Ortodoxie

Crăciunul nou şi vechi – opţiune civilizaţională


Civilizaţiile după Hungtington

Civilizaţiile după Hungtington

Este deja al treilea an când ajung să scriu de sărbătorile de iarnă despre diferenţa dintre cele două calendare: nou şi vechi. Problema, în pofida unor motive canonice şi astronomice invocate, este cu totul alta. Diferenţa dintre cele două calendare marchează o frontieră dintre două civilizaţii radical opuse: civilizaţia Apusului raţionalist şi civilizaţia Răsăritului şi a Tradiţiei.

Victoria calendarului nou în România anului 1924, nu a fost decât o victorie a civilizaţiei Apusului, prin intermediul comunităţii greco-catolicilor – un cal troian al Vaticanului în sânul României ortodoxe şi al guvernului Iuliu Maniu, care era un reprezentant al greco-catolicismului.

Din păcate, manualele de istorie nu relatează despre teroarea pe care au declanşat-o guvernul lui Iuliu Maniu împotriva poporului român, care refuza să primească noul calendar, adică un sistem de măsurarea a timpului după matricea occidentală. Totuşi, adevărul rămâne a fi unul singur: stilul nou a fost impus românilor prin maltratări şi asasinate, fapt care este dovedit de zeci de mii de documente din arhivele româneşti.

Astăzi cei care rămân în sânul vechii tradiţii româneşti, rămân a sărbători Crăciunului şi celelalte sărbători ortodoxe după calendarul vechi, iar cei care preferă să iasă din tradiţie, în favoarea unor opţiuni politice şi civilizaţionale, nu religioase, aleg intenţionat 25 decembrie. Din fericire, o mare parte a românilor basarabeni rămân a fi fideli Tradiţiei.

Iată ce scrie în 1929 gânditorul român Nae Ionescu:

„Un sătean din fundul Moldovei m-a cercetat acasă. El îmi aducea o petiţie semnată decâteva sute de oameni, pe care eu trebuia să o prezint ministrului Cultelor şi prin care creştiniicer Ministerului să-i lase să-şi prăznuiască sărbătorile după stilul vechi…

Petiţia este tipărită. Ceea ce însemnează că asemenea hârtii circulă pe o rază mai întinsăîn ţară. Mi se afirmă că acţiunea împotriva noului calendar are impunătoare proporţii. Treizecide comune din acel colţ de Moldovă nu mai merg la biserică pentru că preoţii slujesc după nouaorânduială a Sfântului Sinod. Unii din ei se duc duminica, dar lucrează în zilele de sărbătoaredupă stilul nou. Alţii ocolesc biserica chiar în zilele de duminică pentru că… se calcă legea.

Asta însemnează că nici până astăzi opera de lămurire a credincioşilor, pe care am cerut-o stăruitor în urma neîndemânaticei reforme a calendarului şi care, pe alocurea, a fost chiariniţiată, nu şi-a făcut efectele…”

„De ce se tem anume creştinii? De păcatul de a prăznui sărbătorile împărăteşti şi pomenirea sfinţilor Bisericii în alte zile decât cele de până acum, presupuse ca indicate deBiserica Dreptcredincioasă. Să presupunem un moment că teama lor ar fi fundată. Şi că, înadevăr, noul calendar ar fi o greşeală şi un păcat împotriva Ortodoxiei…”

 

Anunțuri
Standard

4 gânduri despre „Crăciunul nou şi vechi – opţiune civilizaţională

  1. Pingback: Crăciunul nou şi vechi – opţiune civilizaţională - Ziarul toateBlogurile.ro

    • GEO zice:

      „Întemeierea canonica” BINE CITAT/PUNCTAT

      Watch „Vasile Danion – Conf. Adjud – calendar vechi si nou” on YouTube

      Posts: 14

      Cum s-a facut schimbarea Calendarului Bisericesc

      « on: January 25, 2012, 06:11:49 PM »

      Comisie sau congres pan-ortodox?
      Meletios Metaxakis, mason cunoscut si sub numele de patriarh ecumenic Meletius al IV-lea, in enciclica din 3 februarie 1923 scria urmatoarele:

      “Catre cinstitele si binecuvintatele biserici a Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului, Serbiei, Ciprului, Greciei si Romaniei

