ProletKult

„Cenaclul Flacăra” – fenomen cultural românesc sau o făcătură a serviciilor secrete occidentale?


Fenomenul “Cenaclul Flacăra” este destul unul de contraversat. Lansat în scurt timp după expunerea de către Nicolae Ceauşescu a faimoaselor sale teze din 6 iulie 1971 în cadrul şedinţei Comitetului Central de partid, a provocat o adevărată „revoluţie culturală” în România.

Titlul complet al documentului elaborat de Ceauşescu, care avea un caracter oarecum maoist, era următorul: „Propuneri de măsuri pentru îmbunătățirea activităţii politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii” şi presupunea intensificarea muncii ideologice şi patriotice în rândul tineretului.

În unul din punctele propuse de Ceauşescu,  “în orientarea repertoriilor instituţiilor de spectacole, teatru, operă, balet, estradă, se va pune accent pe promovarea creaţiei originale cu caracter militant, revoluţionar. Se va da, de asemenea, extensiune lucrărilor valoroase din creaţia artistică actuală a ţărilor socialiste; se va asigura o selecţie mai riguroasă a lucrărilor din repertoriul clasic şi contemporan internaţional”.

La 17 septembrie 1973, în prezenţa a 100 de persoane, are loc prima lansare a Cenaclului Flacăra, sub conducerea proaspătului poet, Adrian Păunescu. În 2 mai 1977, are loc primul spectacol organizat de Cenaclul Flacăra, de Ziua Tineretului, pe Câmpia Libertăţii de la Blaj. Seria de spectacole a durat până în anul 1985, când în urma unor incidente la 5 iunie 1985, din Ploieşti, spectacolele au fost interzise.

Astăzi este greu să spunem dacă Cenaclul a fost o comandă politică a conducerii statului de atunci, una din stratagemele serviciilor secrete americane sau o reacţie firească la dictatul Partidului Comunist. Totuşi, este că timp de 12 ani, din anumite motive, regimul a tolerat astfel de manifestări.

Trebuie să atragem atenţie la unele elemente interesante care compuneau fenomenul „Cenaclul Flacăra”:

–         apel la tradiţie şi unele elemente religioase: cântece populare, acţiuni simbolice la mănăstirile din România (Putna).

–         propagandă patriotică: numeroase piese care evocau personalităţi, momente istorice şi cultivau dragostea faţă de patrie.

–   trăsături liberal-stângiste: se simte influenţa revoltei studenţeşti din Paris în mai 1968. Din această perspectivă este simbolic unul din sloganele lui Adrian Păunescu, de inspiraţie franceză: Această este forţa cenaclului “Flacăra”: e obligatoriu ca nimic să nu fie obligatori („Il est interdit d’interdire”). Imnul cenaclului devine „Te salut, generaţie-n blugi” – o subtilă propagandă a „visului american”.

Cu toate că „Cenaclul Flacăra”  a fost unul opus politicii Partidului Comunist, una din explicaţii ar putea fi temerea de eventualele revolte ale tinerilor şi nedorinaţa lui Ceauşescu de a strica relaţiile cu Occidentul.

„Preferăm ca tinerii să îşi defuleze frustrările în cântece de protest decât să iasă în stradă cu pietre în mâini”, declara, în 1988, sub protecţia anonimatului, un înalt oficial comunist polonez, citat de The New York Times (NYT).

Cert este că „Cenaclul Flacăra” a constituit o avant-garde liberală pentru revoluţia din decembrie 1989, când tineretul cultivat în spiritul Cenaclului, ca un bulgăre crează care o avalanşă, care a răsturnat regimul lui Ceauşescu.

Doar peste decenii vom reuşi să aflăm ce a reprezentat totuşi „Cenaclul” lui Păunescu: o tehnologie a occidentului pentru crearea unei breşe în sânul societăţii româneşti, o reacţie de revoltă a intelectualităţii româneşti împotriva dictatului politic în cultură, sau ambii factori, care au acţionat în acelaşi timp.

Imnul Cenaclului Flacăra: „Te salut, generaţie în blugi”

Anunțuri
Standard

6 gânduri despre „„Cenaclul Flacăra” – fenomen cultural românesc sau o făcătură a serviciilor secrete occidentale?

  1. Sorin zice:

    Oricine are dreptul la opinie, sau cel putin asa ar trebui sa fie intr-o tara libera doar ca, ar fi bine sa studiezi mult mai profund fenomenul numit si asupra caruia ti-ai exprimat opinia. Nu este timp si poate nici loc aici de argumente, incearca doar iti amintesti nume precum Stefan Hrusca, Vasile Seicaru, Tatiana Stepa, Emerich Imre, Octavian Bud, George Nicolescu si multi multi altii apoi, dupa ce incerci sa asculti macar formal ceva din discografia lor putem vorbi.

    Apreciază

  2. radu zice:

    Versuri din…1980 (!!!)

    „… Oameni politici, inca sanatosi,
    Barbati puternici situati la CARMA,
    Priviti acest pamant de cancerosi,
    Uitati-va voi insiva in urma
    De nu sunteti cumva si voi panditi
    Si de sfarsitul nu va e departe…”

    Apreciază

  3. Pingback: Muzică și activism. Partea I | I eat suns and sounds

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s