Recensământul și problema identitară


Peste doi ani urmează să aibă loc un nou recensământ al populației, la care, probabil, se vor ridica din nou problemele legate de identitatea etnică a cetățenilor. În perioada guvernării comuniștilor s-au făcut multe speculații cu privire la falsificarea datelor, însă faptul că în 2014 rezultatele vor arăta aproximativ la fel, va demonstra că este nevoie de o altă abordare a problemei.

În calitate de fost operator la recensământul populației în municipiu Chișinău, pot să confirm că activitatea de colectare a datelor s-a efectuat cu maximă corectitudine. Într-adevăr, au existat și cazuri de completare a fișierelor cu creionul simplu (chiar și eu am făcut-o), dar acest lucru se făcea cu scopul pentru evitarea unor greșeli în completarea chestionarelor: uneori discuția cu respondenții dura câte o jumătate de oră, iar operatorul avea un sector pe care trebuia să-l chestioneze în limitele stabilite, iar graba putea să se răsfrângă negativ asupra calității lucrului. Completarea se făcea cu creionul spre a avea posibilitatea de a corecta eventualele greșeli. După scandalurile declanșate în presă, s-a renunțat la această practică, care nu a influențat nicidecum rezultatul recensământului.

În ceea ce privește identitatea etnică, a existat un fenomen răspândit în mai multe circumscripții – oamenilor le era frică să-și declare o identitate diferită decât cea înscrisă în actele stării civile.

Încălcând un pic statutul de operator, am îndrăznit odată să întreb o persoană, care avea convingeri unioniste, care sunt motivele pentru care s-a declarat „moldovean”. Răspunsul lui a fost simplu: „nu vreau să am probleme cu documentele”.  Adică, oamenii se temeau de o eventuală necesitate de a schimba actele, care implică sacrificarea timpului, banilor și sănătății.

Este foarte probabil că în cazul în care mâine în toate actele stării civile etnonimul de “moldovean” va fi înlocuit cu „român”, marea majoritatea moldovenilor se vor declara etnici români fără a sta prea mult pe gânduri. Dar nu pentru că așa simt, ci pentru că frica patologică față de mașinăria birocratică este mai mare decât sentimentul de apartenență la o cultură și spiritualitate. Respectiv, ar însemna că o adeziune mai puternică față de o identitate culturală ar însemna o independență mai mare față de instituțiile politice. Aceasta este expresia a ceea ce noi numim “democrație organică”, opusă în egală măsură “democrației liberale” și “democrației sociale”.

Cele 2% de persoane care și-au mărturisit fără frică identitatea culturală reprezintă un „nucleu dur” al segmentului populației care pledează pentru o autonomie a persoanei față de orice stat, indiferent dacă este vorba de Republica Moldova sau România. Anume acest nucleu și reprezintă acel element  fundamental, căruia se datorează existența statului nostru. În mare parte, capacitatea acestui grup cu o identitate bine cristalizată de a influența mersul lucrurilor depinde  și capacitatea de autoguvernare a țării. Această categorie de cetățeni reprezintă ceea ce în anii 90 se numea “națiunea titulară” (“титульная нация”).

Problema identității etnice nu ne interesează aici în calitate de dispute pe subiecte istorice sau etnonimice, ci în calitate de un mecanism de înțelegere a funcționării intime a instituțiilor fundamentale ale societății (cum ar fi familia, rudenia sau obștea), a bazelor orânduirii sociale și viziunea colectivității asupra lumii,  pecetluită în noi de inconștientul colectiv românesc, format în decursul mileniilor.

Putem vorbi foarte mult despre garantarea drepturilor omului, justiție, separarea puterilor în stat, protecție socială – dar toate acestea sunt simple forme fără fond, lipsite de importanță, în cazul în care sunt golite de o substanță mistică, un sistem moral și cultural care să ofere un rost instituției statului. Se vorbește foarte mult despre corupție și lipsa unui mecanism de implementare a normelor juridice – oare asta nu este o consecință a vidului etno-cultural? Când vorbim de etnos nu ne referim neapărat la cultura populară și limbă, dar și la o tradiție normativ-juridică și politică, care s-au păstrat, spre exemplu, în multe state nord-europene. Să nu uităm de vechiul dreptul românesc – “Jus Valachicum”, care a funcționat prin satele Basarabiei chiar și până în zilele noastre. Normele decurg din practică, nu invers, iar practica reiese dintr-o tradiție etnică, care în cazul Republicii Moldova este românească. Astfel, fără identitate românească, Republica Moldova s-ar fi transformat fie într-o clonă a Transnistriei, fi o anexă a Găgăuziei. Nu în zadar, războiul din 1992 a fost unul de INDEPENDENȚĂ.

P.S.: Încă odată mă conving că segmentul populației care cu adevărat conștientizează cine sunt reprezintă o minoritate. La sânge rece, trebuie să recunoaștem că în Republica Moldova există cu adevărat doar două etnosuri: 2% de români și 1% de găgăuzi, dintre care 2% sunt creștini-ortodocși (practicanți). Restul populației este alcătuit din politicieni, proletariat și lumpenproletariat lipsit de orice identitate și istorie – adunați sub eticheta convențională de “moldoveni”.

Chiar și etnici ruși nu mai avem – cei care nu au reușit să-și dobândească calitatea de român, se înregimentează în calitatea de “moldoveni de profesie”, încercând să acumuleze capital politic prin tot felul de scamatorii.  Dar oricum, mai devreme sau mai târziu, ei nu vor de ales decât între identitate de român și găgăuz, terțul este și va fi exclus. Acest lucru nu va însemna neapărat lichidarea Republicii Moldova, ci consolidarea unui sistem solid de valori în jurul căruia s-a construi o entitate statală viabilă.

Recensământul și problema identitară

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s