      … Problema calendarului s-a pus de multa vreme, insa a devenit de importanta deosebita in zilele noastre cind necesitatea folosirii unui calendar comun, universal, familiar si in Europa, si in America devine tot mai evidenta. Guvernele ortodoxe, unul dupa altul au acceptat calendarul european. Dificultatea folosirii a doua calendare in viata sociala se vede de la sine.(*) De aceea a aparut dorinta de ambele parti de a introduce un singur calendar comun mediilor social si religios. Se impune nevoia nu numai ca fiecare crestin ortodox sa aiba o activitate armonioasa ca cetatean si crestin, ci si ca noi sa promovam unitatea crestina universala. Sintem cu totii chemati sa infaptuim aceasta in numele Domnului prin sarbatorirea impreuna a Nasterii si Invierii Sale.” (Aceeasi motivatie a oferit-o si in discursul inaugural al “congresului” “pan-ortodox” din acelasi an.)

      In epistola sa, Metaxakis, cere “reprezentantilor Sfintelor Biserici Ortodoxe sa convina asupra formarii unei comisii alcatuite din unul sau doi reprezentanti ai fiecarei Biserici, care sa se intruneasca la Constantinopol imediat dupa sarbatorirea Pastelui cu scopul de a pregati un studiu detaliat asupra problemei calendarului si, posibil, a altor chestiuni pan-ortodoxe urgente si sa gaseasca metodele pentru solutionarea canonica a acestora.”

      Comisia pan-ortodoxa isi incepe lucrarile la 10 mai 1923. 8 zile mai tirziu, in a treia sesiune a lucrarilor numele de comisie este schimbat in acela de congres.

      (*) Practic, nu exista nici un fel de dificultate. Sarbatorile fixe sint tinute la 7 ianuarie (Nasterea Domnului), 19 august (Schimbarea la Fata), 27 septembrie (Inaltarea Sfintei Cruci), etc., dupa calendarul secular.
       
      De asemenea, important de remarcat este si motivatia oferita pentru necesitatea constituirii comisiei de lucru. In ciuda a ceea ce sustin apologetii Stilului Nou, nu nevoia de acuratete astronomica, ci dorinta de a “promova unitatea crestina universala” prin “sarbatorirea impreauna a Nasterii si Invierii” lui Hristos a fost justificarea prin excelenta ecumenista adusa de Metaxakis.
       
      Schimbarea calendarului a fost facuta impotriva anatemelor, condamnarilor si deciziilor tututor parintilor ortodocsi de dupa 1582 (anul introducerii calendarului Gregorian in Vest). Motivul opozitiei categorice fata de schimbarea sau modificarea calendarului bisericesc este exprimat perfect in Decizia Sfintului Sinod BOR de la 1903. Orice asemenea demers nu poate fi facut fara a modifica Sfinta Traditie – lucrarea Duhului Sfint.
       
       
      Participanti
      Patriarh Meletius IV, presedinte

      2. Mitropolit Kallikos de Kizik

      3. Profesor V. Antoniadis, Institutul Teologic Halki (Patriarhia Ecumenica)

      4. Mitropolit Vasile de Niceea (Biserica Ciprului)

      5. Mitropolit Gabriel al Muntenegrului

      6. Profesor Milutin Milankovitch, Universitatea din Belgrad (matematica – mecanica) (Biserica Sirba)

      7. Mitropolit Iacob de Drach (Biserica Greciei)

      8. Arhimandrit Iuliu Scriban (Biserica Romaniei)

      (Arhiepiscopul Alexandru (Nomolovsky) de America de Nord si Insulele Aleutine avea la aceea vreme un statut canonic incert si nu reprezenta pe nimeni.

      Arhiepiscopul Atanasie (Gribanovsky) de Chisinau si Hotin, membru al Sinodului Bisericii Ruse din Afara Rusiei se afla intimplator la Constatinopol in aceea vreme. La prima sesiune a specificat ca “nu are instructiuni complete de la ierarhii rusi din Karlovic”; de altfel s-a retras de la lucrari la foarte scurt timp.

