Din istoria conservatorismului românesc: conservatorismul agrarian (ţărănismul)


Conservatorismul clasic era atribuit în mare parte marilor proprietare de teren, care și-au însușit în mod abuziv terenurile agricole prin instituirea a regimului proprietății private după model occidental în perioada Regulamentelor Organice. Dacă conservatorii se opuneau împroprietării țăranilor, liberalii erau interesați în slăbirii puterii politice a conservatorilor prin lipsirea lor de un fundamentul socio-economic. Iată de ce conservatorismul clasic dispare ca mișcare politică după primul război mondial, ca urmare a reformei agrare.

Moartea conservatorismul clasic oferă posibilitatea dezvoltării altor modele ale conservatorismului, printre care conservatorismul agrarian și cel revoluționar, care erau mult mai adecvate realității de atunci și corespundeau mai mult specificului românesc.

Critica de stânga – în ajutorul reformării dreptei

O influență considerabilă asupra sintetizării ideii conservatoare agrariene l-a avut poporanismul lui Constantin Stere, cu rădăcinile sale în narodnicismul rusesc. În Rusia acest curent nu a fost unul preponderent de stânga, cunoscând cel puțin patru direcții: conservatoare, social-revoluționară, liberal-revoluționară. Ca și în narodnicism, Constantin Stere afirmă unicitatea societății românești și caracterul ei organic. El considera că românitatea nu poate fi decât una rurală, modelul urban fiind unul de import, străin spiritului românesc. Astfel, de la un narodnicism de stânga, Stere evoluează spre un poporanism conservator tradiționalist, aducând un aport intelectual important pentru dezvoltarea conservatorismului agrarian.

Cât nu ar părea de paradoxal, dar la cristalizarea conservatorismul agrarian au contribuit, într-o anumită măsură și unii ideologi ai stângii, cum ar fi Constantin Dobrogeanu Gherea, care publică în 1910 studiu economico-sociologic “Neoiobagia”, în care analizează situația socio-economică a țărănimii și a modului în care a avut loc procesul de “modernizare” a agriculturii.

Prin “neoiobagie”, Dobrogeanu Gherea afirma că în România prin reforma agrară din 1864 au fost perpetuate vechile relaţiie feudale, îndeosebi prin aşa-numitele „tocmeli agricole”, care supuneau ţăranul foştilor boieri.  Reforma agrară nu a dat rezultatele dorite, ci dimpotrivă, a înrăutățit și mai mult situația țăranilor. “Neoiobagia” a devenit o formă modernă a exploatării țăranilor, rămasă prin esență una medievală: legarea de pământ, munca silnică în folosul moșierului, dijma  etc. Reformele liberale nu doar nu au îmbunătățit situația populației, dar dimpotrivă, au creat toate condițiile favorabile exploatării mai crunte a țăranului, fapt care a dus la ruinarea gospodăriilor țărănești, decăderii economice şi morale a mediului rural și îndesirea răscoalelor țărănești, cea mai sângeroasă având loc în anul 1907.

Analiza făcută de Dobrogeanu Gherea continua linia teoriei “formelor fără fond”, începută de conservatorii clasici, preluând și critica generației pașoptiste: “Că realizarea unor întocmiri politice și a relațiilor de drept nu atârnă numai de școală și educație, și nici măcar în primul rând nu atârnă de ele, aceasta n-o știa încă acea generație. Ea nu știa că baza unei societăți, bază care hotărăște de dezvoltarea ei și de caracterul acestei dezvoltări, e organizația și structura ei economică; nu știa că această organizație, felul producției și raporturile de producție izvorâte din ea hotărăsc și relațiile politice și pe cele de drept — relațiile reale, de fapt, nu cele de formă; că formele politico-sociale — starea de drept — constituie numai o formă și rămân pentru mult timp încă o formă deșartă dacă nu corespund structurii, felului și relațiilor economice de producție; că fondul economic hotărăște formele politico-juridico-sociale, și nu viceversa. Acest adevăr, atât de mare și de adânc, nu l-a știut tinerimea revoluționară de la 1848 și nici n-avea de unde să-l știe, pentru că nu-l știau nici dascălii ei cei mari, Michelet, Quinet și ceilalți”. [1]

Totuși, spre deosebire de conservatorii clasici, Dobrogeanu Gherea adoptă o  atitudine mai originală față de „formele fără fond”, care este una destul de interesantă. În opinia lui, formele fără fond nu sunt un produs exclusiv al imitației modelelor apusene de către generația 1848, ci sunt influenţate de factori economici şi geopolitici. Transformarea României într-un satelit al marilor puteri din Vest, începând cu pacea de la Adrianopole din 1829, ceea ce a și determinat un proces de modernizare şi occidentalizare. Desigur, un astfel de argument nu poate fi trecut cu vedere în analiza proceselor istorice prin care a trecut societatea românească, precum și analiza situației actuale. Este pentru prima dată în gândirea românească când se încearcă stabilirea unei relații de interdependență dintre situația social-economică din țară și poziția României pe harta geopolitică a Europei.

