Când ne vom respecta propriile „standarde”?


Deja a devenit o modă iritantă utilizarea expresiei “standarde europene”, “cultură europeană”, fără a avea nici o definiție clară asupra ceea ce reprezintă aceste misterioase etaloane. Adevărul este că însăși Europa occidentală este foarte diversă, iar populației continentului îi lipsește o conștiință a unității europene. Se prea poate că europenii nu au și nici nu au avut nevoie vre-o dată de o astfel de conștiință. Unii chiar ajung să se îndoiască de existența Europei ca atare.

Ce mai este Europa în afară de o birocrație supranațională, ruptă de realitățile vremii, care suprimă tot mai mult libera dezvoltare a statelor spre beneficiul unor cercuri de afaceri obscure? Ce mai este astăzi gândirea europeană dacă nu un set de născociri a unor cercuri de filosofi nebuni care prin voia întâmplării au ajuns în fruntea unor valuri revoluționare?

În pofida retoricilor europeniste, nu există niciun fe de „paradigmă europeană”, „cultură europeană” și nici „standarde europene”.  Atunci, vine întrebarea întrebărilor – la cine ne raliem?

Iar biata noastră țărișoară, Basarabia, tulburată și ea de un vid valoric, se uită cu speranță spre vest, sperând că de acolo vor veni soluții miraculoase, frumos împachetate. Doar că bunele practici nu pot fi împrumutate, ele se obțin prin experiență, muncă și sacrificii, iar o astfel de experiență ține de capacitatea noastră de a ne raporta la ceea ce se afirmă în actul de naștere a statalității Moldovei ar fi “spațiul devenirii noastre naționale”.

Basarabia – al doilea stat românesc

Se prea poate că euro-optimismul din ultimul deceniu se datorează unei lipse de voință de a schimba ceva de la sine putere. În aceste condiții trebuie să recunoaștem că discursul public legat eurointegrare a devenit unul vicios, mai ales pentru politica internă. Exact același lucru se întâmplă și în cazul mitului integrării în proiectele estice.

Basarabia este prea mică pentru a-și asuma rolul de pod dintre est și vest. Acest rol îl poate asuma doar așa țări ca România sau Ucraina. Noi nu putem decât să fim un pod dintre spațiul post-sovietic și spațiul românesc (un pod al podului). În plus, ca o entitate istorică și politică, suntem lipsiți de o tradiție statală, culturală, motiv pentru care nu vom putea supraviețui o perioadă îndelungată fără a fi conectați la matca spațiului civilizațional românesc.

Cei care afirmă că ideea românismului ar atenta într-un fel la statalitatea Republicii Moldova, uită că anume românismul a și creat acest stat. Românismul a fost și va fi întotdeauna un fenomen cultural, nu politic. Românismul reprezintă o credință într-un ansamblu excepțional de valori care s-au format pe parcursul mileniilor în  spațiul balcano-danubiano-carpato-pontic. Românismul nu este atât o ideologie, cât o civilizație care unit mai multe grupuri etnice care s-au perindat prin această regiune a Europei, formând un organism extrem de unit, dar și miraculos de divers în același timp. Basarabia nu a fost decât o periferie al acestui spațiu și o periferie a istoriei, devenind doar accidental un stat independent acum 21 de ani, preluând numele unui alt stat din trecutul medieval, care se numea și el Țara Moldovei. Respectiv, românismul poate servi ca material ideologic pentru construcția unui nou stat românesc, cum este cazul Republicii Moldova, fără a-i amenința individualitatea.

În polul opus se află moldovenismul, care îndeamnă moldovenii la izolarea de propriul spațiu cultural, menținând Republica Moldova într-o calitate de republică bananieră, lipsită de cultură și istorie, accelerând procesul de debilizare, degradare intelectuală și morală.

Valorificarea resursele interne – unica salvare

Unica salvare a micilor state constă în identificarea și valorificarea unor resurse interne în spațiul devenirii sale (resursele naturale, solul, capitalului uman, capitalul intelectual, capitalul social, tradiția, cultura etc.). Doar așa țările de la periferie își pot garanta o dezvoltare stabilă și durabilă. Iată de ce reconstrucția și redefinirea unei viziuni integrale asupra spațiului românesc este unica perspectivă de dezvoltare a Republicii Moldova și supraviețuirii sale ca stat. Românismul privit dintr-o perspectivă spirituală și culturală ar putea deveni cu adevărat o alternativă europenismului, prin valorificarea experiențelor înaintașilor noștri.

P.S: Să nu uităm, fără românism, Republica  Moldova ar fi devenit fie o clonă a Transnistriei, fie o anexă a Găgăuziei. Deci, pe când preconizăm să respectăm propriile noastre „standarde”?

Când ne vom respecta propriile „standarde”?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s