Sociologie

Morala între premodernism şi postmodernism


Pentru rezolvarea problemei originii moralei este nevoie de a stabili instanţa care o generează. În viziunea materialistă, există doar două instanţe care ar putea fi izvorul normelor morale: individul şi societatea (lumea văzută). Aici morala fie este generată de conştiinţa individului, fie este rodul unui context social. Această abordare nu răspunde totuşi la o întrebare foarte importantă: care este elementul care asigură continuitatea unei colectivităţi în timp, cum ar fi în cazul unui etnos?

Răspunsul îl găsesc mai uşor acei care acceptă existenţa celei de a treia instanţă, de natură metafizică: Tradiţie şi Dumnezeu (lumea nevăzută). Aici societatea nu mai reprezintă o instanţă superioară, ci alături de individ este un element care se supune unor legi exterioare. Iată de ce pentru a înţelege fenomenele sociale trebuie să căutăm cauzele nu atât în interiorul sistemului social, ci în afara sa.

Să numim acest sistem extern „metanivel”.

Dacă sistemul social este un element dinamic, care se află într-o continuă schimbare, metanivelul este un element static, care serveşte drept o matrice, un AND pentru reproducerea unei colectivităţi umane. Psihanalistul Carl Gustav Jung a fost cel care a studiat acest fenomen, definindu-l drept „inconştient colectiv”. Ideea existenţei acestei a treia instanţe a dat naşterea celui mai important cerc intelectual al secolului XX, grupat în cadrul cercului „Eranos”.

Mai trebuie de evidenţiat faptul că însăşi conţinutul moralei ţine de modul în care acest inconştient colectiv se raportează la scurgerea timpului şi la fenomenul morţii. Aici mă refer la cele două regimuri (nocturnic şi diurnic), precum şi la cele trei mari grupuri de mituri despre care vorbeşte un alt membru  al cercului „Eranos”, Gilbert Durand – miturile eroice, mistice şi dramatice.

Morala prin prisma celor trei paradigme

Pentru a înţelege de ce fenomenul moralei este perceput diferit la diferite civilizaţii şi perioade istorice diferite, trebuie să trecem acest concept prin prisma celor trei paradigme: premodernă (tradiţională), modernă şi postmodernă.

În paradigma premodernă, perceperea normelor morale nu este una conştientă, ci inconştientă, trăită şi asumată. Nu raţiunea individuală sau cea a grupului este cea care determină firescul de nefiresc, ci metanivelul, care determină direct structura socială, comportamentul individual şi social.

Paradigma modernă apare ca o negare a importanţei metanivelului. Unica instanţă superioară devine raţiunea individuală şi colectivă. De aici vine şi credinţa religioasă în determinismul social şi economic al perioadei moderne. Morala devine un „produs al raţiunii”, iată de ce în unele şcoli aceasta ajunge a fi percepută ca o acţiune raţională egoistă sau altruistă.

Paradigma postmodernă trebuie privită ca o continuare logică a procesului de negare. Negată este societatea modernă cu tot  modelul său al moralei. Odată ce morala este un produs al raţiunii individuale sau sociale, existenţa obiectivă a acesteia este supusă îndoielii.

Premodernismul românesc împotriva postmodernismului occidental

Noi, românii, împreună cu celelalte popoare ale Estului, continuăm ontologic să trăim în limitele paradigmei premoderne, în timp ce lumea Vestului este dominată de paradigma postmodernă. Iată de ce în discuţiile noastre despre morală în spaţiul Estic, trebuie să luăm în consideraţie această realitate. Iată de ce definiţia moralei este radical diferită între cele două spaţii.

Dacă în Apus un act de binefacere trebuie să aibă în mod obligatoriu o argumentare raţională, în Est acest act este legat nemijlocit de un metanivel, nişte de ţeluri metafizice („de sufletul cuiva”, „din suflet”, „pentru iertarea păcatelor”, „pentru mântuirea sufletului”). Desigur, cel care priveşte acest lucru dintr-o perspectivă modernă sau postmodernă, s-ar arăta şocat şi nedumerit, făcând tot felul de interpretări eronate. De multe ori întâlnim versiunea că obiceiurile şi faptele morale ale moldovenilor (nunţile, mese la înmormântare, pomeni etc.) „sunt făcute de ochii lumii”, ceea ce este absolut fals.

De fiecare dată, căutarea unui conţinut raţional în morala premoderne este sortită eşecului, transformându-se de fiecare dată într-o colecţie de sofisme.

Aici ceva la subiect

Anunțuri
Standard

3 gânduri despre „Morala între premodernism şi postmodernism

  1. Pingback: Solutie criza

  2. ion Dacia Mare zice:

    tu te ocupi de postmodernism si acum sunt in strada sfatul tarii la Guvern 100 de tarani cu furci si se revolta aici in Chisinau

    Unii mor de foame,si sunt izgoniti din tara,si altii filosofeaza.Viata e dura,dar prea blanda cu filosofii.

    Ar trebui ca toti sa iesim in strada,nu izolati pe categorii sociale.

    PS: toata stima pentru Brega,ca e mereu in strada! O revolutie nu se face pe facebook,si nici pe internet in general!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s