Fără categorie

Timpul – cel mai prețios din toate bunurile


În spatele oricărui ban se ascund minutele, orele, zilele, anii de viață a fiecărui om. Muncind în calitate de salariat, noi nu facem decât să ne vindem propria noastră viață angajatorului.

Cât ne-am fi putut permite în cazul în care acest timp ar fi rămas doar la dispoziția noastră și l-am fi petrecut util alături de cei dragi sau ocupându-ne cu lucruri pe care ne-ar plăcea să le facem! Anume din acest motiv adevărată bunăstarea a unui om se poate măsură nu în bunurile pe care le are, ci în cantitatea de timp liber de care dispune.

Desigur, aici timpul nu trebuie tratat simplist, drept o unitate fizică, matematică și astronomică. Timpul uman este un fenomen mult mai complex, care  include însăși deplinătatea sensului și valorii vieții umane. Condițiile în care trăiește omul îl determină să cedeze o parte din totalul cantității de timp pe care are la dispoziție de dragul satisfacerii unor bunuri sau servicii.

Din păcate, societatea modernă este una care produce mai multe necesități decât le poate satisface. Iată de ce omul este nevoit să-și ofere în schimbul acestor bunuri tot mai mult timp din viața sa. Cu trecerea vremii, necesitățile sporesc tot mai mult. Inevitabil, distanța dintre necesitățile societății moderne și capacitatea de a le satisface, crește. Omul nu mai dispune de o cantitate de timp necesară, în schimbul căreia ar putea obține bunuri necesare obținerea unei satisfacții depline.

Și acest lucru este firesc, Creatorul ne-a lăsat o perioadă limitată de timp la dispoziție – nimeni din noi nu este veșnic. Cu toate astea, asemenea unor narcomani, noi avem nevoie de acest bun, spre a-l preschimba în tot felul de prostii care ne fac „mai fericiți”.

În acest caz, de unde să luăm timpul necesar?

În momentul în care a fost pusă această întrebare, a apărut o instituție care a început să ofere la greu timpul de vânzare – băncile. Într-adevăr, oare ce este creditul dacă nu o vânzare de timp? Îl luăm ca împrumut, spre a ne face plăceri acum și aici, pe care vom fi nevoiți să-l întoarcem, mai devreme sau mai târziu, cu un surplus, desigur.

Să presupunem că luăm un credit pentru doi ani. Acest lucru nu înseamnă că vom trăi mai mult, ci faptul că obținem echivalentul a muncii noastre pentru doi ani. Nu oferim acest timp angajatorului, ci băncii

Dar ce se întâmplă dacă împrumutăm mai mult decât avem timp la dispoziție? Să nu uităm că fiecărui om îi corespunde o perioadă limitată de viață biologică, iar convertirea timpului în bunuri ar presupune că în lume cantitatea bunurilor depinde de numărul populației și capacitatea acesteia de a jertfi din timpul său. Bunurile nu se pot reproduce la infinit – ele sunt legate strâns de perioada de viață a fiecărui om de pe planetă. Respectiv, posibilitățile noastre sunt limitate la cantitatea de timp pe care îl avem la dispoziție. Nu putem întoarce mai mult decât capacitatea noastră de a da.

Cu toate astea, în vânătoarea de profituri, băncile au oferit mai mult „timp” decât perioada firească de viață a unui om, iar oamenii au fost nevoiți să apeleze la bănci pentru a-și satisface necesitățile tot mai mari, create de o societate consumistă, pe care nu sunt în stare să le acopere. De aici a apărut și disfuncționalitatea sistemului, manifestată, de asemenea prin criza financiară și demografică.

Ajungem și la o concluzie interesantă: civilizația modernă a creat mai multe necesități pe care omul nu și le poate satisface chiar dacă își va vinde întreaga viață. Omul a ajuns la o limită peste care nu mai poate păși. Omul se află la capătul istoriei. Toate acestea ne mărturisesc că el nu poate depăși propria sa natură, el nu poate lua mai mult decât i-a fost oferit de Dumnezeu. De aici vine și falimentul inevitabil al Sistemului, care este incapabil să se mai reproducă.  Omului nu-i rămâne decât să realizeze această realitate crudă și să se supună fatalismului istoriei.

Am ajuns la un punct final de la care istoria va porni în sens invers. Oare ne întoarcem înapoi?

Inevitabil, omul va fi silit să revalorizeze timpul său, iar acest lucru va presupune o renunțare la unele cuceririle progresului tehnico-științific. Ajungând la un maximul posibil, omul va înțelege că perioada a vieții pe care îi este dat să trăiască pe pământ nu trebuie schimbată pe nimicuri net inferioare. Posibil, atunci vom asista la o renaștere a civilizației umane.

Anunțuri
Standard

3 gânduri despre „Timpul – cel mai prețios din toate bunurile

  1. nick rack zice:

    „Draga” Racu, din engleza este „Cancer” si tu intra’devar esti un cancer pe corpul Republicii Moldova, independenta si suverana!!! Asemena creaturi are regimului fascito-romin ca pavlicenko, ghimpu si altzii de teapa voastra au intradevar doresc sa „sterga” indentintatea natzxionala a moldovenilor, dar nic cui, nici cind nu ve-tzi reusi acest lucru!!! MAI BINE MORT DECIT ROMAN!!!!!!!!!! E o mare rusine a fi roman!!! Intreaga lume nui accepta pe romani si fug de ei!!! Exemplu: Italia, Frantza, Germania precum si multe alte state civilizate din intraga lume!!!!
    Te rog foarte mult sa-mi raspunzi la citeva intrebari:
    – cind omenirea si mai ales populatzia din arialul Carpato-Balcanic a aflat de aparitzia unui nou stat „TERRA MOLDAVAE”?
    -cind omenirea si mai ales populatzia din arialul Carpato-Balcanic a aflat de aparitzia unui nou stat „ROMANIA”?
    -donmitori ai carui stat au fost Mihai, Constantin si Stefanel Racovitza?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s