Generația „work and travel”

Îndată după alegeri, Mihai Ghimpu s-a arătat nemulțumit de “iresponsabilitatea” tinerilor care au preferat “să mănânce semințe” în loc să participe la alegeri și să susțină, desigur, viitorul nepoțelului său. Paradoxal, dar acum doi ani, Mihai Ghimpu cânta ode în adresa acelorași tineri: „în sfârșit ei reprezintă o generație conștientă”. Ce s-a întâmplat, totuși? Oare s-au “desconștientizat” tinerii între timp?

Eu niciodată nu m-am arătat optimist în ceea ce privește capacitățile actualei generații de a se orienta în spațiu (mai ales cel politic). Lucrurile nu s-au prea schimbat. Inconștiența din 7 aprilie este aceeași inconștiență de azi. Doar că actualii reprezentanți ai AIE și-au cam golit rezerva de “ași în mânecă”.

De 20 de ani societatea civilă în care s-au pompat fonduri enorme, i-a învățat pe tinerii să fie “deschiși”, „toleranți” și „lipsiți de complexe”  – exact așa cum are nevoie piața internațională de muncă. Rezultatul este pe față – generația “Work and Travel”.

Da, cei care au fluturat steaguri și țipat libertate în centrul orașului ar fi trebuit redenumiți în generația “Work and Travel” – tinerii care nu își doresc nimic pentru țara sa, ci caută doar un prilej de a pleca peste mări și țări pentru un “job” (Doamne, cât de scârbos și imbecil este acest neologism!). Libertatea lor nu a însemnat decât libertatea de a fi un nimeni, de a evadata cât mai repede de pe vasul naufragiat. O mare parte din ei nu se întorc acasă. Nu pentru că ar fi “scârbiți” de comunism (motiv foarte „serios”), ci pentru că nu prea au valori în baza cărora și-ar identifica niște idealuri. Nu au valori în baza cărora s-ar asocia pentru a crea o forță socială puternică. Nu au pentru ce reveni acasă pentru că sunt lipsiți de orice potență creatoare. Într-adevăr, ce pot propune ei în afară de americanisme și gadgeturi de ultimă oră? Ne mișcăm spre modelul “societății deschise”, în care unicul drept real este cel al “liberei circulaței”.

Actuala clasă politică a făcut în 2009 un târg destul de “cinstit” – voi ne aduceți la putere, noi vă ducem în Europa. Zis și făcut: politicienii au venit la putere, tinerii au plecat în Europa, de unde nu au mai venit.

P.S.: Dar sper că în scurt timp “euro-optimismul” se va stinge, iar tinerii vor conștientiza că problemele se pot rezolva doar prin „noi înșine”, prin asociere, prin muncă și sacrificii. O altă cale, pur și simplu, nu există.