În pofida viziunilor sale socialiste, Dobrogeanu Gherea s-a pronunțat în favoarea reformelor liberale, pe care le considera utile pentru dezvoltarea socio-economică a țării: o societate înapoiată intrând în relații cu capitalismul occidental; acesta îi modifică procesul de viață socială, îi revoluționează toate raporturile economico-sociale și morale, îi produce adânci modificări culturale: toate acestea nu numai justifică, dar necesită instituții liberalo-burgheze, după cum le necesită și pro pășirea ulterioară a acelei societăți”.[2]

Obștile sătești – nucleul românității

Pentru a înțelege importanța problemei țărănești pentru societatea românească, trebuie să luăm în considerație faptul că istoria socială a spațiului nostru diferă esențial de istoria occidentului. În centrul evului mediu occidental s-a aflat “obștea sătească” și uniunile de obști sătești, care dispunea de autonomie economică și chiar politică.

Anterior formării statelor medievale, obștile sătești erau organizate în ceea ce numește istoricul Nicolae Iorga “romanii populare”, uniuni de obști care nu dispuneau nici de o structură politică, nici de un centru politic, având o natură anarhistă. Astfel de formațiuni au purtat denumiri ca: „țări”, „codrii”, „câmpuri”, „ocoale” sau “valahii” și s-au constitui în state medieval doar sub presiunea unor factori externi. Un element important și comun pentru toate aceste uniunii de obști a constituit “legea pământului”, un set de legi nescrise care reglementau viața socială și economică în interiorul obștilor.

În “Descrierea Moldovei” Dimitrie Cantemir amintește de așa-numitele “republici” din interiorul Țării Moldovei: Câmpulung, Vrancea și Tigheciul.

Astfel, despre “republica” Câmpulungului, spre exemplu, Cantemir scrie că „acest ținut are cam 15 sate, toate cu obiceiurile și judecățile lor deosebite. Uneori primesc și doi vornici trimiși de la domnie; însă de multe ori îi gonesc afară din ținut, la câmpie, când aceștia întărâtă cugetele locuitorilor și se bizuie pe întăriturile ce le-adat lor firea. Nu se pricep la meșteșugul lucrării pământului cu sapa, fiindcă în munții lor nu au de fel țarini; toată munca lor este păstoritul oilor. Plătesc o dajdie în fiecare an, însă nu atât cât le cere domnia, ci numai cât făgăduiesc ei domnilor; iar această învoială o înnoiesc, prin trimișii lor, de câte ori se așază domn nou peste Moldova. Dacă un domn vrea să se poarte mai aspru cu ei și să le pună biruri noi, ei nu stau mult la tocmeală, ci cu toții nu mai vroiesc să le plătească și fug în părțile cele mai nestrăbătute ale munților. De aceea nici domnii nu au cerut de la ei mai mult decât au făgăduit ei să dea”.[3]

Trebuie să notăm că în cea mai mare parte a istoriei, obștea sătească au constituit forma preponderentă de organizare a vieții românești. Conform săpăturilor arheologice, 80 la sută din satele existente în secolul XIV în spațiul românesc, datează încă din perioada Daciei romane. Iată de ce este firesc apelul conservatorilor la originile vechi ale tradiției românești, care garanta supraviețuirea strămoșilor noștri pe parcursul mileniilor.

Virgil Madgearu – un ideolog al conservatorismului agrarian

În lucrarea sa fundamentală, “Agrarianism, Capitalism, Imperialism”, Virgil Madgearu aduce o critică fenomenului neoiobagiei, generate de liberalism. În disputa sa cu Ștefan Zeletin, promotor al direcției economice liberale antitradiționaliste și antiagrariene, respinge afirmația că dezvoltarea capitalismului duce în mod fatal la ruinarea agriculturii. Drept exemplu el oferă modelul Danemarcei, unde agricultura nu s-a ruinat, ci dimpotrivă, a înflorit și mai mult în condițiile pe măsura dezvoltării relațiilor capitaliste. În opinia lui Madgearu, sărăcirea țăranilor români nu era cauzată de o lege fatală a evoluției economice, ci de regimul de dominare care a transformat pământul în mijloc de exploatare a țăranilor. Sociologul român Ilie Bădescu consideră că în acest fel conservatorii agrarieni ajung la teoria politică și economică a lui Mihai Eminescu legată de fenomenul “teoria păturii superpuse” și “teoria compensației muncii”[4].

