Raportul „Red House”: În 1944 bussinesmanii germani planificau relansarea Reichului după o înfrângere inevitabilă în război

Republic mai jos un document care poate reprezenta interes pentru unele persoane amatoare de istorie. Este vorba de un raport al serviciilor secrete americane din 1944, în are se vorbește despre intenția marilor patroni germani de a pregăti relansarea Germaniei după înfrangerea în război, care în opinia oligarhiei germane era inevitabilă.

Acest raport a fost scos la lumina zilei de scriitorul Adam Lebor, care a descris acest moment în romanul „The Budapest Protocol”.

Mai jos redau versiunea originală și traducere în română:

US Military Intelligence report EW-Pa 128

Enclosure No. 1 to despatch No. 19,489 of Nov. 27, 1944, from
the Embassy at London, England.

Office of Assistant Chief of Staff, G-2
7 November 1944

SUBJECT: Plans of German industrialists to engage in underground activity after Germany’s defeat; flow of capital to neutral countries.

SOURCE: Agent of French Deuxieme Bureau, recommended by Commandant Zindel. This agent is regarded as reliable and has worked for the French on German problems since 1916. He was in close contact with the Germans, particularly industrialists, during the occupation of France and he visited Germany as late as August, 1944.

1. A meeting of the principal German industrialists with interests in France was held on August 10, 1944, in the Hotel Rotes Haus in Strasbourg, France, and attended by the informant indicated above as the source. Among those present were the following:
Dr. Scheid, who presided, holding the rank of S.S.
and Director of the Heche
(Hermandorff & Schonburg) Company
Dr. Kaspar, representing Krupp
Dr. Tolle, representing Rochling
Dr. Sinderen, representing Messerschmitt
Drs. Kopp, Vier and Beerwanger, representing
Captain Haberkorn and Dr. Ruhe, representing Bussing
Drs. Ellenmayer and Kardos, representing
Engineers Drose, Yanchew and Koppshem, representing
various factories in Posen, Poland (Drose, Yanchew
and Co., Brown-Boveri, Herkuleswerke, Buschwerke,
and Stadtwerke)
Captain Dornbuach, head of the Industrial Inspection
Section at Posen
Dr. Meyer, an official of the German Naval Ministry in
Dr. Strossner, of the Ministry of Armament, Paris.

2. Dr. Scheid stated that all industrial material in France was to be evacuated to Germany immediately. The battle of France was lost for Germany and now the defense of the Siegried Line was the main problem. From now on also German industry must realize that the war cannot be won and that it must take steps in preparation for a post-war commercial campaign. Each industrialist must make contacts and alliances with foreign firms, but this must be done individually and without attracting any suspicion. Moreover, the ground would have to be laid on the financial level for borrowing considerable
sums from foreign countries after the war. As examples of the kind of penetration which had been most useful in the past, Dr. Scheid cited the fact that patents for stainless steel belonged to the Chemical Foundation, Inc., New York, and the Krupp company of Germany jointly and that the U.S.
Steel Corporation, Carnegie Illinois, American Steel and Wire, and national Tube, etc. were thereby under an obligation to work with the Krupp concern. He also cited the Zeiss Company, the Leisa Company and the Hamburg-American Line as firms which had been especially effective in protecting
German interests abroad and gave their New York addresses to the industrialists at this meeting.

3. Following this meeting a smaller one was held presided over by Dr. Bosse of the German Armaments Ministry and attended only by representatives of Hecho, Krupp and Rochling. At this second meeting it was stated that the Nazi Party had informed the industrialists that the war was practically lost but that it would continue until a guarantee of the unity of Germany could be obtained. German industrialists
must, it was said, through their exports increase the strength of Germany. They must also prepare themselves to finance the Nazi Party which would be forced to go underground as Maquis (in Gebirgaverteidigungastellengehen). From now on the government would allocate large sums to industrialists so that each could establish a secure post-war foundation in foreign countries. Existing financial reserves in foreign countries must be placed at the disposal of the Party so that a strong German Empire can be created after the defeat. It is also immediately required that the large factories in Germany create small technical offices or research bureaus which would be absolutely independent and have no known connection with the factory. These bureaus will receive plans and drawings of new weapons as well as documents which they need to continue their research and which must not be
allowed to fall into the hands of the enemy. These offices are to be established in large cities where they can be most successfully hidden as well as in little villages near sources of hydro-electric power where they can pretend to be studying the development of water resources. The existence of these is
to be known only by very few people in each industry and by chiefs of the Nazi Party. Each office will have a liaison agent with the Party. As soon as the Party becomes strong enough to re-establish its control over Germany the industrialists will be paid for their effort and cooperation by concessions and

4. These meetings seem to indicate that the prohibition against the export of capital which was rigorously enforced until now has been completely withdrawn and replaced by a new Nazi policy whereby industrialists with government assistance will export as much of their capital as possible.
Previously exports of capital by German industrialists to neutral countries had to be accomplished rather surreptitiously and by means of special influence. Now the Nazi party stands behind the industrialists and urges them to save themselves by getting funds outside Germany and at the same
time to advance the party’s plans for its post-war operation. This freedom given to the industrialists further cements their relations with the Party by giving them a measure of protection.