      Episcopul Gore de Oxford si pastorul Bexton – oaspeti din partea bisericii anglicane la sesiunea a V-a)

      Merita observat ca mai bine de jumatate din Bisericile locale nu au avut nici un fel de reprezentare si ca autoritatea unora dintre participanti este cit se poate de discutabila. S. Troitsky, un faimos teolog si specialist in canoane care a analizat aspectul ecleziastic legal al reprezentarii in ceea ce s-a pretins a fi acea comisie a concluzionat ca membrii comisiei nu aveau nici un drept sa exprime opiniile Bisericilor pe care le reprezentau atita timp cit Bisericile locale inca nu isi formulasera deciziile asupra chestiunilor care au facut obiectul lucrarilor pretinsului “congres”. In circumstantele date delegatii puteau cel mult sa-si exprime parerile personale sau opiniile sinoadelor locale pe care le reprezentau si in nici un caz nu aveau dreptul sa decida chestiuni bisericesti de interes general, canonice sau chiar dogmatice. Profesorul Troitsky defineste acest “congres” pan-ortodox din punct de vedere eclesiologic ca “o sedinta privata a unor persoane pe a caror agenda s-a aflat examinarea unor chestiuni care preocupau Biserica Ortodoxa la acea vreme si in legatura cu care si-au exprimat opiniile”.

      In nota sa din 14 noiembrie 1929 catre Sinodul Arhiepiscopal al B.O. (oficiala, ecumenista) a Greciei, Mitropolitul Irineu de Kassandria (apartinind sinodului) scrie urmatoarele: “Ce drept are parvenitul ala de a chema un congres pan-ortodox fara sa se consulte cu mitropolitii Tronului Ecumenic? Care lege sau canon ii da dreptul unei Biserici locale sa schimbe deciziile Patriarhilor Estului cu privire la chestiunea calendarului si a pascaliei asa cum au fost ele exprimate de ilustrii patriarhi Ioachim III al Constantinopolului, Meletie Pigas al Alexandriei, Ioachim al Antiohiei si Sofroniu al Ierusalimului? Cind s-a mai pomenit ca in materie de drept civil o instanta inferioara sa intoarca decizia unei curti superioare?
       
       
      Agenda Comisiei
      Metaxakis a pus urmatoarele “chestiuni eclesiastice si canonice” pe agenda lucrarilor:

      1. Mutarea zilelor de sarbatoare a sfintilor importanti la cea mai apropiata duminica in scopul micsorarii numarului de sarbatori

      2. Impedimentele la casatorie

      3. Casatoria clerului:

         a. Episcopatul si casatoria

         b. Casatoria de-a doua oara pentru preotii si deaconii vaduvi

         c. Daca este absolut necesara casatoria inaintea hirotoniei

      4. Serviciile religioase

      5. Posturile

      6. Necesitatea convocarii anuale a unui consiliu pan-ortodox

      In completare la cele 6 puncte s-au mai discutat: chestiunea calendarului, virsta canonica pentru hirotonire, taierea barbii si a parului la cler si imbracamintea clericala.

      O alta problema discutata a fost posibilitatea unirii Bisericilor Ortodoxe si Anglicane. La cea de-a cincea sesiune a lucrarilor, Gore, episcop anglican a facut urmatoarea afirmatie: “Pentru noi cei care traim in Vest ar fi o sursa de mare satisfactie spirituala sa avem posibilitatea sa sarbatorim impreuna marile sarbatori crestine: Craciunul, Pastele si Cincizecimea.” In acceasi sesiune si, evident, inainte de a formula concluziile “congresului”, Metaxakis il roaga pe Gore sa-l informeze pe Arhiepiscopul de Canterbury ca “sintem foarte dispusi sa acceptam noul calendar asupra caruia voi cei din Vest v-ati decis deja.”
       
       
      Decizii ale comisiei devenita congres si consiliu ecumenic
      Cea mai importanta decizie a fost adoptarea calendarului iulian nou sau revizuit, proiectul profesorului Milankovitch, unul dintre delegatii sirbi la comisie. Acest calendar (o gluma proasta) se suprapune exact peste calendarul gregorian pina in anul 2800 cind apare o diferenta de o zi, care, insa, va disparea din nou in 2900, cind calendarul gregorian recupereaza prin anii bisecti. In acest fel devine posibil sa se sarbatoareasca principalele sarbatori crestine cu heterodocsii, asigurind in acelasi timp ortodocsii traditionali ca nu va fi adoptat calendarul romano-catolic.

