reвaLюtzie

Victoria revoluționar-conservatorismului e inevatibilă


La un an de la destrămarea URSS și căderea regimurilor comuniste din Europa de Centrală și de Est, în 1992, Francis Fukuyama publica una din fundamentalele sale lucrări: „The End of History and the Last Man”(„Sfârșitul istoriei și ultimul om”). Autorul pronunța sentința finală: democrația liberală a obținut victoria absolută asupra fascismului și comunismului. Cu alte cuvinte, “cei buni” au câștigat, „cei răi” au pierdut. Omenirea nu mai ai are cu cine lupta.

Cu toate astea, a trecut au trecut câteva decenii, iar lucrurile nu s-au îmbunătățit. Problemele sociale, economice, politice s-au adâncit tot mai mult. Au sporit ritmurile cu care capitalismul crează noi necesități,  fără ca sistemul să fie capabil să satisfacă aceste necesități.  În acest fel, distanța dintre cei săraci și bogați a crescut atât la nivel național, cât și la nivel global,  a crescut influența corporațiilor și a scăzut rolul statelor naționale, iar producători mici și mijlocii, care reprezintă fundamentul economiilor naționale, sunt eliminați de pe piață. Pentru a rezolva acest decalaj dintre capacitatea de cumpărare și necesități, a fost pus pe roate mecanismul de credite, un balon de săpun care s-a spart, generând actuala criză economică. Resursele naturale sunt tot mai reduse, iar lumea este amenințată de o criză energetică și alimentară serioasă. Migrația din țările sărace spre cele bogate crează tensiuni sociale și ascensiunea forțelor naționaliste.

Ce se întâmplă pe plan ideologic?

“ În plan ideologic” nu este prea corect spus, pentru că noțiunea de ideologie este caracteristică exclusiv epocii moderne, nu celei postmoderne, adică epoca în care trăim noi.

Eșecul ideologilor antiliberale – fascismul și comunismul a însemnat victoria absolută a liberalismului și transformarea lui din ideologie într-o paradigmă socială “postliberală”, care a facilitat procesul de globalizare. Actuala criză reprezintă criza acestei paradigme, care nu poate evita un sfârșit revoluționar, adică rotirea societății la 180 de grade, la un model opus radical actualei stări de lucruri. Este vorba de paradigma tradiționalist-conservatoare, victoria căruia este una inevitabilă.

Va mai exista statul modern sau va fi înlocuit cu o altă entitate? Vor mai exista partidele politice? Cum va arăta noul sistem economic? Nu putem ști acest lucru, dar cert este că vom asista în următorii decenii o schimbare la față a lumii.

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s