5. The German industrialists are not only buying agricultural property in Germany but are placing their funds abroad, particularly in neutral countries. Two main banks through which this export of capital operates are the Basler Handelsbank and the Schweizerische Kreditanstalt of Zurich. Also there are a number of agencies in Switzerland which for a 5 percent commission buy property in Switzerland, using a Swiss cloak.

6. After the defeat of Germany the Nazi Party recognizes that certain of its best known leaders will be condemned as war criminals. However, in cooperation with the industrialists it is arranging to place its less conspicuous but most important members in positions with various German factories as technical experts or members of its research and designing offices.

Heinrich Himmler, șeful SS și Max Faust, inginerul companiei company I. G. Farben

Heinrich Himmler, șeful SS și Max Faust, inginerul companiei I. G. Farben

For the A.C. of S., G-2.
G-2, Economic Section
Prepared by
Same as EW-Pa 1,
U.S. Political Adviser, SHAEF
British Political Adviser, SHAEF

în română:

Raport al Armatei SUA EW-Pa 128

Anexa Nr. 1 pentru expediere Nr. 19,489 din 27 noiembrie 1944, de la
Ambasada din Londra, Marea Britanie

Oficiul asistentului Şefului Personalului, G-2
7 Noiembrie 1944

Subiect: Planurile industriașilor germani de implicare în activităţi subterane după pierderea Germaniei; scurgerea capitalului în ţările neutre.

Sursa: Agent al „French Deuxieme Bureau”, recomandat de comandantul Zindel. Acest agent este considerat ca fiind de încredere şi a lucrat pentru francezi în problemele germanilor din 1916. A fost în legături apropiate cu germanii, în special industriașii, în timpul ocupaţiei Franţei, şi s-a aflat în Germania până-n august 1944.

Pe data de 10 august a avut loc o întâlnire a principalilor industriașii germani în hotelul Rotes Haus, în Strasbourg, Franţa, la care a fost prezent şi informatorul sus-menţionat. Printre cei prezenţi erau următorii:

Dr. Scheid, care a prezidat, în calitate de S.S.
Obergruppenfuhrer şi  director al companiei “Heche” (Hermandorff & Schonburg) Company
Dr. Kaspar, reprezentant al “Krupp”
Dr. Tolle, reprezentant al “Rochling”
Dr. Sinderen, reprezentant al “Messerschmitt”
Drs. Kopp, Vier and Beerwanger, reprezentant al “Rheinmetall”
Căpitanul Haberkorn şi Dr. Ruhe, reprezentanţi ai “Bussing”
Drs. Ellenmayer şi Kardos, reprezentanţi ai “Volkswagenwerk”
Inginerii Drose, Yanchew and Koppshem, reprezentând diverse fabrici din Posen, Polonia (“Drose, Yanchew
and Co”., “Brown-Boveri”, “Herkuleswerke”, “Buschwerke”, şi “Stadtwerke”)
Căpitanul Dornbuach, directorul Secţiei de Inspecţie Industrială la “Posen”
Dr. Meyer, un oficial din partea Ministerului Naval al Germaniei în/din Paris
Dr. Strossner din partea Ministerului Armamentului, Paris.

