basarabia

În ajunul zilei de 27 martie: România trebuie construită la Chişinău


Ce s-a întâmplat pe 27 martie 1918? Elita politică şi intelectuală a Basarabiei adera la unul din cele mai grandioase proiecte din istoria poporului român: un stat care urma să reunească toţi românii. Optimismul basarabenilor era de înţeles, în sfârşit ei nu mai erau „un popor mic”, ci un popor aflat în plină ascensiune. Cel puţin, de acest lucru erau convinşi o mare parte din cei care au primit cu braţele deschise actul revenirii Basarabiei acolo de unde a fost răpită în 1812.

Cu toate astea, următorii ani optimismul basarabenilor a scăzut brusc. Dacă noi am primit cu braţele deschise România, ea nu s-a grăbit să ne primească. Basarabenii erau ceva prea străin, prea „arhaic”, dar în acelaşi timp prea radicală şi „utopică” pentru mentalitatea predominant „progresistă” şi „liberală” a elitei româneşti. Acceptarea Basarabiei, în aceste condiţii, era o curată sinucidere, o negare a întregii istorii a României moderne de la 1848 încoace, prin urmare şi a legitimităţii clasei dominante de atunci.

Modul absolut nou de abordare a problemelor sociale şi politice a basarabenilor era atât de revoluţionar, încât provoca frică şi panică în sânul celor care s-au obişnuit să gândească în tiparele unei naţiuni mici şi conformiste. Iată de ce basarabenii au primit eticheta de „bolşevici”, pentru ca mai apoi să fie marginalizaţi şi băgaţi „la carantină”.

În aprilie 1920 este desfiinţat Sfatul Ţării, iar în 1923 este adoptată o nouă Constituţie, cu caracter liberal, prin care noul stat încetează a mai fi unul românesc.

Procesele politice şi sociale, care au urmat în cele două decenii (supunerea României capitalului străin, distrugerea ţărănimii, degradarea elitei politice româneşti), au condus la momentul dezintegrării şi dispariţiei, în cele din urmă, a proiectului „României Mari”. Problema ocupanţilor nu este atât una legată de contextul internaţional, cât de profunda criză morală şi identitară a elitei politice româneşti din acele vremuri.

Poate o parte din vină pentru eşecul suferit revine şi basarabenilor, din cauza lipsei unităţii şi a unei viziuni integrale a ceea ce ar trebui să reprezinte statul românesc. Nefiind uniţi, ei au devenit vulnerabili, devenind mai târziu tot mai nehotărâţi, timizi şi paternalişti în raport cu Bucureştiul.

Poate anume din această cauză proiectul unui mare stat românesc pare a fi irealizabil. Basarabenii continuă să privească Bucureştiul ca pe un „frate mai mare”, acceptând tacit politica sa oficială, direcţia sa ideologică, neîndrăznind să-şi definească şi să impună propria viziune. Anume această pasivitate, tăcere şi inacţiune a contribuit la alunecarea României în beznă şi reducerea la zero a importanţei zilei de 27 martie.

Din lecţiile istoriei putem face o concluzie: dacă basarabenii îşi doresc înfăptuirea unui ideal naţional, ei trebuie să înceteze a mai fi „o simplă provincie românească pierdută în spaţiu şi timp”, ci să-şi propună să devină un concurent sănătos al Bucureştiului, luptând pentru o schimbare radicală în spaţiului românesc. Iată de ce astăzi este nevoie de o Republica Moldova ca stat independent, în calitate de instrument al construcţiei unui românism alternativ „kitsch-ului naţionalist” de fabricaţie bucureşteană, al cărui pradă cad tinerii teribilişti de la Chişinău.

Asta este realitatea şi asta trebuie să fie opţiunea noastră. Nu de „mişcări unioniste” avem nevoie astăzi, ci de o reconstrucţie ideologică şi morală a Basarabiei. România trebuie construită la Chişinău.

Anunțuri
Standard

7 gânduri despre „În ajunul zilei de 27 martie: România trebuie construită la Chişinău

  1. Pingback: În ajunul zilei de 27 martie: România trebuie construită la Chişinău : Blogosfera

  2. Asa este, frate:Basarabia si basarabenii trebuie sa aduca suflul nou, atat de necesar renasterii nationale, renuntand totodata la complexul de inferioritate pe care il resimt fara vreo baza reala!Domnul sa ne ajute!

    Apreciază

  3. Nu poti spune ca Unirea a fost un esec, pentru ca nu a fost. A fost mai degraba o recunoastere a romanilor si o reintalnire dupa cateva secole de separatie.

    Nu poti spune ca toata elita politica era „degradata”, au fost si politicieni de prima mana care s-au sacrificat pentru tara, dar tu vezi lucrurile din perspectiva jurnalistico-romantica. Iti propun o viziune mai pragmatica:
    Dupa Unire, suprafata si implicit populatia Ro a crescut cu peste 80%, prin urmare a trebuit sa absoarba o masa monetara fara valoare (craitari unguresti, ruble, etc) mai mare decat suportabilitatea bugetului. Erau doua solutii realistice: investitii straine si imprumuturi, cealalta solutie era inflatia (vezi cazul Ungariei de la acea vreme).Erau vremuri de dupa razboi, singura tara care mai avea ceva bani era Franta, in rest nu prea.
    Apoi nu sunt de acord cu faptul ca numai basarabenii au dus-o rau in acele vremuri. Era in aceeasi situatie 75% din populatia tarii. Cu alta ocazie poate iti povestesc si cum traiau locuitorii din Dambovita..
    In plus, as fi bucuros ca romanismul sa renasca la Chisinau, dar pragmatic vorbind nu prea vad cum. O revolutie, fie ea industriala, religioasa, culturala sau ce tipuri de revolutie vor mai fi existand este facuta numai de TINERI, nu de alte varste. Ori nu prea am vazut ca tineretul sa domine viata sociala in RM…
    Sincer, as vrea sa ma insel…..

    Apreciază

  4. „Din lecţiile istoriei putem face o concluzie: dacă basarabenii îşi doresc înfăptuirea unui ideal naţional, ei trebuie să înceteze a mai fi „o simplă provincie românească pierdută în spaţiu şi timp”, ci să-şi propună să devină un concurent sănătos al Bucureştiului, luptând pentru o schimbare radicală în spaţiului românesc. Iată de ce astăzi este nevoie de o Republica Moldova ca stat independent, în calitate de instrument al construcţiei unui românism alternativ „kitsch-ului naţionalist” de fabricaţie bucureşteană, al cărui pradă cad tinerii teribilişti de la Chişinău.”

    Octavian, este o idee interesantă. 🙂 Merită de meditat…

    Apreciază

  5. pirelli zice:

    Nu prea vad legatura intre dezgustul fata de clasa politica si Unire, care e un proiect al intregii natiuni nu numai al politicienilor. Nu e clar ce anume i-a impiedicat pe cei dintre Prut si Nistru sa arate initiativa de management, in diverse proiecte sociale, politice, etc. Cred ca si improprietarirea taranilor si relansarea economica de dupa 1918 ar fi meritat doua vorbe, fiind fundalul pe care s-au afirmat talentele basarabenilor.

    Apreciază

  6. Pingback: În ajunul zilei de 27 martie: România trebuie construită la Chişinău | Blogosfera

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s