Dacă este să credem ultimului sondaj de opinie realizat de IMAS, majoritatea cetățenilor moldoveni nu au încredere în guvern (47%), parlament (37%), poliție (35%), organizații non-guvernamentale (29%), și justiție (29%), partidele politice (26%). În schimb, de mai mare încredere se bucură Biserica (74%), autoritățile publice locale (62%) și armata (52%).
Potrivit aceluiași sondaj, 55 la sută din respondenți consideră că pentru actualele partide parlamentare se fac vinovate de situația dificilă prin care trece Republica Moldova.
Încrederea populație este foarte importantă, pentru că oferă o doză de legitimitate unor instituții sociale, cum ar fi statul, iar de această legitimitate depinde, în mare parte, și funcționalitatea instituțiilor. O profundă întrăinare între cei care pretind că ne „guvernează”, de restul populației devine tot mai evidentă. Oare nu acest vid al legitimității este cauza nefuncționalității a actului sistem politic, care are în centrul său tocmai cele mai compromise instituții: partidele politice, parlamentul, guvernul?
Care ar fi sensul unei constituții care ar schimba doar relația dintre cele câteva instituții compromise, fără a transfera competențele altor actori? O reformă profundă a sistemului politic nu trebuie să-și propună ușurarea luptei unei tabere politice cu oponenții săi, ci să-și propună apropiere a factorilor de decizie de cetățeni, care poate fi realizată doar prin transmiterea unui șir de atribuții actorilor sociali care dispun de încredere din partea oamenilor. Puterea trebuie să coboare de la nivelul central spre cel local.
Să luăm spre exemplu alegerea președintelui. Continuăm să ne blocăm între două opțiuni predeterminate: alegerea directă de către populație și de alegerea de către parlament, fără ca încerca căuta soluția în afara acestor formule. Spre exemplu, de ce nu am delega acest lucru unor reprezentanți ai comunităților locale, aproximativ după modelul din SUA? În acest fel, am elimina influența negativă a partidelor politice, dar și am putea concentrarea șefului statului pe mesaje populiste, care nu ar depinde de nicio “masă electorală”?
Vorbeam și cu alte ocazii de necesitatea unui organ reprezentativ suprem, care ar reprezenta comunitățile locale fără a participa la procesul legislativ propriu-zis. Numiți-l dacă vreți “Congresul al deputaților poporului” sau “Marea Adunare Națională”, esența contează.
Dezvoltarea durabilă a societății este posibilă doar dacă în centrul proceselor politice vor fi puse instituții care dispun de credibilitate sporită din partea cetățenilor, pentru că orice intenție de promovare a unor reforme este sortită din start eșecului dacă nu presupune și o mobilizare și o participare sinceră a populației.
Cea mai mare problemă constă în faptul că actuala clasa guvernantă nu dorește și nu va dori schimbarea sistemului, pentru că un astfel de pas ar fi echivalent cu o sinucidere politică. Problema actualei generații constă în identificărea modalității de a rupe coloana vertebrală a sistemului pentru instaurarea un regim care ar corespunde interesului național al Basarabiei. Cum să facem acest lucru? Haideți să ne gândim ÎMPREUNĂ.
Noi perspective de dreapta 