În același timp el critică modelul teoretic al marxiștilor, conforma căruia agricultura evoluează conform unui singur model, a celui britanic, pe care l-a analizat și Karl Marx.  Potrivit lui Madgearu, în Europa există cel puțin patru modele de dezvoltare a agriculturii: cel britanic, francez, danez și est-european. Revoluția agrară nu este nicidecum un rezultat al dezvoltării industriei și mediului urban, ci dezvoltarea unei pieți naționale interne datorită consolidării proprietății mici țărănești și creșterea capacității de cumpărare a țăranilor. Dacă socialiștii marxiști priveau țărănimea ca pe o “clasă de tranziție”, căreia îi este sortit să se transforme în “proletariat”, prin ruinare economică și migrare spre zonele urbane, conservatorii agrarieni considerau că țărănimea este o clasă independentă, opusă atât masei muncitorilor, cât și burghezimii. Cauza imigrării sătenilor de la sat la oraș sau în afara țării constă în dominarea în mediul rural a modelului agriculturii mari și presiunii capitalului speculativ burghez, în dauna economiei țărănești mici. Odată cu eliminarea factorilor care suprimă dezvoltarea proprietății țărănești mici, vor dispărea și cauzele exodului țăranilor. În acest fel conservatorii agrarieni încercau identificarea unei “a treia căi” de dezvoltare a societății românești, opusă în egală măsură capitalismului și socialismului.

Expresia politică a conservatorismului agrarian a fost Partidul Național Țărănesc (PNȚ), care s-a format în rezultatul fuzionării Partidului Național Român (condus de Iuliu Maniu) cu Partidul Țărănesc (condus de Ion Mihalache), încercându-se în acest fel formarea unei opoziții unite împotriva adoptării Constituției liberale din 1923[5].

Cooperația – soluția la problema agrară

Cooperația a devenit una din formele prin care a fost renăscută obștea sătească. În acelaşi această formă de organizare, ea a venit drept o soluţie la lipsa investiţiilor în agricultură şi insuficienţa mijloacelor de prelucrare a pământului. O mare parte a meritului nașterii și promovării cooperației îi revine lui Ion Ionescu de la Brad (1818 – 1891).  El a expus punctul de vedere referitor la diferite tipuri de asociații în coloanele „Țăranului român”.

Asociații de economie, credit și ajutor mutual au luat ființă în acea perioadă în ținutul Bistriței, din Ardeal, în anul 1851, în orașul Brăila (în anul 1855), în satul Brad din județul Roman (1860), în comuna Rășinari din județul Sibiu (1867) și în București (1870).  Dintre promotorii mișcării cooperatiste, se remarcă în mod deosebit Spiru Haret, savant, sociolog, pedagog, matematician și om politic, considerat pe drept cuvânt ctitorul băncilor populare cooperatiste.  La 1 octombrie 1870, P.S. Aurelian cu sprijinul a 20 de profesori au pus bazele societății de economie și credit „Economia”.  În anul 1873 s-a înființat societatea de consum „Concordia”, organizată după principiile cooperatismului modern: posibilitatea măririi capitalului și a numărului de asociați, vot egal pentru toți membrii, acordarea risturnei.  În 1879, un grup de meseriași cizmari din București au fondat o cooperativă intitulată „Societatea meseriașilor de încălțăminte”.  În anul 1882, Dimitrie C. Butculescu (1866 – 1907) înființează Societatea Cooperativă a constructorilor și meseriașilor români din București, cu 800 de membrii organizați în 20 de secțiuni, pe diverse specialități.  În perioada 1891-1902 apariția a numeroase societăți cooperative de credit, denumite și „bănci populare sătești” marchează afirmarea mișcării cooperatiste în România.  Începând cu anul 1898 Spiru Haret devine principalul susținător al extinderii și organizării mișcării cooperatiste fiind și inițiatorul primei legi a cooperației.  În anul 1895 s-a constituit Alianța Cooperatistă Internațională (ACI) la care cooperația din România a fost membru fondator, iar prin reprezentantul său de onoare deputatul Dimitrie C. Butculescu a făcut parte din conducerea acesteia.

Între anii 1920 – 1922 s-au organizat 296 cooperative cu 92.621 membrii și un capital de 1318 mil. lei.  În perioada 1925 – 1928 se înregistrează o dezvoltare însemnată a mișcării cooperatiste înființându-se peste 11000 cooperative de toate categoriile.  Activitatea teoretica și practica desfășurată de numeroase personalități s-a concretizat și în promovarea unor legi care au reglementat organizarea și desfășurarea vieții cooperatiste[6].  Prin faptul că modelul cooperației era îndreptat spre salvarea culturală și economică a satului, el devine un instrument socio-economic indispensabil al conservatorismului românesc.