  1. Dr.Scheid a stipulat că tot materialul industrial din Franţa urma să fie evacuat imediat în Germania. Războiul din Franţa era pierdut pentru Germania şi acum principala problemă este apărarea Liniei Siegried. De asemenea, de acum încolo industria germană trebuie să înţeleagă că războiul nu mai poate fi câştigat şi că trebuie să ia măsurile necesare în pregătirea pentru o campanie comercială postbelică. Fiecare patron trebuie să facă legături şi alianţe cu firme străine, dar acest lucru trebuie făcut individual şi fără a atrage oricare suspiciuni. Mai mult decât atât, trebuie pregătit terenul pentru împrumutarea unor sume considerabile după război de la ţările străine. Drept exemple ale infiltrării care au fost folosite în trecut Dr. Scheid a menţionat faptul că patentele pentru inox au aparţinut „Chemical Foundation, Inc.” din New York în comun cu compania „Krupp” a Germaniei, iar companiile „Steel Corporation” (Corporaţia de Oţel) din Carnegie, Illinois, „American Steel and Wire” şi „National Tube” etc. erau obligate să lucreze cu concernul „Krupp”. De asemenea, el a menţionat companiile „Zeiss”, „Leisa” şi „Hamburg-American Line” ca fiind firme care au fost foarte efeciente în protejarea intereselor Germaniei peste hotare, iar adresele lor din New York au fost date industriașilor prezenţi la întâlnire.
  1. După încheierea acestei întâlniri, a avut loc una mai restrânsă. Aceasta a fost prezidată de Dr. Bosse din Ministerul German de Armament şi i-a reunit doar pe reprezentanţii „Hecho”, „Krupp” şi „Rochling”. În cadrul acestei întâlniri a fost stipulat faptul că partidul nazist a informat industriașii că războiul era aproape pierdut doar că acesta va continua până când garanţia unităţii Germaniei va fi obţinută. S-a spus că industriașii germani trebuie, prin intermediul exporturilor, să mărească puterea Germaniei. La fel, ei trebuie să se pregătească să finanţeze partidul nazist care va fi forţat să-şi continue activitatea în subteran ca Maquis (în Gebirgaverteidigungastellen
    gehen). De acum încolo guvernul va aloca sume mari astfel încât fiecare să poată crea un fundament  postbelic în ţările străine. Rezervele financiare existente în ţările străine ar trebui puse la dispoziţia partidului astfel încât un puternic Imperiu German să fie creat după pierdere. De asemenea, este nevoie urgentă ca marile fabrici germane să creeze mici birouri tehnice ori birouri de cercetare care ar fi absolut independente şi nu ar avea conexiuni cu fabrica. Aceste birouri ar primi scheme şi desene ale noilor arme precum şi documente care le-ar fi necesare în continuarea cercetărilor şi care ar trebui păzite ca să nu ajungă în mâinile duşmanului. Aceste birouri ar trebui create în oraşe mari unde ar putea cu succes să se ascundă, precum şi în micile sate, în apropierea surselor hidro-electrice, astfel încât să motiveze prezenţa lor acolo prin efectuarea unui studiu de dezvoltare a surselor acvatice. Existenţa acestora va fi cunoscută de foarte puţini oameni în fiecare industrie şi de şefii partidului nazist. Fiecare birou va avea un agent de legătură cu partidul. Atunci când partidul va redeveni puternic pentru a-şi restabili controlul în Germania industriașii vor fi plătiţi pentru efortul şi cooperarea lor prin intermediul concesiilor şi a ordinelor.
  1. Aceste întâlniri care par să indice faptul că interzicerea exportului de capital, care a fost riguros impusă până acum, a fost abolită şi schimbată de o nouă legislaţie nazistă, care ar presupune oferirea unui sprijin de către guvern industriaşilor în exportul cât mai mare al capitalului. În trecut exportul de capital efectuat de industriașii germani în ţările neutre putea fi făcut doar clandestin şi cu ajutor unor persoane influente. Acum partidul nazist stă în spatele industriașilor şi îi îndeamnă să se salveze prin obţinerea de fonduri din afara Germaniei, precum şi să înainteze planurile partidului pentru operaţia sa postbelică. Această libertate dată industriașilor cimentează relaţiile lor viitoare cu partidul, dându-le şi o măsură de protecţie.
  1. Industriașii germani nu cumpără doar proprietăţi funciare germane, dar îşi plasează fondurile lor peste hotare, în special în ţările neutre. Două importante bănci prin intermediul cărora se operează exportul capitalului sunt „Basler Handelsbank” şi „Schweizerische Kreditanstalt” din Zurich. De asemenea, există şi un număr de agenţii în Elveţia care, pentru un comision de 5%, cumpără proprietate în Elveţia, folosindu-se de o acoperire elveţiană.
  1. După înfrângerea Germaniei partidul nazist recunoaşte că unii din cei mai cunoscuţi lideri ai săi urmează a fi condamnaţi în calitate de criminali de război. Totuşi, în cooperare cu industriașii acesta planifică să plaseze cei mai puţini remarcabili dar cei mai importanţi membri în poziţii de diverşi experţi tehnici sau membri ai birourilor de cercetare ale fabricilor germane.

Pentru A. Ş. P., G-2.
G-2, Secţiunea economică
Pregătit de
LA fel ca şi EW-Pa 1,
Consilier politic SUA, SHAEF
Consilier politic Marea Britanie, SHAEF


Un gând despre „Raportul „Red House”: În 1944 bussinesmanii germani planificau relansarea Reichului după o înfrângere inevitabilă în război

  1. sandu mihail zice:

    Intradevar , dupa ce au jefuit toata europa , germanii au cumparat si si-au plasat oameni nu numai in statele neutre , ci mai ales in SUA , de unde au si finantat Planul Marsal , de care a beneficiat mai ales Germania Federala .
    Propaganda americana i-si asuma planul marsal ca fiind al guvernului american dar s-a facut cu banii jefuti de germania din celelalte state europene .
    Si de asta au beneficiat doar Germania si Japonia …
    De aici si asazisa bunastare a occidentului post belic , de fapt a germaniei …
    Franta s-a refacut prin mijloacele proprii ale imperiului sau colonial ..
    De aici si decalajul economic dintre germania si celelalte tari europene , nu ca ei ar fi mai destepti si mai harnici ..
    Germania postbelica s-a dezoltat din averile si aurul jefuit di europa in cei patru ani de ocupatie hitlerista , si carat in SUA in cardasie cu acestia care s-au dezvoltat tot pe baza racolarii bancherilor si cercetatorilor europeni fara de care ar fi fost probabil doar o colonie britanica eventual …
    Germania a mai profitat si de protectia gratuita militara a NATO nefiind silita sa faca cheltuieli militare ca alte tari mai ales din blocul comunist ..
    Acesta protectie au platit-o culmea tot prostii , adica italia si franta care nu au nimic comun cu englezii sau germanii fiind dusmani de moarte de secole …


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:


Comentezi folosind contul tău Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s