      Textul deciziei de a “corecta” calendarul iulian se incheie cu urmatoarea fraza: “Aceasta reforma a calendarului iulian nu este un obstacol in calea altor modificari pe care celelalte biserici crestine ar intentiona sa le faca.” [!!!] Conceptul este mai departe dezvoltat si enuntat in cea de-a doua decizie: “Congresul pan-ortodox intrunit la Constantinopol… solicita Patriarhiei Ecumenice sa comunice laicatului, dupa ce se va fi facut un schimb de opinii cu celelalte Biserici Ortodoxe, ca dorinta noastra, a ortodocsilor, este ca in situatia in care in viitor vom fi nevoiti sa adoptam un nou calendar, acela sa pastreze numarul zilelor saptaminii, dar ca nu vom insista in opinia noastra daca celelalte biserici vor ajunge la o intelegere prin care sa adopte un calendar nou care sa schimbe numarul obisnuit de zile ale saptaminii.” (Vezi Revolutia Franceza si saptamina de 10 zile si ziua lumina de 10 ore prin care iacobinii au hotarit iesirea din timpul lui Dumnezeu ca sa se inchine Ratiunii Supreme!) Mai departe se arata, ca in acord cu “celelalte Biserici crestine”, Biserica Ortodoxa este pregatita sa sarbatoreasca Pastele la o zi fixa, intr-o anumita duminica, cu dorinta ca “aceasta duminica sa corespunda datei istorice a Invierii Domnului, care se va determina prin metode stiintifice.”

      Prin deciziile 3 si 4 se aproba casatoria dupa hirotonie a preotilor si a doua casatorie pentru clerul vaduv (in contradictie cu Traditia, Canonul 26 Apostolic si Canoanele 3 si 4 ale celui de-al IV-lea Consiliu Ecumenic).

      Prin decizia 5 se aproba clerului sa-si taie parul si sa poarte haine civile in afara bisericii.
       
       
      Urmari immediate
      La 1 iunie 1923 o multime formata din cler si mireni ataca palatul patriarhal din Constantinopol cu scopul de a-l inlatura pe Mataxakis si a-l alunga din oras.

      La 8 iunie 1923, Patriarhul Demetriu al Serbiei comunica ca va accepta reforma numai cu conditia ca schimbarea “sa fie acceptata simultan de catre toate Bisericile Ortodoxe”.

      La 25 iunie 1923, Patriarhul Fotie al Alexandriei in epistola sa catre Patriarhul Grigore IV al Antiohiei caracterizeaza reforma calendarului in urmatorii termeni: “fara sens, necanonica si daunatoare.” Si afirma ca rezolutiile “congresului” “miros a erezie si schisma”.

      Patriarhul Damian al Ierusalimului ii telegrafiaza lui Metaxakis ca Biserica Ierusalimului nu accepta schimbarea calendarului.

      La 10 iulie 1923, Metaxakis ii scrie Arhiepiscopului Serafim al Finlandei aducindu-i la cunostiinta schimbarea de calendar “in acord cu opiniile generale si rezolutiile Bisericilor Ortodoxe” [minciuna sfruntata].

      In Rusia, Patriarhul Tihon, inselat in aceeasi maniera, publica un edict prin care introduce noul calendar in intreaga jurisdictie a Patriarhiei Moscovei. Poporul respinge categoric schimbarea si rezolutia patriarhala este retrasa.

      Mitropolitul Anton al Kievului, face urmatoarea declaratie in numele ierarhilor rusi din diaspora: “Reforma calendarului nu poate fi acceptata de Biserica Rusa pentru ca contrazice sfintele canoane si Traditia Bisericii sfintita prin Sinoadele Ecumenice.”

      Arhiepiscopul Kiril al Cretei, la 23 august 1923 trimite o telegrama prin care cere “aminarea aplicarii deciziei pina cind toate Bisericile ajung la consens ca sa se evite schisma in Biserica Ortodoxa”.

      La 17 decembrie 1923, Mitropolitul Miron (Cristea) anunta printr-o scrisoare ca BOR accepta decizia “congresului” si o va pune in aplicare incepind cu 1924.

