Criza capitalismului, criza socialismului sau sfârșitul epocii moderne?


În una din emisiuni l-am văzut pe Stepaniuc încercând disperat să demonstreze că socialismul și stângă în ansamblu erau preocupate de probleme sociale, iar drepturile obținute de clasa muncitoare se datorează luptei mișcărilor de stânga.

Parțial este adevărat. O bună parte a mișcărilor care au revendicat îmbunătățirea condițiilor de muncă au fost mișcări de stânga. Cu toate astea, stânga își asumă nejustificat monopolul asupra problemelor sociale. Este adevărat că ideea de echitate socială a existat în antichitate și evul mediu, dar astea nu am nimic în comun cu ceea ce reprezintă socialismul în sine.

Trebuie să reținem un moment esențial: socialismul ca fenomen, alături de liberalism, aparține societății industriale. Subiectul central al socialiștilor este proletariatul și mediul urban. Societatea tradițională și țărănimea, dimpotrivă, a constituit întotdeauna o problemă pentru marxiști și un subiect de dispute aprinse în cercurile de stânga. Socialiștii obișnuiesc să vorbească de “echitate” doar în limitele societății industriale, disprețuind modelul societății tradiționale, pe care îl consideră “retrograd”. În această privință, socialiștii nu s-au deosebit și nu se deosebesc cu nimic de liberali, care au o abordare similară, în principiu.

Pentru a vedea similitudinea dintre capitalism și socialism/comunism, trebuie să ne amintim de faptul că printr-o experiență similară represiunilor staliniste a trecut în secolul XVIII-XIX și Europa Occidentală. Să luăm exemplul Marii Britanii – aici prin acapararea și distrugerea satelor (prin așa numita “împrejmuire”)  țăranii, considerați “clasă reacționară”, au fost forțați să emigreze în centrele urbane, unde vagabondajul și șomajul era pedepsit cu moartea. Fermierul, omul liber era transformat în proletar – individ dezrădăcinat, fără proprietate, dependent de patronul său. Astfel, în perioada dintre 1881-1914 – peste 60 de milioane de europeni au fost siliți să emigreze de la sat la oraș. Problemele sociale care au apărut în urma acestei situații  (necunoscute până atunci mediului rural) au devenit subiectul speculațiilor mișcările politice de stânga, care nu aveau nimic împotriva proletarizării continue a populației. Masele agramate și flămânde ale muncitorilor au devenit instrumente în lupta politică. Politicianismul a devenit forța motrice a tuturor proceselor politice.

E interesantă și soarta grijii bolșevicilor față de țărănimea rusă – populația majoritară a Rusiei. Una din principalele lozinci ale revoluției din 1917 a fost “Pământul țăranilor”, care mai târziu s-a dovedit a fi o minciună. În 1927, Congresul Partidului Comunist a decis inițierea procesului de colectivizare forțată a țăranilor. Milioane de oameni  au fost lipsiți de pământ fiind mânați în orașe, unde erau nevoiți să locuiască într-o mizerie inimaginabilă și să muncească pentru salarii de nimic. Este interesant faptul că puterea sovietică de atunci nici nu se rușina de afacerile sale cu “burghezimea” din vest (Siemens-Schuckertwerke, General Electric, Ford, Ausit, Albert Kahn Inc. etc.), îngroșând portofelele capitaliștilor americani și germani – o logică interesantă a istoriei! Se pare că bolșevicii din perioada lui Stalin nu se deosebeau prea mult de comuniștii de astăzi.

Istoria secolului XX a demonstrat  – capitalismul și comunismul au fost două fațete ale aceluiași proces. Astăzi în Europa și celelalte țări care au preluat modelul democrației liberale nu există un model socio-economic pur, ci un mix de politici socialiste și liberale. În una din lucrările sale, sociologul rus Alexandr Zinoviev propune un concept care ar defini acest mix ideologic – “occidentalism” – un sistem unitar de valori și principii care reprezintă un produs al civilizației occidentale moderne. Antipodul occidentalismului îl reprezintă societățile tradiționale, care încă nu au fost înghițite în totalitate de procesul globalizării (lumea a treia, Europa de est, lumea islamică), care mai rezistă expansiunii modelului economic unic.

Astăzi, politicile economice și sociale se schimbă periodic odată cu perindarea guvernărilor “de stânga” și „de dreapta” pe arena politică. Iată de ce a vorbi astăzi despre “criza capitalismului” în Occident este oarecum absurd. De fapt, e vorba despre falimentul modelului social-economic care s-a constituit în epoca modernă.

După cel de-al doilea război mondial, atât lagărul comunist, cât și cel capitalist, au adoptat un model al statului bunăstării („welfare state”), care a stimulat consumismul și hedonismul. Acest model a dat faliment inițial în URSS, pentru că a stimulat dorința irațională de consum fără a fi capabil să satisfacă aceste dorințe, iar astăzi același lucru se întâmplă în Occident. O mare parte a statelor lumii, printre care se află și Republica Moldova, continuă să tempereze sau să amâne exploziile sociale prin menținerea cheltuielilor mari în sfera socială. Cu toate acestea, buba continuă să se coacă și mai devreme sau mai târziu ea va exploda.

Putem vorbi despre o criză a sistemului în întregime, care presupune nu doar disfuncționalitatea pieței financiare, dar și falimentul „statului social”. Iată de ce mișcările de stânga pot să protesteze mult și bine – a “revoluție mondială” nu miroase nici pe departe. Sistemul se stinge încet dar sigur din cauza neputinței și bătrâneței. Populația va trebui să se obișnuiască cu gândul că prețurile la produsele alimentare, servicii comunale vor continua să crească, iar viața în oraș vor deveni și mai insuportabilă.  Îmbătrânirea populației și depopularea orașelor va deveni în câteva decenii un fapt împlinit. Creșterea prețurilor la terenuri agricole la nivel mondial este un fenomen care ne spune foarte multe lucruri. Acesta este sfârșitul lumii pe care au construit-o în secolul XIX și XX liberalii și socialiștii. Abia acum putem într-adevăr vorbi despre sfârșitul epocii moderne.

P.S: Acei care caută să identifice elemente comune dintre comunism și creștinism, trebuie să încerce să răspundă la întrebarea: ce are în comun Iisus Hristos cu industrializarea, urbanizarea și democratizarea? Nimic.

Criza capitalismului, criza socialismului sau sfârșitul epocii moderne?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s