Democrația lumpenului urât mirositor


Orice ar spune unii, suntem una din cele mai egalitariste și tolerante societăți din lume. Suntem într-atât de egalitariști, încât am permis oricărui lumpen să ajungă la “puțul puterii”. Priviți ce “aristocrație” ne-am cultivat prin etica și morala a egalității tuturor indivizilor.

Noi nu avem o elită politică pentru că încă nu ne-am debarasat de mentalitatea stângistă, care nici nu acceptă terminul de „elită”. După 1940, tot ce era valoros și potent a fost decimat și coborât jos, în rând cu „poporul muncitor”, iar sus au fost cățărate cele mai abjecte elemente. Mentalul nostru continuă fie dominat și astăzi de idea că puterea trebuie să se coboare la nivelul poporului, pe când, firesc ar fi ca poporul să se ridice la nivelul elitelor, iar elita să fie în fruntea țării. Iată de ce nu trebuie să ne mirăm că avem mereu la conducere “bîdlo”.

Paradoxal, vorbim, ne plângem că politica este “murdară” și “urât mirositoare”, dar continuăm să promovăm și să acceptăm mizeria, uneori chiar complăcându-ne în ea. Nu există un regim politic mai periculos în care la putere ajunge “omul mic”, “mârlanul”, pentru care puterea înseamnă bani, mașină la ușă și dreptul de a înjura pe oricine. Facem haz de un Voronin sau Ghimpu, care se comportă în spațiul public asemenea “oamenilor simpli” (de fapt a asemenea unor simpli mârlani) și apreciem acest lucru, dar ne mirăm că în țara aceasta totul e cu fundul în sus.

A se observa, coborârea politicului la “omul simplu” a însemnat, de fapt, “mârlanizarea politicului” în întregime. Nu putem nega că orice politician de astăzi gândește exact ca un om mediu: îmbogățirea cu orice preț și susținerea propriei familiei în dezavantajul tuturor, spre deosebire de aristocrația medievală, rostul politic căreia era unul de ordin metafizic. Puterea și poporul au devenit atât de egali, încât nu mai există loc de mai multă egalitate. Fură puterea, fură și poporul cât poate, iar orice autoritate morală care ar încerca să pună capăt acestui “pespredel” este privită ca pericol de unii și de alții în egală măsură (în limbaj cotidian “pericol la adresa democrației”).

După dispariția URSS-ului și KGB-ului, astăzi alți emisari continuă să țipe despre necesitatea unei mai mari egalități. E un fel de etică a democrației puturoase, care ridică în slăvi omul inferior, o etică a superiorității urâtului față de frumos, a valorii față de non-valoare, a nemerniciei în fața demnității, a răului față de bine. Iată de ce în scopuri propagandistice unii reprezentanți ai “societății civile” neomarxiste încearcă să provoace scandal atunci când nu se interzice intrarea unui individ îmbrăcat în pantaloni scurți sau urât mirositor în clădirea Parlamentului sau a unui minister sau când sunt „discriminați” pederaștii.

În cadrul unui seminar al așa-numitei “coaliției nediscriminare” chiar s-a insistat asupra exemplului de discriminare a persoanelor urât mirositoare cărora li s-ar interzice accesul în transport public. “Mirosul urât este un mod de a fi care trebuie acceptat și respectat”, spunea reprezentanta  „coaliției nediscriminare” participanților la seminar. Desigur, cine nu ar contrazice o astfel de aberație, ar fi catalogat îndată drept “fascist” sau “rasist”. Stânga întotdeauna a pretins un monopol asupra înjurăturilor și etichetărilor. Neomarxiștii noștri încearcă să ridice “lupta împotriva oricăror forme de discriminare” la nivel de dogmă, împingând cu ajutorul unor grupuri din Europa modelul egalitarist pe care Europa încă nu l-a gustat niciodată, în schimb, noi l-am gustat din plin în cei 50 de ani din URSS. Ar fi firesc ca la 20 de ani de la căderea URSS să fim imuni la mesaje stângiste, pe când acest lucru încă nu s-a întâmplat.

Atât timp cât ne mai aflăm în prizoneriatul egalitarismului abject, cât vom mai fi adepți ai eticii putorii și mârșeveniei, atât timp cât nu vom reveni la un model aristocratismului autentic (nu o “aristocrație a gunoiului”) și o scară de valori, nu vom putea ieși din mizeria colectivă moldovenească și nu vom putea pretinde la un respect din partea altor popoare.

Avem nevoie de un nou ev mediu? Da, pentru că e unica noastră ieșire din întuneric.

Democrația lumpenului urât mirositor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s