Securitatea naţională

NED – sponsorul „revoluţiei internaţionale”


Ce este National Endowment for Democracy (NED)? Este o fundaţie înfiinţată de Congresul American în 1983, cu suportul administraţiei preşedintelui Ronald Reagan, care se ocupă cu distribuţia banilor alocaţi din bugetul SUA organizaţiilor non-guvernamentale şi instituţiilor media din întreaga lume, pentru menţinerea la putere, în diverse state, a politicienilor convenabili politicii oficiale a Washingtonului. NED a fost creat după modelul fundaţiilor germane, cu scopul evitării acuzaţiilor de implicare directă a serviciilor secrete americane (CIA) în problemele politice interne ale statelor din Europa de Est, lumea a treia şi Asia,  precum şi pentru o „gestionare mai eficientă a resurselor financiare”. În fiecare an sumele alocate „democraţiei globale” de către Congresul american erau tot mai mari, ceea ce necesita o oarecare oficializăre a sponsorizărilor acordate regimurilor proamericane.

Pentru a funcţiona mai eficient, NED finanţează patru structuri autonome: American Center for International Labor Solidarity (patronat de Federaţia Sindicatelor din SUA), Center for International Private Entreprise (patronat de Camera de Comerţ din SUA), International Republican Institute – IRI (patronat de Partidul Republican din SUA), National Democratic Institute for International Affairs – NDI (patronat de Partidul Democrat din SUA). Construită în acest fel, reţeaua sponsorizată de NED imită fidel o structură pluralistă şi diversificată a societăţii civile.

NED – sponsorul „revoluţiei mondiale”

În primii ani de la formare, NED a fost condusă de Allen Weinstein (1984), John Richardson (1984-1988), apoi Carl Gershman. Toţi trei sunt evrei de origine, au reprezentat un nucleu troţkist al Partidului Social-Democrat din SUA şi al curentului neoconservator în cadrul Partidului Republican şi au activat în cadrul organizaţiei „Freedom House”. Pornind de la concepţiile ideologice ale celor trei, era şi firesc ca NED să devină un instrument al „revoluţiei mondiale” sau, mai nou, un „exportator al valorilor democratice” ale SUA în întreaga lume.

În pofida faptului că oficial NED nu sponsorizează partidele politice, unul din senatorii americani, Pat Buchanan, a acuzat NED de destabilizarea situaţiei politice din mai multe state ale lumii şi de susţinerea regimurilor dictatoriale şi nedemocratice proamericane. Conducerea NED nu se grăbeşte să respingă aceste acuzaţii. Potrivit lui Allen Weinstein, unul din fondatorii NED, „fundaţia face ceea ce nu a reuşit să facă CIA în ultimii 25 ani”.

NED (sau organizaţiile sale satelit) a finanţat realizarea exit-pollurilor la alegerile din Serbia, Ucraina, Venezuela. Aceste rezultate au fost folosite pentru a pune la îndoială rezultatele alegerilor, deligitimizând câştigătorii scrutinului şi a exercita o presiune pentru repetarea alegerilor.

În cadrul campaniilor electorale în statele în care SUA are anumite interese, NED a sprijinit candidaţii care se află în legături strânse cu armata americană sau care susţin drepturile corporaţiilor americane de a investi în acele ţări, cu restricţii minime. NED nu a susţinut niciodată candidaţi care se opun investiţiilor corporaţiilor americane sau care au declarat că vor apăra interesele naţionale în raport cu activitatea cercurilor de afaceri americane.

Publicistul şi analistul politic american Tom Engelhardt observă că „Revoluţia Trandafirilor” din Georgia, „Revoluţia Portocalie” din Ucraina şi „Revoluţia Lalelelor” din Kârgâzstan, au fost sponsorizate şi susţinute intensiv de grupuri conectate la guvernul american şi administraţia Bush. El îl citează pe Pepe Escobar din „Asia Times”, care scrie că: „întregul arsenal de fundaţii din SUA – National Endowment for Democracy, Institutul International Republican, Fundaţia Internaţională pentru Sisteme Electorale (IFES), Fundaţia Eurasia, Internews şi altele – care a alimentat mişcările de opoziţie din Serbia, Georgia şi Ucraina, au fost dislocate în Bişkek [Kârgâzstan] … Practic, tot ceea ce se întâmplă în societatea civilă din Kârgâzstan este finanţat de aceste fundaţii din SUA sau de Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID). Cel puţin 170 organizaţii non-guvernamentale responsabile de dezvoltarea sau promovarea democraţiei au fost create sau sponsorizate de către americani. Departamentul de Stat american a creat propria tipografie în Bişkek în 2002 -.. ceea ce a permis imprimarea a cel puţin 60 de titluri de carte, inclusiv o mulţime de ziare de opoziţie. USAID a investit cel puţin 2 milioane dolari în alegerile din Kârgâzstan – ceea ce este destul de mult pentru o ţară în care salariul mediu este de $ 30 pe lună”.