      Ca Bisericile locale au fost presate de autoritatile lumesti sa acepte reforma reiese si din afirmatiile Arhiepiscopului Chrysostom (Papadopoulos) al Atenei: “Ambasadorii Romaniei si Serbiei reveneau in mod constant cu intrebari referitoare la intirzierea punerii in aplicare a rezolutiilor congresului.” Mai mult, intr-un raport al BO a Greciei de dupa introducerea reformei (si aici tot in 1924) se spune: “din pacate aceasta schimbare nu s-a facut prin analiza si pregatire, ci mai degraba sub influenta unor factiuni extreme”. Interventia foarte dura a autoritatilor civile in favoarea adoptarii noului calendar in Grecia , Romania si Finlanda este dovedita de binecunoscutele valuri de violenta care s-au abatut asupra acelor crestini ortodocsi care au indraznit sa ramina fideli credintei parintilor lor.
       
       
      Cine a fost Metaxakis?
      In 1967 comitetul fondator al “Buletinului Masonic”, publicatia Marii Loje a Greciei l-a insarcinat pe masonul Alexandru Zervuldakis sa scrie o monografie in care acesta il descrie pe Metaxakis ca pe “inca o stea stralucitoare care lumineaza firmamentul Bisericii Ortodoxe a Greciei”. Zervuldakis l-a intilnit pe Metaxakis si in 1922 in Constantinopol, descriind astfel: “L-am salutat asa cum un mason saluta un alt mason. Metaxakis a zimbit si a raspuns ‘Vad ca tu ma intelegi pe mine.’” Metaxakis a intrat prima oara in contact cu masoneria in 1906. Din 1908 colaboreaza deplin cu aceasta. Se afla inregistrat in loja “Armonia” din Constantinopol la pozitia 44. A fost initiat in 1909. Zervuldakis consemneaza: “Imi amintesc bucuria si mindria exprimata de intreaga fratie cind Meletius a fost intitiat in loja noastra.” “Dupa ce a fost initiat”, continua Zervuldakis, “fratele Meletius a dus activitatea masonica peste tot unde a ajuns de-a lungul vietii sale tumultuoase.” “Putini”, conclude autorul, “au fost aceia care ca si fratele Meletius au acceptat Masoneria si au facut-o experienta vietii lor. A fost o mare pierdere pentru noi ca a fost chemat atit de repede in eternitate.”
       
       
      Cine a fost Miron Cristea?
      Intrebare: Cind ati venit prima data in contact cu Masoneria?
      Raspuns: … Trebuie sa spun ca exista doua conditii esentiale pe care cineva trebuie sa le indeplineasca pentru a i se acorda intrarea in Masonerie. In primul rind e nevoie ca acela sa dea dovada de un nivel moral superior, iar in al doilea rind sa aiba o situatie materiala satisfacatoare. Si cred ca aceasta ar fi si oportunitatea perfecta pentru a repudia ideea foarte incetatenita conform careia Masoneria ar fi de domeniul trecutului. Nu e adevarat. Masonii si preotii au constituit majoritatea detinutilor sub comunisti. Am tinut sa va reamintesc aceasta pentru ca Biserica Ortodoxa a imbratisat intotdeauna Masoneria. Ginditi-va, de exemplu la patriarhul Miron Cristea, o mare figura istorica si, de asemenea, mason.

      Intrebare: Pentru ca tot ati ajuns aici, as dori, ilustre Frate, sa dezvoltati acest subiect, al controversei Biserica – Masonerie, foarte des asumata.
      Raspuns: Exista o indelungata traditie comuna Bisericii si Masoneriei care a inceput cu Rozcrucianismul si Templierianismul. S-a stabilit un cod foarte strict, o Masonerie crestina, din care toti facem parte pentru ca credem in Dumnezeu si juram pe Sfinta Biblie. In toleranta masonica Dumnezeu nu este numit in mod necesar Mahomed sau Isus Cristos. El este Marele Arhitect al Universului. Dumnezeu traieste in sufletele noastre. El este sprijinul prin care noi punem ordine in haos. Daca nu exista loc pentru Dumnezeu in inimile noastre, atunci haosul le va umple.

      (Claudiu Ionescu, Gradul 32, in interviu cu George Virgil Stoenescu, Mare Secretar General al Ritului Scotian Acceptat din Romania )

       Logged

       ialmisryThere’s nothing John of Damascus can’t answerStrategosPosts: 39,880

      Re: Cum s-a facut schimbarea Calendarului Bisericesc

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s