Cât de reală este reanimarea opoziţiei de dreapta?


Una din marile probleme spaţiului politic din Republica Moldova este monopolul absolut instituit de formaţiunile de stânga asupra opoziţiei faţă de actuala guvernare. Din momentul trecerii pârghiilor statului din mâinile comuniştilor în mâinile liberalilor, dreapta a intrat în adormire. Nu se întâmplă nimic demn de atenţie şi apreciere în acest spaţiu.

Opoziţia de dreapta continuă să rămână doar o umbră a stângii. Fiind fărâmiţată, aceasta nu are nicio capacitate de a ieşi în evidenţă, de a critica şi a propune alternative, având frica de a se confunda cu formaţiunile de stânga. Este vorba nu doar de ieşire în evidenţă prin tot felul de evenimente publice pentru un PR ieftin, ci iniţierea unor discuţii în jurul unor probleme sociale şi economice, abordarea unor probleme care ar exploada, ar trezi societatea din amorţire (în afara subiectelor de ordin istoric, lingvistic şi identitar, desigur) – discuţii care ar putea avea ca finalitate definirea unei platforme de drepta. Aici nu ar fi vorba atât de unificări politice „spectaculoase”, care nu mai impresionează publicul, cât de o consolidarea unui discurs ideologic general, care ar oferi o identitate clară dreptei din Basarabia. Identitatea fiecărui partid în cadrul acestui flanc de dreapta ar ţine deja de abilitatea fiecărei formaţiuni de a propune un mesaj adecvat unui segment al electoratului. Reabilitarea, redefinirea şi reafirmarea discursului de dreapta este unul din imperativele prezentului vieţii noastre politice.

Un exemplu lăudabil ar putea fi cel al Partidului Comunitar „Democraţia Acasă”, care încearcă să aducă nişte idei politice noi şi originale în spaţiul nostru, cum ar fi cea a doctrinei comunitariste.

Partide care se definesc ca formaţiuni de „dreapta” nu sunt chiar atât de multe:

  1. Partidul Comunitar „Democraţia Acasă”
  2. Mişcarea Populară Antimafia
  3. Partidul Popular Creştin Democrat
  4. Partidul Conservator
  5. Mişcarea „Forţa Nouă”
  6. Partidul Popular Republican
  7. Partidul Republican
  8. Partidul Popular Democrat

Nu cunoaştem ce potenţial ar dispune ele per ansamblu (resurse materiale, intelectuale, umane, mediatice etc.),  pentru că nu a existat nicio tentativă de a construi un dialog în calitatea lor de reprezentanţi ai dreptei. Însă, cred că astfel de încercări ar merita să fie făcute. Până la următoarele alegeri parlamentare nu a rămas atât de mult timp.

P.S.: În acelaşi timp, continui să cred în ineficienţa PARTIDELOR în calitate de subiecţi ai politicii şi ai istoriei. Ceea ce mă interesează în primul rând este dezvoltarea spaţiului ideilor, care ulterior ar putea duce şi la o schimbare a actualului sistem politic.

Cât de reală este reanimarea opoziţiei de dreapta?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s