Interesul americanilor pentru Kârgâstan nu are nimic în comun cu „democratizarea” acestuia, ci este determinat de poziţia strategică a acestui stat asiatic, pe teritoriul căruia SUA deţine o bază militară. Rezultatul activităţii „rodnice” a „societăţii civile” finanţate de americani este vizibil: astăzi  acest stat se află într-o incapacitate de autoguvernare, iar societatea se adânceşte tot mai mult în conflicte  interetnice violente.

În anul 1984, după ce NED a finanţat în mod deschis campania unui candidat la funcţia de preşedinte al statului Panama, care a fost susţinut atât de Manuel Noriega, un dictator panamez sângeros şi o marionetă a Statelor Unite,  cât şi de CIA, Congresul American a fost nevoit să adopte o lege prin care se interzicea finanţarea directă  de către NED a concurenţilor electorali.

NED a manipulat cu succes alegerile din Nicaragua în 1990 şi Mongolia în 1996 şi a ajutat la răsturnarea guvernele alese democratic în Bulgaria în 1990 şi Albania în 1991 şi 1992. În Haiti în 1990, NED a fost implicată în susţinerea opoziţiei politice, care a răsturnat regimul preşedintelui democrat Jean-Bertrand Aristide.

Între 1990 şi 1992, NED a donat un sfert de milion de dolari din banii contribuabililor americani Fondului Naţional Cubano-American (CANF), un grup anti-Castro din Miami. CANF, la rândul său, l-a finanţat pe Luis Posada Carriles, unul dintre cei mai cunoscuţi terorişti moderni, care a fost implicat în explozia unui avion cubanez în 1976, în urma căreia au decedat 73 de persoane. În 1997, el a organizat o serie de atentate cu bombă în hotelurile din Havana.

NED şi Compania în Republica Moldova

În anul 2009, oficial, NED a finanţat următoarele organizaţii non-guvernamentale din Republica Moldova:

1. Asociaţia pentru Democraţie Participativă ADEPT -$47,760 – pentru a organiza campanii de mobilizare şi educaţie electorală nepărtinitoare. Au fost editate postere şi realizate spoturi video şi audio pentru alegerile din aprilie 2009.

2. „IDIS Viitorul”, partener de ţară a Centrului Internaţional pentru Antreprenoriat Privat (Center for International Private Enterprise – CIPE)  – $184,856 – pentru fortificarea abilităţilor de liderism ale unei coaliţii a asociaţiilor de business care va angaja guvernul să adopte o serie de reforme şi să lucreze cu mass-media pentru a acumula sprijinul opiniei publice pentru acestea.

3. Eco-TIRAS International Environmental Association of River Keepers $40,218 – pentru dezvoltarea sectorului trei din Transnistria (societatea civilă). Va continua să sprijine reţeaua de 7 centre de resurse din regiune prin organizarea de seminarii şi o şcoală de vară pentru tinerii lideri.

4. Centrul Independent de Jurnalism (IJC) – $9,220 – pentru monitorizarea reflectării campaniei electorale din iulie 2009 la 4 posturi de televiziune; elaborarea raporturilor privind monitorizarea şi organizarea unor conferinţe de presă pentru prezentarea acestora.

5. Centrul de Investigaţii Jurnalistice – $34,846 – pentru susţinerea reporterilor de investigaţii pentru elaborarea a 20 de reportaje de investigaţie; organizarea a 12 dezbateri  privind libertatea presei în MD şi întreţinerea site-ului organizaţiei.

6. Centrul de resurse CONTACT – $17,000 – pentru campanii de mobilizare şi de informare nepărtinitoare în campania electorală pentru alegerile din iulie 2009; organizarea unor dezbateri publice în mai multe regiuni ale Moldovei.

7. Institutul Naţional al Femeilor din Moldova „Egalitate” – $17,791 – pentru instruirea şi susţinerea tinerelor femei pentru implicare în activităţi civice şi politice; organizarea de mese rotunde, cluburi de dezbateri, trening-uri şi spoturi audio pe probleme de gender.

