe”, să „deprindă” ce înseamnă a deosebi interesul personal de interesul naţional. Nu mecanismul de alegere a preşedintelui este cauza crizei politice, ci politicienii însuşi, care nu vor să renunţe la bucata de caşcaval, pentru că doar în acest fel se poate da dovadă de responsabilitate şi maturitatea politică.

Anunțuri
Standard

2 gânduri despre „Maturizarea politică – unica soluţie pentru soluţionarea crizei politice

  1. Pingback: Maturizarea politică – unica soluţie pentru soluţionarea crizei politice | De la bloggeri adunate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s