Concluzie

După primul război mondial, conservatorilor le-a revenit sarcina să construiască o democrație românească care ar avea drept fundament comunitatea organică autonomă, care  ar garanta libera dezvoltare a membrilor săi. Alternativa propusă de conservatorii agrarieni consta în revenirea la modelul obștii sătești atât în calitatea ei de unitate economică capabilă să ridice din mizeria socială și culturală populația majoritară a țării, cât și în calitatea ei de  forță politică, capabilă să se opună oligarhizării societății românești.

Punctul esențial pe care nu au reușit să-l atingă conservatorii agrarieni a fost problema elitei românești și reforma morală a societății românești. Acest lucru l-a evidențiat însușii Virgil Madgearu, care a recunoscut că elitele naționale joacă un rol esențial în răsfrângerea reformelor social-economice asupra vieții poporului.  Iată ce scrie el în această privință, prorocind ceea ce urma să se întâmplă în viitorul apropiat:

În vâltoarea acestei crize se pune chestiunea care este forma de guvernământ care duce la dezlegarea ei: dictatura sau democrația? Este de prevăzut, că se va da lupta între dictatură și democrație, și forțele de producție țărănești vor mâna către democrație iar forțele organizate ale finanței naționale vor mâna către dictatură. În această luptă este simptomul unei mari crize a civilizației românești.

În această criză factorul moral își are importanța sa covârșitoare. Este nevoie de o reformă a școalei! Școala de mâine trebuie să ne dea toate elementele, cu ajutorul cărora să se poată dezvolta maximul de producțiune națională. Desigur, această reformă a școalei trebuie să fie astfel întocmită încât, de la umilul gospodar de pământ până la marele capitan de industrii, să dispunem, printr-o pregătire specială, de toate elementele necesare dezvoltării complete a vieții economice a poporului nostru.

În acest înțeles, putem vorbi de necesitatea naționalizării școalei. Dar prin naționalizarea școalei nu se poate înțelege nici într-un caz siluirea conștiinței populare, nici crearea unei școli, hrănită de ideologia fatalismului, ci a unei școli îndrumată de idealism social, care să formeze independente, cu voințe tari și caractere de luptători[7].

Aceste lipsuri au încercat să completeze adepții conservatorismului revoluționar, care erau de părerea că înaintea oricăror programe, România are nevoie de caractere. Trebuie de notat că și reprezentanții Mișcării Legionare au susținut cooperația.  La 14 Noiembrie 1935 este inaugurată prima cooperativă legionară din București. În 1937, la stațiunea balneară “Carmen Sylva” este deschis un magazin alimentar în care mărfurile sunt mai mici și mai calitative comparativ cu celelalte magazine. În scurt timp, rețeaua cooperativelor legionare va împânzi întreaga țară, readucând în activitate economică și în special  mișcării cooperatiste din România conceptele de etică și morală creștină[8].


[3] Dimitrie Cantemir, “Descrierea Moldovei”, București 1986, pag.134

[4] Ilie Bădescu, “Țăranii și Noua Europă”, București, 2003

[5] Declaraţia Partidului Naţional şi a Partidului Ţărănesc cu prilejul adoptării Constituţiei României  http://ebooks.unibuc.ro/istorie/istorie1918-1940/5-3.htm

[7] Virgil Madgearu, “Agrarianism. Capitalism. Imperialism”, București, 1936

Din istoria conservatorismului românesc: conservatorismul agrarian (ţărănismul)

3 gânduri despre &8222;Din istoria conservatorismului românesc: conservatorismul agrarian (ţărănismul)&8221;

  1. sandu mihail zice:

    Reforma agrara de dupa primul razboi mondial s-a facut nu prin expropierea conservatorilor ci prin distribuirea pamanturilor noi acaparate de la fostii propietari rusi si austroungari alungati prin dictatul de la Trianon …si constituirea abuziva a romaniei si poloniei mari …care nu au existat pana atunci niciodata …

    Apreciază

    1. Franco zice:

      sandu mihail , evreu rus-ungar ce esti, sa imi prezinti o sursa a portului rusesc, ungar de inainte secolului VII. Nu poti, pentru ca sunteti o gramada de migratori veniti din asia unde o sa ajungeti cat de curand. In schimb pe columna lui Traian a sa gasesti aceasi imbracaminte pe care o au in mostenire si taranii de azi din Romania. Trebuie sa intelegi sa rusii si unguri sunt o specie inferioara care au o incapacitate genetica de a se dezvolta pe spatiul Europei si veti fi eliminati foarte curand parazit al planetei ce sunteti.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s