De ce a tăcut mitropolitul?


„De ce a tăcut mitropolitul?”, se întreabă unii. Aici ar trebui evidenţiat din start că este vorba anume de „unii”, adică de 2-3 persoane care au provocat intenţionat un scandal, profitând de un moment tensionant din societate. O bună parte a clerului şi credincioşilor cunosc răspunsul la această întrebare şi continuă să fie alături de ÎPS Vladimir, neînţelegând motivul pentru care „unii” încearcă să provoace „o furtună în pahar”. S-ar crea senzaţia că aceşti „unii” sunt preocupaţi mai mult de reglarea unor conturi decât de problema „legii nediscriminare” în sine.

De ceva timp suntem obişnuiţi cu faptul că politicul a impregnat întreaga noastră existenţă, iar orice pas făcut de o persoană publică trebuie neapărat gândit şi dintr-o perspectivă politică. Acest lucru s-a văzut în momentul lansării campaniei pentru introducerea disciplinei „Bazele culturii ortodoxe”, proiect care în sine a fost unul absolut apolitic şi binevenit pentru întreaga societate, dar care a ajuns mai târziu să fie utilizat în lupta politică, ceea ce a lovit grav în autoritatea bisericii, în pofida faptului că Mitropolitul a declarat deschis că nu intenţionează să susţină niciun partid. Probabil această poziţie a şi determinat mai târziu ostilitatea unei bune părţi a politicienilor faţă de Biserică.

După schimbarea puterii politice de la Chişinău, Mitropolia Moldovei s-a trezit între ciocan şi nicovală: opoziţa a început să suspecteze Biserica de susţinerea puterii, puterea a început să suspecteze Biserica de susţinerea opoziţei. În acelaşi timp, nu au lipsit intrigile din interiorul Mitropoliei, precum şi unele semnale ostile din partea Patriarhiei Moscovei. Toate aceste lupte s-au răsfrânt negativ asupra unităţii şi vieţii bisericeşti, mai ales asupra acelor credincioşi care nu sunt preocupaţi de viaţa politică. În aceste condiţii, ÎPS-ului Vladimir i-a revenit o sarcină grea de a menţine unitatea bisericii în condiţiile în care aceasta continuă să fie asemenea unei corabii naufragiate şi încolţite din toate părţile de duşmani.

Dacă vă mai amintiţi, la scurt timp după plecarea Patriarhului Kiril de la Chişinău, guvernul Filat a propus o nouă redacţie a legii cultelor, care, practic, desfiinţa Biserica din calitatea sa de instituţie. Evident, aici era vorba de un şantaj la care era supusă mitropolia, probabil din cauză că nu a răspuns unor aşteptări ale guvernării. Pe de altă parte, au continuat tentativele opoziţiei de a atrage Biserica în jocurile sale politice, care a sperat că în acest fel va „delegitima” actuala guvernare. Refuzul mitropolitul de a face partizanat politic a trezit reacţii isterizate. Se spune prin târg că, într-o discuţie privată, Voronin ar fi mărturisit într-un acces de furie că în cazul în care revine la guvernare, „ar fi gata să-l spânzure pe mitropolit” pentru o presupusă susţinere a guvernului Filat.  Dar, se prea poate că acesta să nu fie decât un zvon ca și oricare altul.

Nu e de mirare că în tot acest „balamuc”, grupurile care fac lobby pentru minorităţile sexuale au reuşit să-şi ducă până la capăt treaba, spre bucuria „unora” din interiorul mitropoliei, care încearcă astăzi să redirecţioneze această înfrângere împotriva Bisericii-Mamă.

Adevărul adevărat este că vina pentru adoptarea legii nu o poartă o persoană concretă, ci minciuna şi discordia care domină în obştea creştinească. Nu trebuie să uităm că atacul asupra mitropolitului este un atac asupra Sfântului Sinod, în calitatea lui de autoritate supremă a Bisericii şi poartă răspundere pentru toate acţiunile şi inacţiunile Mitropoliei. Se pare că acest lucru nu prea îl conştientizează cei care se lasă implicaţi în astfel de intrigi, chiar dacă sunt purtaţi de nişte intenţii nobile.

În vremurile pe care le trăim acum este nevoie în primul rând de o dreaptă judecată (cap rece – inimă fierbinte), iar dreaptă judecată nu putem avea în cazul în care nu suntem uniţi în duh. Probabil, de aici vin şi ispitele unor persoane bine intenţionate, care nu conştientizează câtă daună aduc Trupului Lui Hristos. Dreaptă judecată, smerenie şi unitate, anume din cauza lipsei acestora ortodocşii pierd teren în propria lor ţară. Anume de aici ar trebui să înceapă schimbarea.

De ce totuşi a tăcut mitropolitul? Pentru că, de cele mai multe ori, tăcerea este cea mai bună dovadă a dreptei judecăţi.

De ce a tăcut mitropolitul?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s