8. Asociaţia Promo-Lex – $27,020 – pentru fortificarea societăţii civile şi promovarea drepturilor omului în regiunea transnistreană. Pentru alegerile din iulie 2009 a instruit observatori pe termen scurt şi lung.

8. Centrul Tânărului Jurnalist din Moldova – $20,177 – pentru mobilizarea tinerilor să participe la alegerile din aprilie 2009; spoturi video şi audio, postere, abţibilduri, transmisiuni radio şi online.

Pe lângă aceasta, NED şi USAID au sprijinit în campania electorală din aprilie 2009 formaţiunile pro-occidentale prin intermediul Institutului Republican Internaţional (IRI) şi Institutului Naţional Democrat (NDI). În acelaşi timp, este destul de activă şi prezentă Fundaţia Soros (sursa: http://www.ned.org).

Este semnificativ faptul că îndată după evenimentele tragice din 7-8 aprilie 2009, organele de forţă de la Chişinău l-au reţinut pe directorul reprezentanţei NDI în Republica Moldova, cetăţeanul american Alex Gregorjevs, iar Procuratura Generală a cerut expulzarea acestuia. Totuşi, mai târziu el este eliberat, iar în urma unei decizii luate de Curtea de Apel, cererea Procuraturii Generale este respinsă. Iată cum a comentat atunci cele întâmplate avocatul directorului NDI, Constantin Tănase: „Prima dată văd ca Procuratura să reacţioneze atât de prompt. A fost mai rapidă chiar şi decât noi. Probabil că oamenii de vârf şi-au dat seama că punerea în aplicare a deciziei instanţei ar fi creat o imagine negativă Moldovei peste hotare, deoarece ar fi fost expulzată o persoană care are un statut de diplomat şi care a activat legal în toată perioada de şedere în Moldova”.

În zilele următoare, autorităţile de la Chişinău interzic accesul pe teritoriul Republicii Moldova a unor cetăţeni sârbi, printre care şi unui oarecare Grujic Radivoje, angajat al Reprezentanţei Consiliului Europei la Chişinău, care avea calitatea de observator din partea NDI. Într-o scrisoare adresată lui Vladimir Voronin, Ion Morei, preşedintele Consiliului Suprem de Securitate, comunică următoarele: „scopul lui (al lui Grujic Radivoje – n. red.) este formarea opiniei negative în cercurile diplomatice acreditate la Chişinău, privind derularea campaniei electorale din partea partidului de guvernământ şi rezultatele scrutinului din aprilie curent. El coordona activitatea altor compatrioţi, cum ar fi Aleksandar Bratkovici şi Danko Cosic, experţi politici din cadrul NDI/Moldova. Ultimii activau sub egida USAID şi contactau cu liderii de opoziţie şi ONG-urile autohtone. Străinul, prin intermediul lui Danko Cosic, colecta informaţii doar despre încălcările comise de PCRM, pentru a le pune la dispoziţia LADOM şi Promo lex, informaţii utilizate pentru destabilizarea situaţiei social-politice din ţară” („Jurnal de Chişinău”, 06.07.2010).

Mai târziu, deputatul PCRM Vladimir Ţurcan (astăzi preşedintele partidului „Moldova Unită”), care a deţinut preşedinţia pentru investigarea evenimentelor din 7 aprilie, afirma următoarele în legătură cu scandalul cetăţenilor sârbi: „Ele [persoanele] au vizitat R. Moldova în campania electorală pentru alegerile din 5 aprilie şi sunt cunoscute în Georgia, Ucraina şi fosta Iugoslavie ca persoane utilizate de serviciile secrete pentru a provoca diferite tulburări în masă” („Jurnal de Chişinău”, 06.07.2010).

Până în 29 septembrie 2009, NDI şi IRI activau fără a dispune de un statul legal în Republica Moldova, acreditarea acestora fiind tergiversată de guvernarea comunistă. În ziua înmânării certificatelor, ministrul justiţiei (care în acelaşi timp este şi vicepreşedintele PLDM) a declarat că: „Pentru viitor aceste două instituţii rămân a fi un partener important în procesul reformării sistemului politic din ţara noastră, pe care urmează să-l demarăm împreună cu întreaga societate. Vom elimina toate barierele birocratice în activitatea MJ şi vom iniţia o colaborare strânsă cu ONG-urile şi cu societatea civilă. Înregistrarea acestor două instituţii reprezintă începutul unei noi etape în relaţia Guvernului R. Moldova cu societatea civilă” („Timpul”).

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s